ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 392/2014

Asupra recursului de față; P rin sentința penală nr. 29 din data de 18 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 14871/118/2012, s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de drog de risc condamnarea inculpatului I.B., la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare. În baza art. 86 3 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 4 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei, aspecte ce se vor comunica în scris inculpatului. În baza art. 118 lit. e) C. pen. și a art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 140 RON, reprezentând suma obținută din vânzarea cantităților de droguri. S-a luat act că urmare analizelor de laborator, au fost consumate integral cantitățile de droguri. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 850 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanța din data de 12 decembrie 2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 14871/118/2012 din 13 decembrie 2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul I.B., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de drog de risc în modalitatea vânzării repetate și a deținerii de drog de risc pentru efectuarea de operațiuni ilicite, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut prin actul de sesizare în esență, în fapt, că inculpatul I.B., la datele de 25 septembrie 2012 și respectiv 3 octombrie 2012 a vândut colaboratorului sub acoperire R.I.

cantitatea de 0,4 gr. cannabis și respectiv 0,6 gr. cannabis în schimbul a câte 70 de RON pentru fiecare tranzacție, iar la data de 11 octombrie 2012 a fost depistat deținând la locuința sa cantitatea de 1,1 gr. cannabis, în vederea efectuării de operațiuni ilicite, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; rapoartele de constatare tehnico-științifică din 11 octombrie 2012 și din 18 octombrie 2012; procesul-verbal de redare a convorbirilor și comunicărilor ce vor fi utilizate ca probe în cauză; procesul-verbal de redare a înregistrărilor video efectuate în baza ordonanței provizorii a procurorului; buletinul de analiză din 11 octombrie 2012 pentru pacient I.B. emis de Laboratorul Spitalului Clinic Județean de Urgență C.; declarațiile învinuitului, în care acesta a dat dovadă de sinceritate.

Având în vedere procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoașterii vinovăției inculpatului I.B. i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 320 1 C. proc. pen., în sensul că are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. Inculpatului i-au fost aduse la cunoștință acuzațiile și la termenul de judecată acordat, acuzații pe care a arătat că le cunoaște, recunoaște integral faptele imputate și nu are niciun fel de obiecțiuni.

Inculpatul I.B., în declarația dată pe parcursul judecății, asistat fiind de apărătorul ales, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le cunoaște, și le însușește și nu a solicitat administrarea altor probe. Având în vedere declarația inculpatului de recunoaștere în totalitate a învinuirii aduse și îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor impuse de art. 320 1 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de acesta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementată de art. 320 1 C. proc. pen., respectiv „judecata în cazul recunoașterii vinovăției”, astfel că, în temeiul art. 320 1 alin. (2) C. proc.

pen. nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi penale. Din analiza fișei cu antecedentele penale ale inculpatului a rezultat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere, constând în: adeverință de la locul de muncă, un certificat de naștere și două bilete de ieșire din spital. Nu au mai fost formulate alte solicitări. Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și declarația de recunoaștere a inculpatului pe parcursul judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Astfel, la data de 11 septembrie 2012, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanța, Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că o persoană neidentificată și cunoscută doar cu numele de „B.” ar deține la domiciliul său cantitatea de 500 gr.

cannabis, făcând acte de vânzare și stabilind un preț de 60 RON/gr. În faza urmăririi penale au fost autorizați atât un investigator sub acoperire, care să acționeze în sensul celor dispuse de procuror, cu identitatea de B.M., cât și un colaborator sub acoperire cu identitatea fictivă de R.I. (ordonanțele din 11 septembrie 2012, din 25 septembrie 2012 și din 4 octombrie 2012). În ziua de 25 septembrie 2012 investigatorul sub acoperire B.M. a încunoștințat în scris procurorul asupra faptului că colaboratorul sub acoperire a fost contactat în ziua respectivă de la un post telefonic de numitul B., acesta propunându-i să-i vândă colaboratorului cannabis contra sumei de 70 RON/gr. În acea seară, în jurul orei 23:00, numitul B. i-a vândut colaboratorului sub acoperire un gr.

de cannabis pentru suma de 70 RON, sumă pe care colaboratorul o primise în prealabil de la investigatorul sub acoperire. Colaboratorul sub acoperire a fost percheziționat corporal atât înainte, cât și după efectuarea tranzacției cu cannabis pentru a nu deține asupra sa substanțe interzise sau alte sume de bani. În faza urmăririi penale, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 11 octombrie 2012 s-a concluzionat de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanța faptul că proba înaintată în cauză și provenită de la numitul B. este constituită din 0,4 gr. cannabis. Pe 27 septembrie 2012, pe parcursul cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, a fost autorizată o percheziție domiciliară la imobilul din Constanța, adresă unde a intrat autorul B. în noaptea de 25 septembrie 2012 și de unde, câteva minute mai târziu, s-a întors pentru a preda colaboratorului sub acoperire cantitatea de cannabis menționată mai sus.

Cu ocazia acelei percheziției nu au fost identificate substanțe interzise la deținere sau alte bunuri care să aibă legătură cu cauza. Ulterior, în ziua de 3 octombrie 2012 B. i-a vândut din nou cannabis colaboratorului sub acoperire pentru suma de 70 RON (primită de colaborator de la investigatorul sub acoperire). Întâlnirea între cei doi a fost în zona str. L.V., în jurul orei 23:00. În acel loc, inculpatul a venit însoțit de alte două persoane, cu un autoturism marca O. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 11 octombrie 2012 s-a concluzionat de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanța faptul că substanța supusă analizei (cumpărată de colaborator de la B.) este constituită din 0,6 gr.

cannabis. În baza ordonanței provizorii a procurorului de înregistrare a imaginilor asupra numitului B., identificat ca I.B., ocazie cu care s-a constatat și filmat întâlnirea dintre inculpat și colaboratorul sub acoperire R.I., confirmându-se astfel aspectele redate de investigatorul sub acoperire pe baza datelor comunicate de colaboratorul sub acoperire, în procesele-verbale înaintate procurorului. Această ordonanță a fost confirmată de Tribunalul Constanța prin încheierea din 9 octombrie 2012. Tribunalul Constanța a confirmat prin încheierea din 9 octombrie 2012 legalitatea și temeinicia ordonanței procurorului din 4 octombrie 2012 privind autorizarea cu titlu provizoriu pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 4 octombrie 2012 , ora 20:00 și până la 6 octombrie 2012, ora 20:00.

Convorbirile interceptate și redate (doar cele care au fost apreciate ca probe în cauză) în procesul-verbal din 8 octombrie 2012 întocmit de către procuror, conferă date despre locurile de întâlnire utilizate de inculpat și permit reținerea unor indicii de desfășurare de către acesta a unor activități infracționale, codate în cadrul discuțiilor prin utilizarea/acceptarea unor jargoane cum ar fi: „vroiam să iau și eu o undiță de la tine”. La data de 11 octombrie 2012 (tot în faza urmăririi penale) în baza autorizației de percheziție a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința I.B., în acest context fiind identificate într-o haină de culoare bej dintr-o cameră situată la parterul imobilului, un număr de două ambalaje din folie de aluminiu conținând fragmente vegetale despre care numitul B. a susținut că este cannabis și că l-a cumpărat de la un prieten cu suma de 70 RON/gr.

Prin raportul de constatare din 18 octombrie 2012, referitor la fragmentele vegetale de culoare verde oliv identificate în cele două foițe de aluminiu găsite la locuința învinuitului cu ocazia percheziției domiciliare s-a constatat că acestea sunt constituite din 1,1 gr. cannabis. Având în vedere aceste aspecte, prin ordonanța din data de 18 octombrie 2012 cercetările au fost extinse și urmărirea penală începută și pentru acest act material de deținere de drog de risc în vederea efectuării de operațiuni ilicite. Tot în faza urmăririi penale, la data de 15 octombrie 2012, audiat fiind, învinuitul a declarat că înțelege acuzațiile care i se aduc și referitor la acestea înțelege să recunoască faptul că „l-a ajutat pe un băiat”, referindu-se la colaboratorul sub acoperire, oferindu-i acestuia cannabis la data de 25 septembrie 2012 și 3 octombrie 2012 pentru 70 de RON/gr.

Ca mod de operare, inculpatul deși a cerut și primit suma de 70 RON de fiecare dată, cantitățile de cannabis cumpărate de colaborator au fost mai mici de un gram, fapt constatat prin cântărirea lor de către laborator. Audiat la urmărire penală, inculpatul a arătat și faptul că într-adevăr la data de 11 octombrie 2012, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa unde locuiește, au fost identificate într-un buzunar al unei haine tip geacă ce îi aparține, două ambalaje din aluminiu cu fragmente de cannabis. Chiar în baza declarației inculpatului din 15 octombrie 2012 coroborată cu analiza de laborator efectuată la data de 11 octombrie 2012, rezultă că acesta este consumator de cannabis și nu a intenționat să se trateze.

Această chestiune nu diminuează gravitatea faptelor comise, care constituie acte de trafic de droguri și prin prisma faptului că nu intenționează să se înscrie într-un program de recuperare psiho-medicală, nu poate constitui nicio circumstanță personală favorabilă. Instanța a remarcat poziția procesuală constant sinceră a inculpatului, care și în declarațiile sale, dar și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a precizat că regretă comiterea faptei reținută față de acesta, aceeași poziție având-o și în instanță, când a recunoscut fără rezerve acuzațiile ce i s-au adus, fiind admisă astfel cererea acestuia de judecare a cauzei potrivit procedurii speciale, aplicabile în cazul recunoașterii vinovăției.

Situația de fapt expusă și reținută este dovedită nu doar de declarația inculpatului de recunoaștere în totalitate a învinuirii ce i se aduce, dată pe parcursul judecății, dar și prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; rapoartele de constatare tehnico-științifică din 11 octombrie 2012 și din 18 octombrie 2012; procesul-verbal de redare a convorbirilor și comunicărilor ce vor fi utilizate ca probe în cauză; procesul-verbal de redare a înregistrărilor video efectuate în baza ordonanței provizorii a procurorului; buletinul de analiză din 11 octombrie 2012 pentru pacient I.B.

emis de Laboratorul Spitalului Clinic Județean de Urgență C.; declarațiile învinuitului, în care acesta a dat dovadă de sinceritate, din coroborarea cărora s-a dovedit vinovăția inculpatului I.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii față de care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Instanța a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în sensul coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ci doar spre minimul special, având în vedere că, deși cantitatea de drog a fost una redusă, totuși infracțiunea comisă de inculpat prezintă o gravitate sporită și a fost comisă în mod continuat, aspecte față de care nu se poate admite nici solicitarea apărării de aplicare a dispozițiilor art. 18 1 C. pen.

și, pe cale de consecință, aplicarea față de acesta a unei simple amenzi administrative, fapta prezentând gradul concret de pericol social al unei infracțiuni. Asupra, aspectelor favorabile inculpatului arătate de apărare, în referire la cantitatea foarte mică de drog, pe care inițial dorea să o consume, deși în final a vândut-o în două rânduri investigatorului sub acoperire, lipsa antecedentelor penale, faptul că provine dintr-o familie organizată, are doi copii minori, unul cu probleme de sănătate și are loc de muncă, vor fi avute în vedere în sensul orientării pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime și în sensul suspendării sub supraveghere a executării acesteia.

În drept, fapta inculpatului I.B., la datele de 25 septembrie 2012 și respectiv 3 octombrie 2012 a vândut colaboratorului sub acoperire R.I. cantitatea de 0,4 gr. cannabis și respectiv 0,6 gr. cannabis în schimbul a câte 70 RON pentru fiecare tranzacție, iar la data de 11 octombrie 2012 a fost depistat deținând la locuința sa cantitatea de 1,1 gr. cannabis, în vederea efectuării de operațiuni ilicite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, în modalitatea vânzării repetate și a deținerii de drog de risc pentru efectuarea de operațiuni ilicite, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din analiza fișei de cazier judiciar, a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale.

La stabilirea și individualizarea pedepsei ce o va aplica inculpatului I.B., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, forma continuată de comitere a infracțiunii, conform art. 41 alin. (2) C. pen., dispozițiile procedurale prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul urmând a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea față de care s-a dispus trimiterea sa în judecată, gradul pericol social care rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptei de către inculpat, care la datele de 25 septembrie 2012 și respectiv 3 octombrie 2012 a vândut colaboratorului sub acoperire R.I.

cantitatea de 0,4 gr. cannabis și respectiv 0,6 gr. cannabis în schimbul a câte 70 RON pentru fiecare tranzacție, iar la data de 11 octombrie 2012 a fost depistat deținând la locuința sa cantitatea de 1,1 gr. cannabis, în vederea efectuării de operațiuni ilicite, dar și de aspectul că inculpatul a recunoscut în totalitate învinuirea ce i s-a adus, pe tot parcursul procesului penal, cantitatea foarte mică de drog, lipsa antecedentelor penale, acesta provine dintr-o familie organizată, are doi copii minori, unul cu probleme de sănătate, are loc de muncă, are șanse de reintegrare socială, astfel că va aplica acestuia o pedeapsă între limitele de pedeapsă prevăzute de lege, redusă cu o treime, orientată spre minimul special prevăzut de lege, după cum urmează: În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de drog de risc va fi condamnat inculpatul I.B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a dat dovadă de sinceritate, nu are antecedente penale, este tânăr, fapta sa deși gravă putând fi totuși considerată ca un accident în conduita acestuia, că are șanse de reintegrare socială, cantitatea de drog a fost una redusă, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, dar cu un control judiciar riguros, astfel că, în baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare.

În baza art. 86 3 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul I.B. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În temeiul art. 359 alin. (1), alin. (2) C. proc.

pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 4 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei, aspecte ce se vor comunica în scris inculpatului. În referire la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, își găsește aplicarea doar în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 118 lit. e) C. pen. și a art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul I.B. în folosul statului a sumei de 140 RON, reprezentând suma obținută din vânzarea cantităților de droguri.

A luat act că, urmare analizelor de laborator, au fost consumate integral cantitățile de droguri. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 850 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul I.B., criticând-o pentru netemeinicie, în sensul greșitei dozări a pedepselor stabilite, apreciind că se impunea reținerea de circumstanțe atenuante, pentru motivele arătate în partea introductivă a deciziei, ținând în esență de circumstanțele personale ale inculpatului și de atitudinea sinceră a acestuia. Prin decizia penală nr. 38/P din 19 martie 2013, Curtea de Apel Constanța și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.B.

împotriva sentinței penale nr. 29 din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Constanța. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză s-a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul I.B. Criticile formulate de recurentul inculpat vizează faptul că la judecarea cauzei în apel nu a fost citat legal și nu a avut posibilitatea să-și angajeze apărător ales, cât și netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus, respectiv sub minimul prevăzut de lege.

În susținerea acestor critici, inculpatul I.B. invocă dispozițiile art. 385 9 pct. 6 și pct. 17 2 C. proc. pen. Analizând decizia penală atacată în raport de dispozițiile art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzut de art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Criticile formulate de apărare din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen. nu sunt întemeiate. Referitor la susținerea că inculpatul nu a fost citat legal la judecarea cauzei în apel, Înalta Curte constată că la dosarul instanței de apel este atașată dovada de citare a inculpatului la adresa: Constanța, str. O., unde a fost citat și la judecarea cauzei în primă instanță și unde inculpatul locuiește fără forme legale, astfel cum rezultă din actele dosarului.

De asemenea, dovada de citare a fost semnată de o persoană care locuiește cu destinatarul, iar, pe de altă parte, în cazul schimbării adresei inculpatul are obligația de a aduce la cunoștința instanței acest aspect, formulând o cerere expresă în acest sens. Cu privire la faptul că inculpatul a fost lipsit de posibilitatea de a-și angaja apărător ales, Înalta Curte constată că această împrejurare nu constituie un motiv de nulitate absolută și, implicit, nu atrage trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare. Dispozițiile art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen. devin incidente în momentul în care urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie, situație pe care nu o întâlnim în cauza dedusă judecății, aceasta având apărător desemnat din oficiu, așa încât apreciază Înalta Curte că nici aceste critici formulate de apărare nu sunt întemeiate.

Înalta Curte amintește că decizia penală nr. 38/P împotriva căreia inculpatul a declarat recurs, a fost pronunțată la data de 19 martie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385 9 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare. În cauza dedusă judecății recurentul inculpat I.B. solicită, în subsidiar, aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând în susținerea recursului dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Or, în cazul motivului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., reține Înalta Curte că nu este incident în cauză. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Nici una din aceste situații reglementate de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății. Recurentul inculpat critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, or, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei aceste motive de recurs prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greșita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conținutul acestora. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.B. împotriva deciziei penale nr. 38/P din 19 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.B. împotriva deciziei penale nr. 38/P din 19 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2014 .