ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2411/2014

Asupra recursului de față; Prin sentința penală nr. 428/F din 8 mai 2013, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74, alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, în temeiul art. 65 alin. (2) și alin. (3) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în temeiul art. 357 alin. (3) C. proc.

pen., raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 alin. (1) C. pen. și al art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principală și accesorie, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat potrivit art. 86 2 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen.

și al art. 86 3 alin. (3) lit. f) C. pen., a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului întocmit de acesta, b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, e) să se supună măsurilor de control, în scopul dezintoxicării, încredințând supravegherea în sarcina Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, în temeiul art. 359 C. proc.

pen., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 , C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus perioada reținerii de 24 de ore din data de 15 noiembrie 2013 și a arestului preventiv începând cu data de 21 noiembrie 2013 la zi, inclusiv, și a redus în mod corespunzător durata termenului de încercare stabilit, în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În temeiul art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Ș.I.

la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, în temeiul art. 65 alin. (2) și alin. (3) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani și în temeiul art. 357 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 alin. (1) C. pen. și al art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principală și accesorie, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat potrivit art. 86 2 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen. și al art. 86 3 alin. (3) lit. f) C. pen., a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului întocmit de acesta, să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, b) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, c) să se supună măsurilor de control, în scopul dezintoxicării, încredințând supravegherea în sarcina Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus perioada reținerii de 24 de ore din data de 15 noiembrie 2013 și a arestului preventiv începând cu data de 21 noiembrie 2013 la zi, inclusiv, și a redus în mod corespunzător durata termenului de încercare stabilit, în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. , a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În temeiul art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Z.A.M. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în temeiul art. 65 alin. (2) și alin. (3) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consumul propriu, fără drept.

În temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, în temeiul art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, aflându-se sub influența unor substanțe ori produse stupefiante.

În temeiul art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în temeiul art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 8 luni închisoare, la care a adăugat pedeapsa amenzii penale în sumă de 200 RON, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și de 200 RON amendă penală.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, iar în temeiul art. 357 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 alin. (1) C. pen. și al art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principală și accesorie, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat potrivit art. 86 2 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen.

și al art. 86 3 alin. (3) lit. f) C. pen. și a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului întocmit de acesta, b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, e) să se supună măsurilor de control, în scopul dezintoxicării, încredințând supravegherea în sarcina Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București; în temeiul art. 359 C. proc.

pen., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială a cantității de 0,61 g. cocaină, depusă la Direcția Cazier Judiciar cu dovada din 28 noiembrie 2012, cantităților de 1,71 g. MDMA și de 4,48 g. cannabis, depuse la Direcția Cazier Judiciar, cu dovada din 13 martie 2013, iar, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus distrugerea acestora, cu păstrarea obligatorie de contraprobe; în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială a sumei de 90 euro de la inculpatul Z.A.M., reprezentând contravaloarea cantității de 0,92 g. cocaină pe care a vândut-o pe data de 19 noiembrie 2012 investigatorilor sub acoperire B.B.

și M.D., sumei de 400 euro de la inculpații S.A. și Ș.I., primită de aceștia de la inculpatul colaborator Z.A.M., reprezentând contravaloarea cantităților de aproximativ 2 g. MDMA și de 50 g. cannabis; în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a două grindere metalice ridicate de la inculpatul Z.A.M. și a unui cântar electronic ridicat de la inculpații S.A. și Ș.I., depuse la Direcția Cazier Judiciar, cu dovada din 13 martie 2013. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., a dispus anularea permisului de conducere pentru clasa C de vehicule, emis pe numele inculpatului Z.A.M., de către autoritățile Republicii California din cadrul Statelor Unite ale Americii.

În temeiul art. 349 C. proc. pen., raportat la art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat pe inculpatul Z.A.M. în sumă de 3.500 RON, din care suma de 3.000 RON pentru faza de urmărire penală și suma de 500 RON pentru faza de judecată, din care suma de 300 RON, onorariul apărătorului din oficiu pentru termenul din data de 22 aprilie 2013, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, pe inculpatul S.A. în sumă de 1.200 RON, din care suma de 1.000 RON pentru faza de urmărire penală și suma de 200 RON pentru faza de judecată, pe inculpatul Ș.I. în sumă de 1.200 RON, din care suma de 1.000 RON pentru faza de urmărire penală și suma de 200 RON pentru faza de judecată.

S-a reținut că, prin rechizitoriul din data de 1 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., din Dosarul nr. 104/D/P/2013, la data de 19 noiembrie 2012, în zona Bd. P., sector 5, București, inculpatul Z.A.M. a vândut investigatorilor sub acoperire B.B. și M.D., prin intermediul inculpatului B.A., cu suma de 90 euro, cantitatea netă de 0,92 g. cocaină. În cursul lunii ianuarie a anului 2013, inculpatul Z.A.M. a deținut, fără drept, în vederea consumului propriu, diferite cantități de cannabis și de cocaină. La data de 30 ianuarie 2013, în jurul orei 12.00, inculpatul Z.A.M. a fost găsit în timp ce conducea, pe Șos.

P.D.K., sector 1, București, autovehiculul marca V., fără a poseda permis de conducere, întrucât a prezentat permisul de conducere pentru clasa C de vehicule, eliberat de autoritățile din Statul California, Statele Unite ale Americii, cu valabilitate până la data de 10 decembrie 2006, care nu era valabil, nefiind eliberat de instituțiile americane competente, și, totodată, s-a stabilit că inculpatul se afla sub influența cocainei și a tetrahidrocanabinolului. La data de 14 noiembrie 2013, în jurul orei 19.00, inculpații S.A. și Ș.I. au fost prinși în flagrant, în zona Piața R., sector 2, București, imediat după ce au vândut inculpatului colaborator Z.A.M. cantitatea de 1,94 g. MDMA, cu suma de 450 euro, din care a fost recuperată suma de 50 euro, iar asupra inculpatului Ș.I.

au fost găsite atât cantitatea de 6,14 g. cannabis, destinată vânzării, precum și un cântar de mare precizie folosit pentru porționarea drogurilor. A avut în vedere că inculpații au solicitat aplicarea disp. art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.

În cursul urmăririi penale, au fost administrate procese-verbale de redare în scris a unor comunicări telefonice și a unor convorbiri audio-video în mediul ambiental, procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, procese-verbale de supraveghere operativă, procese-verbale de verificare a unor persoane, domicilii și reședințe, rapoarte de constatare tehnico-științifică fizico-chimică, întocmite de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, procese-verbale de efectuare a percheziției domiciliare, procese-verbale de recunoaștere după planșa fotografică, procesul-verbal de consemnare a seriilor unor sume de bani, procese-verbale de prindere în flagrant, declarațiile inculpatului colaborator B.A., declarațiile martorului N.T.M., declarațiile inculpaților, buletin de analiză toxicologică întocmit de Institutului Național de Medicină Legală, alte înscrisuri și acte de urmărire penală.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume limitele speciale de pedeapsă reduse cu o treime, precum și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu privire la infracțiunile la regimul drogurilor, pentru inculpatul Z.A.M., care, în timpul urmăririi penale, a denunțat și a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală inclusiv a altor persoane care au săvârșit infracțiuni referitoare la regimul drogurilor, persoana inculpaților, cu vârste relativ tinere și studii superioare, ceea ce înseamnă că posedă resorturile interne în măsură să-i ajute să-și schimbe atitudinea față valorile sociale ocrotite de legea penală, faptul că sunt infractori primari, fiind sancționați cu amendă administrativă, inculpatul S.A., în cuantum de 300 RON, iar inculpatul Z.A.M., în cuantum de 1.000 RON, astfel că a reținut în favoarea fiecăruia dintre inculpații S.A.

și Ș.I. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul Z.A.M. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Sub aspectul executării, s-a apreciat că, față de toți cei trei inculpați, suspendarea sub supraveghere va conduce la recuperarea, reeducarea și reintegrarea în societate a inculpaților.

S-a arătat că, atâta timp cât perioada reținerii și arestării preventive se deduce din cuantumul pedepsei închisorii aplicată, cu consecința că, în situația executării efective, condamnatul nu mai trebuie să execute perioada dedusă, în cazul executării cu suspendare sub supraveghere, termenul de încercare trebuie redus în mod corespunzător, întrucât, în caz contrar, condamnatul care nu execută efectiv pedeapsa închisorii într-un loc de detenție are o situație juridică mai aspră decât cea a condamnatului arestat în executare, atâta timp cât nu beneficiază, în mod practic, de efectul de executare anticipată a pedepsei închisorii pe care legea îl recunoaște în situația măsurii preventive de libertate.

În termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru nelegalitate și netemeinicie, și inculpatul Z.A.M., pentru netemenicie. Ministerului Public a susținut că instanța de fond, în mod nelegal, a redus termenul de încercare aplicat inculpaților S.A. și Ș.I. cu perioada reținerii și a arestului preventiv, din moment ce nici un text de lege nu reglementează reducerea termenului de încercare cu durata prevenției, ci trebuia doar să constate că inculpații S.A. și Ș.I. au fost reținuți pe data de 15 noiembrie 2013 și arestați preventiv din data de 21 noiembrie 2013 până la data punerii efective în libertate. Cu privire la inculpatul Z.A.M., a susținut că instanța de fond a efectuat o greșită individualizare a pedepselor aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, având în vedere natura și gravitatea faptelor penale, frecvența și amploarea traficului de droguri.

A solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, înlăturându-se circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere la aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., cu executare în regim de detenție, constatându-se că inculpatul Z.A.M. a fost reținut 24 de ore, începând cu data de 30 ianuarie 2013 și până la data de 31 ianuarie 2013. A mai solicitat confiscarea specială a cantității de 4,86 g. cannabis, în loc de 4,48 g. cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator, arătând că, în mod greșit, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 400 euro de la cei doi inculpați, în loc să se dispună confiscarea specială a sumei de câte 200 euro de la fiecare inculpat.

Inculpatul Z.A.M., în ceea ce privește infracțiunile de deținere de droguri, în vederea consumului propriu, fără drept, și la regimul circulației rutiere, atingerea adusă valorilor sociale este minimă, a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) 1 C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, precum și pentru infracțiunile la regimul circulației pe drumurile publice, iar, cu privire la celelalte infracțiuni, reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu deducerea reținerii din datele de 30 ianuarie 2013 și 31 ianuarie 2013. Prin decizia penală nr. 317/A din 16 decembrie 2013, Curtea de Apel București, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-intimat-inculpat Z.A.M. împotriva sentinței penale nr. 428/F din 28 mai 2013 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. 13078/3/2013. A desființat, în parte, sentința penală și rejudecând a înlăturat dispoziția privind reducerea, în mod corespunzător, a duratei termenului de încercare cu privire la inculpații S.A. și Ș.I., astfel că termenul de încercare pentru inculpatul S.A. este de 8 ani, iar termenul de încercare pentru inculpatul Ș.I. este de 8 ani. S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la inculpatul Z.A.M. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus reținerea față de inculpatul Z.A.M.

din datele de 30 ianuarie 2013 și 31 ianuarie 2013. în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 4,86 g. cannabis, în loc de 4,48 g. cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul Ș.I. a sumei de 400 euro, prețul drogurilor. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 88 alin. (1) C. pen., s-a constatat că fiecare dintre intimații-inculpați S.A. și Ș.I. au fost reținuți pe datele de 15 noiembrie 2013 și 16 noiembrie 2013 și arestați preventiv pe durata 21 februarie 2013 - 28 mai 2013, inclusiv, și, de asemenea, s-a dedus reținerea din datele de 30 ianuarie 2013 și 31 ianuarie 2013 cu privire la apelantul-intimat-inculpat Z.A.M.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,s-a constatat că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta. S-a constatat că din probatoriul administrat rezultă activitatea infracțională a inculpatului Z.A.M., apreciindu-se că fapta de deținere de droguri de mare risc, pentru consumul propriu, fără drept, precum și faptele la regimul circulației rutiere comise pe data de 30 ianuarie 2013 nu sunt într-atât de insignifiante, încât să fie sancționate cu o simplă amendă administrativă.

Dimpotrivă, s-a constatat din probele dosarului că inculpatul obișnuia să conducă, pe drumurile publice, autoturismul marca V., în plimbările sale zilnice prin oraș, la cumpărături, la stomatolog sau la frizerie, însă abia la data de 30 ianuarie 2013 a fost oprit în traficul rutier, în timp ce, la ora 12.15, aflat sub influența drogurilor, se deplasa, cu același autoturism de mare putere, pe o șosea de centru, extrem de circulată, când a prezentat un permis de conducere auto fals, care nu a fost niciodată emis de autoritățile americane, în condițiile în care în anul 2007, i-au fost aplicate deja două sancțiuni ale amenzii administrative, pe de o parte, pentru lovire sau alte violențe, în variantă agravată, iar, pe de altă parte, pentru deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, și de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

S-a reținut că faptele comise de inculpat prezintă pericolul social al infracțiunilor reținute în sarcina sa. S-a reținut, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., că limitele speciale ale pedepselor închisorii, reduse la jumătate, pentru infracțiunile la regimul drogurilor și cu o treime, potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., pentru toate infracțiunile, cuprinse între 3 ani și 4 luni închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, între 8 luni închisoare și 1 an și 8 luni închisoare, pentru deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare atât pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, cât și pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența stupefiantelor, între 2 luni închisoare și 2 ani închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, gradul destul de ridicat de pericol social al faptelor penale, de natură diferită, dar care, laolaltă, dovedesc indiferența inculpatului față de orice regulă socială, în condițiile în care acesta, deși se află la o vârstă a maturității, de 35 de ani, după ce a absolvit 12 clase și este de ocupație rentier.

După cum a afirmat se consideră îndreptățit să nesocotească orice normă de drept pentru simplul fapt că este beneficiarul unui nivel de trai ridicat, dar care se datorează nu muncii sale, ci veniturilor realizate de părinții săi, astfel că principalele sale preocupări existențiale rămân vacanțele prin diferite țări și distracțiile prin cluburi, unde consumă droguri scumpe, precum cocaina, împrejurări care exclud reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciară a unei bune conduite anterioare în societate, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., atitudinea procesuală sinceră, așa încât, s-a apreciat că în mod temeinic, instanța de fond a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., aflată în concurs cu starea de agravare a răspunderii penale a concursului real de infracțiuni.

S-a precizat că sunt compatibile circumstanța atenuantă judiciară a bunei conduite procesuale, care este de natură materială și cauza de reducere cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă prevăzută de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de natură mixtă, atât materială, cât și procedurală, astfel că reprezintă instituții diferite, care pot fi aplicate împreună. S-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa amenzii penale în sumă de 200 RON, constituie rezultatul unei juste individualizări a cuantumului, pentru toate cele 5 infracțiuni concurente, printre care de află infracțiunea gravă a traficului de droguri de mare risc.

Sub aspectul executării, apreciindu-se că suspendarea sub supraveghere, pentru o asemenea activitate infracțională variată și gravă, nu este aptă să conducă la reeducarea inculpatului, față de care, în egală măsură, s-a dispus privarea de libertate, pentru a-l determina să realizeze importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală, să înțeleagă comportamentul infracțional și consecințele acestuia, pentru ca, mai apoi, să se poată integra în societate. Cu privire la solicitarea Parchetului privind reducerea termenului de încercare pentru inculpații S.A. și Ș.I.

cu perioada reținerii și a arestului preventiv, s-a apreciat că, în situația clasică a suspendării condiționate sau sub supraveghere, instanța de judecată nu trebuie decât să constate timpul în care inculpatul s-a aflat sub puterea unei măsuri de prevenție, care, în cazul anulării sau revocării beneficiului suspendării condiționate sau sub supraveghere, se deduce din pedeapsa închisorii aplicată din nou, astfel că nu este necesară o asemenea operațiune juridică anticipată și nelegală, de reducere a termenului de încercare. S-a constatat că prima instanță a omis reținerea inculpatului Z.A.M. din datele de 30 ianuarie 2013 și 31 ianuarie 2013, potrivit ordonanței din Dosarul nr. 31/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

În ceea ce privește măsurile de siguranță ale confiscării speciale, s-a constatat că, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 20 februarie 2013, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, din cantitatea de 6,14 g. de cannabis, ridicată de la inculpatul Ș.I., a mai rămas, în urma realizării analizelor de laborator, cantitatea de 4,86 g. de cannabis, și nu de 4,48 g. cannabis, după cum a menționat instanța de fond. De asemenea, astfel după cum rezultă, în mod clar, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 14 noiembrie 2013 și din procesul-verbal din data de 14 noiembrie 2013, întocmit de investigatorul sub acoperire B.B., inculpatul Z.A.M.

i-a remis doar inculpatului Ș.I. suma de 450 euro, pentru a-i aduce cantitatea de 2 g. de MDMA, pentru suma de 100 euro, și de 50 g. de cannabis, pentru suma de 350 euro, din care a fost recuperată suma de 50 euro, găsită asupra aceluiași inculpat Ș.I. la percheziția corporală de la momentul flagrantului, astfel că se impunea confiscarea specială doar de la inculpatul Ș.I. a sumei de 400 euro, prețul drogurilor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Z.M.A. și a solicitat aplicarea disp. art. 5 C. pen., arătând că limitele de pedeapsă au fost schimbate prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, arătând că pedeapsa rezultanta ar fi de 2 ani și 2 luni, ceea ce ar permite aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Înalta Curte are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel, în speță de la data pronunțării deciziei din apel, 16 decembrie 2013, și până la data soluționării recursului - 02 septembrie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Relativ la cererea/critica inculpatului privind aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, ca urmare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, aceasta nu poate fi analizată, întrucât nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de casare, iar cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în noua reglementare, se referă la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, excluzând posibilitatea analizării criticilor sale referitoare la individualizarea sancțiunii, fiind posibilă numai verificarea legalității acesteia, respectiv dacă pedeapsa se situează între limitele minime și maxime prevăzute de textul incriminator.

Instanța de recurs nu poate face o reindividualizare a pedepsei aplicate în scopul aplicării art. 5 C. pen., ci doar o reducere proporțională a limitelor de pedeapsă. Recursul inculpatului va fi admis numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014 a noului C. pen., iar art. 5 impune stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite. Înalta Curte constată, în raport de dispozițiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, că legea penală mai favorabilă este cea prevăzută în noul C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă.

Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru: săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (limite de pedeapsă cuprinse între 10-20 ani închisoare), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior (limitele de pedeapsă reduse cu 1/2 și 1/3), cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. anterior, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an; săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și mare risc prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată și completată (cu limite cuprinse între 2 și 5 ani) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior (limitele de pedeapsă reduse cu 1/2 și 1/3), cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. anterior, fiind condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare; infracțiunile prev. de art. 86 alin. (1) și art. art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (cu limite cuprinse între 1 și 5 ani închisoare) cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 74 lit. c) C. pen. anterior; art. 291 C. pen. anterior (cu limite de pedeapsă cuprinse între 3 luni la 2 ani sau cu amendă) cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 74 lit. c) C. pen. anterior.

Infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012 are limitele de pedeapsa cuprinse între 5 ani-12 ani, infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, are limite cuprinse între 6 luni la 3 ani, infracțiunile prev. de art. 335 alin. (1) și art. 336 alin. (2) C. pen. au limite cuprinse între 1 an la 5 ani, iar infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. are limite cuprinse între 3 luni la 2 ani sau amendă. Comparând limitele de pedeapsă dintre cele două legi, se constată că legea nouă este legea mai favorabilă, întrucât are limitele mai scăzute față de vechea reglementare, instanța de fond a aplicat pedepse spre limita minimă prevăzută de lege, astfel că se vor reduce proporțional pedepsele aplicate inculpatului.

Totodată, se constată că nu mai poate fi reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, întrucât aceasta nu mai are corespondent în noua reglementare. În consecință, va admite recursul declarat de mculpatul Z.M.A. împotriva deciziei penale nr. 317/A din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 428/F din 28 mai 2013 a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește aplicarea art. 5 C. pen.

și rejudecând în aceste limite: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor și sporul de 8 luni închisoare pe care îl va înlătura, va reduce pedeapsa de la 2 ani și 4 luni la 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată și completată și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară. Va reduce pedeapsa de la 8 luni la 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată și completată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior. Va stabili la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior. Va menține pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 RON pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplicare art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior. Conform art. 38 și art. 39 C. pen. va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare la care va adăuga un spor de 6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite precum și pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, precum și pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul Z.M.A. împotriva deciziei penale nr. 317/A din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 428/F din 28 mai 2013 a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește aplicarea art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite: Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor și sporul de 8 luni închisoare pe care îl înlătură: - reduce pedeapsa la 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată și completată și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară; - reduce pedeapsa la 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată și completată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior; - stabilește la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior; - stabilește la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior; - menține pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 RON pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.

cu aplicare art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior. Conform art. 38 și art. 39 C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite precum și pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, precum și pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 50 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 2 septembrie 2014.