ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2411/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2411/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 428/F din 8

mai 2013, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 2 alin. (1) și

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., art. 74, alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.A., la pedeapsa de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de

mare risc, în temeiul art. 65 alin. (2) și alin. (3) C. pen., i-a interzis

inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în temeiul art.

357 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i-a

interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

alin.

(1) C. pen. și al art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepselor principală și accesorie, pe durata unui

termen de încercare de 8 ani, calculat potrivit art. 86

2

alin. (1)

C. pen., în temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen. și al art. 86

3

alin. (3) lit. f) C. pen., a stabilit ca, pe durata termenului de încercare,

inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte

la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform

programului întocmit de acesta, b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau

locuință,

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, c) să comunice și

să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele sale de existență, e) să se supună măsurilor de

control, în scopul dezintoxicării, încredințând supravegherea în sarcina

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, în temeiul art. 359 C.

proc. pen., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

,

C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere, în

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus perioada reținerii de 24 de ore din

data de

15 noiembrie 2013 și a arestului

preventiv începând cu data de 21 noiembrie 2013 la zi, inclusiv, și a redus în

mod corespunzător durata termenului de încercare stabilit, în temeiul art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În

temeiul art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul Ș.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de risc și de mare risc, în temeiul art. 65 alin. (2) și

alin. (3) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată

de 2 ani și în temeiul art. 357 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 71

alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În

temeiul art. 86

1

alin. (1) C. pen. și al art. 71

alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor

principală și accesorie, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat potrivit

art. 86

2

alin. (1) C. pen. În temeiul art. 86

3

alin. (1)

C. pen. și al art. 86

3

alin. (3) lit. f) C. pen., a stabilit ca, pe durata

termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform

programului întocmit de acesta, să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

b) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, c) să se supună măsurilor

de control, în scopul dezintoxicării, încredințând supravegherea în sarcina Serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În

temeiul art. 359 C. proc. pen., i-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea

suspendării sub supraveghere, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus perioada

reținerii de 24 de ore din data de 15 noiembrie 2013 și a arestului preventiv începând

cu data de 21 noiembrie 2013 la zi, inclusiv, și a redus în mod corespunzător durata

termenului de încercare stabilit, în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen.

, a dispus punerea,

de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 2 alin. (1) și alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Z.A.M. la pedeapsa de 2 ani

și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, în temeiul art. 65 alin. (2) și alin. (3) C. pen., i-a interzis inculpatului,

ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 4 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de

mare risc pentru consumul propriu, fără drept.

În temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art.

74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda

permis de conducere, în temeiul art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat

la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul, aflându-se sub influența unor substanțe ori

produse stupefiante.

În temeiul art. 291 C. pen., cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat

la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 RON, pentru săvârșirea infracțiunii

de uz de fals, în temeiul art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., raportat la art. 34

alin. (1) lit. e) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai

grea, și anume pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 8 luni

închisoare, la care a adăugat pedeapsa amenzii penale în sumă de 200 RON, astfel

că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și de

200 RON amendă penală.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., a

aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, iar în temeiul art. 357 alin. (3) C.

proc. pen., raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca

pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

alin.

(1) C. pen. și al art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere

a executării pedepselor principală și accesorie, pe durata unui termen de încercare

de 6 ani, calculat potrivit art. 86

2

alin. (1) C. pen., în temeiul

art. 86

3

alin. (1) C. pen. și al art. 86

3

alin. (3) lit.

f) C. pen. și a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune

de pe lângă Tribunalul București, conform programului întocmit de acesta, b) să

anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă, d) să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele sale de existență, e) să se supună măsurilor de control, în scopul dezintoxicării,

încredințând supravegherea în sarcina Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

București; în temeiul art. 359 C. proc. pen., i-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea

suspendării sub supraveghere.

În

temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus

confiscarea specială a cantității de 0,61 g. cocaină, depusă la Direcția Cazier

Judiciar cu dovada din 28 noiembrie 2012, cantităților de 1,71 g. MDMA și de 4,48

g. cannabis, depuse la Direcția Cazier Judiciar, cu dovada din 13 martie 2013, iar,

în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus distrugerea acestora,

cu păstrarea obligatorie de contraprobe; în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială a sumei de 90 euro de la inculpatul

Z.A.M., reprezentând contravaloarea cantității de 0,92 g. cocaină pe care a vândut-o

pe data de 19 noiembrie 2012 investigatorilor sub acoperire B.B. și M.D., sumei

de 400 euro de la inculpații S.A. și Ș.I., primită de aceștia de la inculpatul colaborator

Z.A.M., reprezentând contravaloarea cantităților de aproximativ 2 g. MDMA și de

50 g. cannabis; în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea

specială a două grindere metalice ridicate de la inculpatul Z.A.M. și a unui cântar

electronic ridicat de la inculpații S.A. și Ș.I., depuse la Direcția Cazier Judiciar,

cu dovada din 13 martie 2013.

În

temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., a dispus

anularea permisului de conducere pentru clasa C de vehicule, emis pe numele inculpatului

Z.A.M., de către autoritățile Republicii California din cadrul Statelor Unite ale

Americii.

În

temeiul art. 349 C. proc. pen., raportat la art. 189 C.

proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., i-a obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat pe inculpatul Z.A.M. în sumă de 3.500 RON, din care suma de

3.000 RON pentru faza de urmărire penală și suma de 500 RON pentru faza de judecată,

din care suma de 300 RON, onorariul apărătorului din oficiu pentru termenul din

data de 22 aprilie 2013, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, pe inculpatul

S.A. în sumă de 1.200 RON, din care suma de 1.000 RON pentru faza de urmărire penală

și suma de 200 RON pentru faza de judecată, pe inculpatul Ș.I. în sumă de 1.200

RON, din care suma de 1.000 RON pentru faza de urmărire penală și suma de 200

RON pentru faza de judecată.

S-a reținut că, prin rechizitoriul din

data de 1 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T., din Dosarul nr. 104/D/P/2013, la data de 19 noiembrie 2012, în zona

Bd. P., sector 5, București, inculpatul Z.A.M. a vândut investigatorilor sub acoperire

B.B. și M.D., prin intermediul inculpatului B.A., cu suma de 90 euro, cantitatea

netă de 0,92 g. cocaină.

În

cursul lunii ianuarie a anului 2013, inculpatul Z.A.M. a deținut,

fără drept, în vederea consumului propriu, diferite cantități de cannabis și de

cocaină. La data de 30 ianuarie 2013, în jurul orei 12.00, inculpatul Z.A.M. a fost

găsit în timp ce conducea, pe Șos. P.D.K., sector 1, București, autovehiculul marca

V., fără a poseda permis de conducere, întrucât a prezentat permisul de conducere

pentru clasa C de vehicule, eliberat de autoritățile din Statul California, Statele

Unite ale Americii, cu valabilitate până la data de 10 decembrie 2006, care nu era

valabil, nefiind eliberat de instituțiile americane competente, și, totodată, s-a

stabilit că inculpatul se afla sub influența cocainei și a tetrahidrocanabinolului.

La data de 14 noiembrie 2013, în jurul

orei 19.00, inculpații S.A. și Ș.I. au fost prinși în flagrant, în zona Piața R.,

sector 2, București, imediat după ce au vândut inculpatului colaborator Z.A.M. cantitatea

de 1,94 g. MDMA, cu suma de 450 euro, din care a fost recuperată suma de 50 euro,

iar asupra inculpatului Ș.I. au fost găsite atât cantitatea de 6,14 g. cannabis,

destinată vânzării, precum și un cântar de mare precizie folosit pentru porționarea

drogurilor. A avut în vedere că inculpații au solicitat aplicarea disp. art. 320

1

alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.

În

cursul urmăririi penale, au fost administrate procese-verbale

de redare în scris a unor comunicări telefonice și a unor convorbiri audio-video

în mediul ambiental, procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire,

procese-verbale de supraveghere operativă, procese-verbale de verificare a unor

persoane, domicilii și reședințe, rapoarte de constatare tehnico-științifică fizico-chimică,

întocmite de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză

și Profil al Drogurilor, procese-verbale de efectuare a percheziției domiciliare,

procese-verbale de recunoaștere după planșa fotografică, procesul-verbal de consemnare

a seriilor unor sume de bani, procese-verbale de prindere în flagrant, declarațiile

inculpatului colaborator B.A., declarațiile martorului N.T.M., declarațiile inculpaților,

buletin de analiză toxicologică întocmit de Institutului Național de Medicină Legală,

alte înscrisuri și acte de urmărire penală.

La individualizarea judiciară a pedepselor

s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume limitele

speciale de pedeapsă reduse cu o treime, precum și dispozițiile art. 16 din Legea

nr. 143/2000, cu privire la infracțiunile la regimul drogurilor, pentru inculpatul

Z.A.M., care, în timpul urmăririi penale, a denunțat și a facilitat identificarea

și tragerea la răspundere penală inclusiv a altor persoane care au săvârșit infracțiuni

referitoare la regimul drogurilor, persoana inculpaților, cu vârste relativ tinere

și studii superioare, ceea ce înseamnă că posedă resorturile interne în măsură să-i

ajute să-și schimbe atitudinea față valorile sociale ocrotite de legea penală, faptul

că sunt infractori primari, fiind sancționați cu amendă administrativă, inculpatul

S.A., în cuantum de 300 RON, iar inculpatul Z.A.M., în cuantum de 1.000 RON, astfel

că a reținut în favoarea fiecăruia dintre inculpații S.A. și Ș.I. circumstanța atenuantă

judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul

Z.A.M. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c)

C. pen.

Sub aspectul executării, s-a apreciat că,

față de toți cei trei inculpați, suspendarea sub supraveghere va conduce la recuperarea,

reeducarea și reintegrarea în societate a inculpaților. S-a arătat că, atâta timp

cât perioada reținerii și arestării preventive se deduce din cuantumul pedepsei

închisorii aplicată, cu consecința că, în situația executării efective, condamnatul

nu mai trebuie să execute perioada dedusă, în cazul executării cu suspendare sub

supraveghere, termenul de încercare trebuie redus în mod corespunzător, întrucât,

în caz contrar, condamnatul care nu execută efectiv pedeapsa închisorii într-un

loc de detenție are o situație juridică mai aspră decât cea a condamnatului arestat

în executare, atâta timp cât nu beneficiază, în mod practic, de efectul de executare

anticipată a pedepsei închisorii pe care legea îl recunoaște în situația măsurii

preventive de libertate.

În

termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, pentru nelegalitate și netemeinicie, și inculpatul Z.A.M., pentru netemenicie.

Ministerului Public a susținut că instanța

de fond, în mod nelegal, a redus termenul de încercare aplicat inculpaților S.A.

și Ș.I. cu perioada reținerii și a arestului preventiv, din moment ce nici un text

de lege nu reglementează reducerea termenului de încercare cu durata prevenției,

ci trebuia doar să constate că inculpații S.A. și Ș.I. au fost reținuți pe data

de 15 noiembrie 2013 și arestați preventiv din data de 21 noiembrie 2013 până la

data punerii efective în libertate.

Cu privire la inculpatul Z.A.M., a susținut

că instanța de fond a efectuat o greșită individualizare a pedepselor aplicate,

atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, având în vedere

natura și gravitatea faptelor penale, frecvența și amploarea traficului de droguri.

A solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, înlăturându-se circumstanța

atenuantă judiciară prevăzută de 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât atitudinea

sinceră a inculpatului a fost avută în vedere la aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., cu executare în regim de detenție, constatându-se că inculpatul Z.A.M.

a fost reținut 24 de ore, începând cu data de 30 ianuarie 2013 și până la data de

31 ianuarie 2013.

A mai solicitat confiscarea specială a

cantității de 4,86 g. cannabis, în loc de 4,48 g. cannabis, rămasă în urma analizelor

de laborator, arătând că, în mod greșit, s-a dispus confiscarea specială a sumei

de 400 euro de la cei doi inculpați, în loc să se dispună confiscarea specială a

sumei de câte 200 euro de la fiecare inculpat.

Inculpatul Z.A.M., în ceea ce privește

infracțiunile de deținere de droguri, în vederea consumului propriu, fără drept,

și la regimul circulației rutiere, atingerea adusă valorilor sociale este minimă,

a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b)

1

C.

proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, precum și pentru infracțiunile la regimul circulației pe drumurile

publice, iar, cu privire la celelalte infracțiuni, reținerea circumstanței atenuante

judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu deducerea reținerii

din datele de 30 ianuarie 2013 și 31 ianuarie 2013.

Prin decizia penală nr. 317/A din 16 decembrie

2013, Curtea de Apel București, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București

și de apelantul-intimat-inculpat Z.A.M. împotriva sentinței penale nr. 428/F

din 28 mai 2013 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. 13078/3/2013.

A desființat, în parte, sentința penală

și rejudecând a înlăturat dispoziția privind reducerea, în mod corespunzător, a

duratei termenului de încercare cu privire la inculpații S.A. și Ș.I., astfel că

termenul de încercare pentru inculpatul S.A. este de 8 ani, iar termenul de încercare

pentru inculpatul Ș.I. este de 8 ani.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la inculpatul

Z.A.M.

În

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus reținerea față

de inculpatul Z.A.M. din datele de 30 ianuarie 2013 și 31 ianuarie 2013.

în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 4,86 g. cannabis,

în loc de 4,48 g. cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator.

În

temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea specială de la inculpatul Ș.I. a sumei de 400 euro, prețul drogurilor.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

În

temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea

art. 88 alin. (1) C. pen., s-a constatat că fiecare dintre intimații-inculpați S.A.

și Ș.I. au fost reținuți pe datele de 15 noiembrie 2013 și 16 noiembrie 2013 și

arestați preventiv pe durata 21 februarie 2013 - 28 mai 2013, inclusiv, și, de asemenea,

s-a dedus reținerea din datele de 30 ianuarie 2013 și 31 ianuarie 2013 cu privire

la apelantul-intimat-inculpat Z.A.M.

În

temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,s-a constatat că

rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

S-a constatat că din probatoriul administrat

rezultă activitatea infracțională a inculpatului Z.A.M., apreciindu-se că fapta

de deținere de droguri de mare risc, pentru consumul propriu, fără drept, precum

și faptele la regimul circulației rutiere comise pe data de 30 ianuarie 2013 nu

sunt într-atât de insignifiante, încât să fie sancționate cu o simplă amendă administrativă.

Dimpotrivă, s-a constatat din probele dosarului

că inculpatul obișnuia să conducă, pe drumurile publice, autoturismul marca V.,

în plimbările sale zilnice prin oraș, la cumpărături, la stomatolog sau la frizerie,

însă abia la data de 30 ianuarie 2013 a fost oprit în traficul rutier, în timp ce,

la ora 12.15, aflat sub influența drogurilor, se deplasa, cu același autoturism

de mare putere, pe o șosea de centru, extrem de circulată, când a prezentat un permis

de conducere auto fals, care nu a fost niciodată emis de autoritățile americane,

în condițiile în care în anul 2007, i-au fost aplicate deja două sancțiuni ale amenzii

administrative, pe de o parte, pentru lovire sau alte violențe, în variantă agravată,

iar, pe de altă parte, pentru deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului

propriu, fără drept, și de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

S-a reținut că faptele comise de inculpat

prezintă pericolul social al infracțiunilor reținute în sarcina sa.

S-a reținut, având în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., că limitele

speciale ale pedepselor închisorii, reduse la jumătate, pentru infracțiunile la

regimul drogurilor și cu o treime, potrivit art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., pentru toate infracțiunile, cuprinse între 3 ani și 4 luni închisoare

și 6 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc,

între 8 luni închisoare și 1 an și 8 luni închisoare, pentru deținere de droguri

de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, între 8 luni închisoare

și 3 ani și 4 luni închisoare atât pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul

pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, cât și pentru infracțiunea

de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența stupefiantelor,

între 2 luni închisoare și 2 ani închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, gradul

destul de ridicat de pericol social al faptelor penale, de natură diferită, dar

care, laolaltă, dovedesc indiferența inculpatului față de orice regulă socială,

în condițiile în care acesta, deși se află la o vârstă a maturității, de 35 de ani,

după ce a absolvit 12 clase și este de ocupație rentier. După cum a afirmat se consideră

îndreptățit să nesocotească orice normă de drept pentru simplul fapt că este beneficiarul

unui nivel de trai ridicat, dar care se datorează nu muncii sale, ci veniturilor

realizate de părinții săi, astfel că principalele sale preocupări existențiale rămân

vacanțele prin diferite țări și distracțiile prin cluburi, unde consumă droguri

scumpe, precum cocaina, împrejurări care exclud reținerea în favoarea sa a circumstanței

atenuante judiciară a unei bune conduite anterioare în societate, prevăzută de

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., atitudinea procesuală sinceră, așa încât, s-a

apreciat că în mod temeinic, instanța de fond a reținut în favoarea sa circumstanța

atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., aflată în concurs

cu starea de agravare a răspunderii penale a concursului real de infracțiuni.

S-a precizat că sunt compatibile circumstanța

atenuantă judiciară a bunei conduite procesuale, care este de natură materială și

cauza de reducere cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă prevăzută de

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de natură mixtă, atât materială, cât

și procedurală, astfel că reprezintă instituții diferite, care pot fi aplicate împreună.

S-a apreciat că pedeapsa rezultantă de

3 ani închisoare și pedeapsa amenzii penale în sumă de 200 RON, constituie rezultatul

unei juste individualizări a cuantumului, pentru toate cele 5 infracțiuni concurente,

printre care de află infracțiunea gravă a traficului de droguri de mare risc.

Sub aspectul executării, apreciindu-se

că suspendarea sub supraveghere, pentru o asemenea activitate infracțională variată

și gravă, nu este aptă să conducă la reeducarea inculpatului, față de care, în egală

măsură, s-a dispus privarea de libertate, pentru a-l determina să realizeze importanța

valorilor sociale ocrotite de legea penală, să înțeleagă comportamentul infracțional

și consecințele acestuia, pentru ca, mai apoi, să se poată integra în societate.

Cu privire la solicitarea Parchetului privind

reducerea termenului de încercare pentru inculpații S.A. și Ș.I. cu perioada reținerii

și a arestului preventiv, s-a apreciat că, în situația clasică a suspendării condiționate

sau sub supraveghere, instanța de judecată nu trebuie decât să constate timpul în

care inculpatul s-a aflat sub puterea unei măsuri de prevenție, care, în cazul anulării

sau revocării beneficiului suspendării condiționate sau sub supraveghere, se deduce

din pedeapsa închisorii aplicată din nou, astfel că nu este necesară o asemenea

operațiune juridică anticipată și nelegală, de reducere a termenului de încercare.

S-a constatat că prima instanță a omis

reținerea inculpatului Z.A.M. din datele de 30 ianuarie 2013 și 31 ianuarie 2013,

potrivit ordonanței din Dosarul nr. 31/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

În

ceea ce privește măsurile de siguranță ale confiscării speciale,

s-a constatat că, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 20

februarie 2013, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor,

din cantitatea de 6,14 g. de cannabis, ridicată de la inculpatul Ș.I., a mai rămas,

în urma realizării analizelor de laborator, cantitatea de 4,86 g. de cannabis, și

nu de 4,48 g. cannabis, după cum a menționat instanța de fond.

De asemenea, astfel după cum rezultă, în

mod clar, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de

14 noiembrie 2013 și din procesul-verbal din data de 14 noiembrie 2013, întocmit

de investigatorul sub acoperire B.B., inculpatul Z.A.M. i-a remis doar inculpatului

Ș.I. suma de 450 euro, pentru a-i aduce cantitatea de 2 g. de MDMA, pentru suma

de 100 euro, și de 50 g. de cannabis, pentru suma de 350 euro, din care a fost recuperată

suma de 50 euro, găsită asupra aceluiași inculpat Ș.I. la percheziția corporală

de la momentul flagrantului, astfel că se impunea confiscarea specială doar de la

inculpatul Ș.I. a sumei de 400 euro, prețul drogurilor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul Z.M.A.

și a solicitat

aplicarea disp. art. 5 C. pen., arătând că limitele de pedeapsă au fost schimbate

prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. anterior, arătând că pedeapsa rezultanta ar fi de 2 ani și 2 luni, ceea

ce ar permite aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Înalta Curte are în vedere că potrivit

dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii

până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,

se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, în speță de la data pronunțării

deciziei din apel, 16 decembrie 2013, și până la data soluționării recursului -

02 septembrie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare

a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc.

pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții

procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a

legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit

legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor

legii vechi privitoare la recurs.

Relativ la cererea/critica inculpatului

privind aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, ca urmare

a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, aceasta nu poate fi analizată,

întrucât nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de casare, iar cazul

de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în

noua reglementare, se referă la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute

de lege, excluzând posibilitatea analizării criticilor sale referitoare la individualizarea

sancțiunii, fiind posibilă numai verificarea legalității acesteia, respectiv dacă

pedeapsa se situează între limitele minime și maxime prevăzute de textul incriminator.

Instanța de recurs nu poate face o reindividualizare

a pedepsei aplicate în scopul aplicării art. 5 C. pen., ci doar o reducere proporțională

a limitelor de pedeapsă.

Recursul inculpatului va fi admis numai

în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea

în vigoare, la data de 01 februarie 2014 a noului C. pen., iar art. 5 impune stabilirea

și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile

săvârșite.

Înalta Curte constată, în raport de dispozițiile

Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, că legea penală mai favorabilă

este cea prevăzută în noul C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă.

Inculpatul a fost trimis în judecată și

condamnat pentru: săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev.

de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (limite de pedeapsă cuprinse

între 10-20 ani închisoare), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, astfel

cum a fost modificată și completată și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. anterior (limitele de pedeapsă reduse cu 1/2 și 1/3), cu aplicarea art. 74

lit. c) C. pen. anterior, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an; săvârșirea infracțiunii de deținere

de droguri de risc și mare risc prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

astfel cum a fost modificată și completată (cu limite cuprinse între 2 și 5 ani)

cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. anterior (limitele de pedeapsă reduse cu 1/2 și 1/3), cu aplicarea

art. 74 lit. c) C. pen. anterior, fiind condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare;

infracțiunile prev. de art. 86 alin. (1) și art. art. 87 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002 (cu limite cuprinse între 1 și 5 ani închisoare) cu aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 74 lit. c) C. pen. anterior;

art. 291 C. pen. anterior (cu limite de pedeapsă cuprinse între 3 luni la 2 ani

sau cu amendă) cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior

și art. 74 lit. c) C. pen. anterior.

Infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1)

și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată

prin art. 81 din Legea nr. 187/2012 are limitele de pedeapsa cuprinse între 5 ani-12

ani, infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, astfel

cum a fost modificată și completată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, are limite

cuprinse între 6 luni la 3 ani, infracțiunile prev. de art. 335 alin. (1) și

art. 336 alin. (2) C. pen. au limite cuprinse între 1 an la 5 ani, iar infracțiunea

prev. de art. 323 C. pen. are limite cuprinse între 3 luni la 2 ani sau amendă.

Comparând limitele de pedeapsă dintre cele

două legi, se constată că legea nouă este legea mai favorabilă, întrucât are limitele

mai scăzute față de vechea reglementare, instanța de fond a aplicat pedepse spre

limita minimă prevăzută de lege, astfel că se vor reduce proporțional pedepsele

aplicate inculpatului.

Totodată, se constată că nu mai poate fi

reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74

alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, întrucât aceasta nu mai are corespondent în

noua reglementare.

În consecință, va admite recursul declarat

de mculpatul Z.M.A. împotriva deciziei penale nr. 317/A din 16 decembrie 2013 a

Curții de Apel București, secția I penală, va casa în parte decizia penală atacată

și sentința penală nr. 428/F din 28 mai 2013 a Tribunalului București, secția I

penală, numai în ceea ce privește aplicarea art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste

limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3

ani închisoare în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea

lor și sporul de 8 luni închisoare pe care îl va înlătura, va reduce pedeapsa de

la 2 ani și 4 luni la 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de

art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată

și completată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată

și completată și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și 1 an interzicerea

drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Va reduce pedeapsa de la 8 luni la 2 luni

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

astfel cum a fost modificată și completată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000

și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Va stabili la 8 luni închisoare pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și la 8 luni închisoare pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Va menține pedeapsa amenzii penale în cuantum

de 200 RON pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplicare art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Conform art. 38 și art. 39 C. pen. va aplica

pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare la care va adăuga un spor de

6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite

precum și pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, în final inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, precum

și pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit.

a) și b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru recurentul inculpat în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

Z.M.A. împotriva deciziei penale nr. 317/A din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Casează în parte decizia penală atacată

și sentința penală nr. 428/F din 28 mai 2013 a Tribunalului București, secția I

penală, numai în ceea ce privește aplicarea art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste

limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3

ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor

și sporul de 8 luni închisoare pe care îl înlătură:

- reduce pedeapsa la 1 an și 8 luni închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000

astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000

astfel cum a fost modificată și completată și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. anterior și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a)

și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară;

- reduce pedeapsa la 2 luni închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 astfel

cum a fost modificată și completată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000

și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior;

- stabilește la 8 luni închisoare pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior;

- stabilește la 8 luni închisoare pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior;

- menține pedeapsa amenzii penale în cuantum

de 200 RON pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplicare art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Conform art. 38 și art. 39 C. pen. aplică

pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare la care adaugă un spor de 6 luni

închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite precum

și pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa

de 2 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa amenzii în sumă de 200 RON, precum și

pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit.

a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru recurentul inculpat în sumă de 50 RON, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 2 septembrie

2014.