ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 844/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 133/ F din 3 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 60333/3/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați în actul de sesizare, în sensul reținerii și alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul T.A., la pedeapsa de 3 (trei) ani si 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului T.A. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului T.A. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a fost suspendată, sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și 4 luni, termen stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul T.A.

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, potrivit programului întocmit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, serviciului de probațiune orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice serviciului de probațiune, schimbarea locului de muncă; d) să comunice serviciului de probațiune, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale. În baza art. 359 C. proc.

pen. i s-a atras atenția inculpatului T.A. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere. II. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S.S. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului B.S.S. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului B.S.S. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a fost suspendată, sub supraveghere, executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, termen stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul B.S.S.

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, potrivit programului întocmit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune, schimbarea locului de muncă; d) să comunice Serviciului de Probațiune, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale. În baza art. 359 C. proc.

pen. i s-a atras atenția inculpatului B.S.S. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.S.S. dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. S-a constatat că inculpatului B.S.S. a fost reținut și arestat preventivă din data de 18 noiembrie 2010 până la data punerii efective în libertate. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A.M.

la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A.M. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. În baza art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate, în final, inculpatului P.A.M. dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului P.A.M. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului P.A.M. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului P.A.M.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.A.M. reținerea și arestarea preventivă din data de 18 noiembrie 2010 la zi. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a 1746 comprimate MDMA și a cantității de 7,20 grame pulbere MDMA, precum și a unui grinder cu urme de cannabis, rămase în urma analizelor de laborator și indisponibilizate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezilor din data de 07 decembrie 2010. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La data de 17 noiembrie 2010, în prezența organelor de cercetare penală, martora denunțătoare N.A.L.

l-a contactat telefonic pe inculpatul T.A. stabilind să se întâlnească în jurul orei 17,00 în fața blocului unde locuiește acesta. Organele de cercetare penală însoțite de martorul asistent și martora denunțătoare s-au deplasat în zona sus menționată unde banii înseriați au fost predați acesteia din urmă în vederea cumpărării a 10 comprimate ecstasy de la inculpatul T.A. În prezența organelor de cercetare penală, martora denunțătoare l-a contactat din nou pe inculpat, comunicându-i că a ajuns în fața blocului. După aproximativ 10-15 minute, din bloc a coborât inculpatul T.A. care s-a îndreptat către martora denunțătoare N.A.L. După o scurtă discuție, martora denunțătoare i-a înmânat inculpatului T.A.

suma de 350 lei, iar acesta i-a predat denunțătoarei o punguță în care se aflau 10 comprimate de culoare roz. Imediat după realizarea tranzacției lucrătorii de poliție au procedat la imobilizarea inculpatului T.A. În prezența martorului asistent T.I., organele de cercetare penală au procedat la efectuarea unei percheziției corporale asupra inculpatului, ocazie cu care asupra acestuia a fost descoperită suma de 350 lei, precum și 10 comprimate de culoare roz ce au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor. Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 18 noiembrie 2010 cele 10 comprimate descoperite asupra inculpatului T.A., în urma percheziției corporale, conțineau ca substanță activă 3,4 methyllene dioxymet amfetamine (MDMA).

Proba a fost consumată în urma analizelor de laborator. Procedându-se la compararea seriilor bancnotelor descoperite asupra inculpatului T.A., în prezența martorului asistent, s-a constatat că seriile acestora corespundeau cu cele consemnate anterior de către organele de cercetare penală în proces-verbal și folosite la realizarea flagrantului. Martora denunțătoare N.A.L., în prezența aceluiași martor asistent, a predat organelor de cercetare penală cele 10 comprimate de culoare roz cumpărate de la inculpat. Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 18 noiembrie 2010 cele 10 comprimate cumpărate de către martora denunțătoare de la inculpatul T.A. conțineau ca substanță activă 3,4 methyllene dioxymet amfetamine (MDMA).

Proba a fost consumată în urma analizelor de laborator. Această situație de fapt a fost reținută de către prima instanță pe baza coroborării declarațiilor inculpatului T.A., declarațiilor martorei denunțătoare, declarației martorului asistent T.I., procesului verbal de realizare a flagrantului din data de 17 noiembrie 2010, procesului verbal de înseriere a sumei de 350 lei, proceselor verbale de percheziționam a martorei denunțătoare N.A.L., rapoartelor de constatare tehnico-științifică și procesului verbal de redare a discuțiilor în mediu ambiental dintre martora denunțătoare și inculpatul T.A. cu ocazia tranzacției realizate în cauză. Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul T.A.

a formulat la data de 18 noiembrie 2010 un denunț împotriva numiților P. și S. cu privire la care a declarat că se ocupă cu comercializarea de droguri de mare risc (ecstasy) în zona Tineretului, fiind de acord să colaboreze cu organele de cercetare penală în vederea tragerii la răspundere penală a acestora. În vederea realizării flagrantului, la data de 18 noiembrie 2010, în prezența martorului asistent T.I., organele de cercetare penală au procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor unor bancnote ce compuneau suma de 350 de lei. Lucrătorii de poliție au efectuat o percheziție corporală asupra denunțătorului T.A., ocazie cu care s-a stabilit că acesta nu deține bani, bunuri, înscrisuri, valori ori substanțe interzise de lege la deținere.

În vederea realizării tranzacției, în prezența organelor de cercetare penală, denunțătorul T.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.S.S., acesta din urmă solicitându-i să vină la domiciliul său din București. Sub supravegherea organelor de cercetare penală, denunțătorul T.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului B.S.S. unde s-a întâlnit cu acesta. Denunțătorul i-a solicitat inculpatului B.S.S. să-i procure 10 comprimate ecstasy. Întrucât inculpatul B.S.S. a fost de acord, după ce a primit de la denunțătorul T.A. suma de 350 lei în vederea procurării drogurilor, cei doi s-au deplasat către domiciliul inculpatului P.A.M. din București, unde denunțătorul a rămas în scara imobilului menționat, iar inculpatul B.S.S.

a urcat cu liftul până la etajul 3 și a intrat în apartament unde locuia inculpatul P.A.M. După aproximativ 10 minute, în scara imobilului în care se afla denunțătorul T.A. a intrat martorul C.M. Întrucât se cunoșteau, cei doi au început să poarte o discuție, moment în care martorul C.M. a fost sunat de către inculpatul P.A.M. căruia i-a comunicat că este în scara blocului împreună cu denunțătorul T.A. Inculpatul P.A.M. i-a solicitat martorului să urce împreună cu denunțătorul T.A. în apartamentul său. Denunțătorul împreună cu martorul C.M. au intrat în apartament unde se aflau inculpații P.A.M. și B.S.S. După aproximativ un sfert de oră, denunțătorul T.A. împreună cu inculpatul B.S.S. au părăsit apartamentul.

In lift, denunțătorul i-a solicitat inculpatului B.S.S. să-i dea cele 10 comprimate ecstasy pentru care îi plătise anterior suma de 350 lei, însă acesta a refuzat pe motiv că se temea să nu fie prins, spunându-i că o să i le dea acasă, după care a scos din buzunar o pungă în care se aflau 101 comprimate ecstasy pe care Ie-a ascuns în lenjeria intimă. Denunțătorul T.A. împreună cu inculpatul B.S.S. au ieșit din scara blocului moment în care acesta din urmă a fost imobilizat de către organele de cercetare penală. În prezența martorului asistent T.I. s-a procedat la efectuarea unei percheziții corporale asupra inculpatului B.S.S., ocazie cu care, asupra acestuia s-a descoperit în lenjeria intimă o pungă în care se aflau 101 comprimate de culoare roz, iar în buzunarul drept al hainei suma de 150 lei formată din 3 bancnote de 50 lei.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 25 noiembrie 2010 cele 101 comprimate conțineau ca substanță activă 3,4 methyllene dioxymet amfetamine (MDMA). Cantitatea de 86 comprimate rămase în urma analizelor de laborator a fost predată la camera de corpuri delicte din cadrul D.C.J.S.E.O. Procedându-se la compararea seriilor celor trei bancnote descoperite asupra inculpatului B.S.S., s-a constatat că seriile acestora corespundeau cu o parte din seriile bancnotelor consemnate anterior de către organele de cercetare penală în proces-verbal și folosite la realizarea flagrantului. Denunțătorul T.A., în prezența aceluiași martor asistent, a fost percheziționat corporal ocazie cu care s-a stabilit că acesta nu deține bani, bunuri, înscrisuri, valori ori substanțe interzise de lege la deținere.

În urma percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului P.A.M., într-un dulap, s-au descoperit 1650 comprimate de culoare roz, 65 comprimate de culoare roz deschis, 9,08 grame pulbere de culoare roz, un recipient din plastic de culoare galbenă din plastic în interiorul căruia se aflau 4,47 grame resturi vegetale de culoare verde-oliv precum și un grinder metalic cu urme de substanță vegetală. Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 25 noiembrie 2010, cele 1715 comprimate, precum și cantitatea de 9,08 grame pulbere de culoare roz conțineau ca substanță activă 3,4 methyllene dioxymet amfetamine (MDMA), în recipientul din plastic de culoare galbenă se afla cantitatea de 4,47 grame cannabis iar grinderul metalic conținea urme de THC (tetrahidrocannabinol) substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

Cantitățile de 1660 comprimate MDMA și 7,20 grame pulbere ce conține MDMA, precum și un grinder ce conținea urme de cannabis rămase în urma analizelor de laborator au fost predate la camera de corpuri delicte din cadrul D.C.J.S.E.O. De asemenea, într-un alt dulap din aceeași camera s-a descoperit suma de 200 lei formată dintr-o bancnotă de 100 lei și 2 bancnote de 50 lei. Procedându-se la compararea seriilor acestor bancnote s-a constatat că seriile acestora corespundeau cu restul seriilor bancnotelor consemnate anterior de către organele de cercetare penală în proces-verbal, altele decât cele descoperite asupra inculpatului B.S.S. Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza coroborării declarațiilor denunțătorului T.A., martorului asistent T.I., inculpaților B.S.S.

și P.A.M., procesului verbal de constatare a flagrantului, proceselor verbale de percheziție corporală și domiciliară, declarației martorului C.M., procesului verbal de redare a discuțiilor dintre denunțătorul T.A. și inculpații B.S.S. și P.A.M. și rapoartelor de constatare tehnico-științifică. În baza art. 334 C. proc. pen. instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați în actul de sesizare în sensul reținerii și a alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 întrucât alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 reprezintă forma agravată a infracțiunii de trafic de droguri care trebuie raportată la alineatul 1 al aceluiași articol ce incriminează forma simplă a acestei infracțiuni.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T.A. care, la data de 17 noiembrie 2010, a vândut martorei denunțătoare N.A.L. 10 comprimate ecstasy contra sumei de 350 lei și a deținut 10 comprimate ecstasy în vederea comercializării întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; fapta inculpatului B.S.S. care, la data de 18 noiembrie 2010, a deținut 101 comprimate ecstasy în vederea comercializării întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului P.A.M.

care, la data de 18 noiembrie 2010, a deținut cantitatea de 1715 comprimate ecstasy (MDMA) și 9,08 grame pulbere ce conținea ecstasy (MDMA) în vederea comercializării întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. iar fapta aceluiași inculpat, care la data de 18 noiembrie 2010, a deținut cantitatea de 4,47 grame cannabis în vederea consumului propriu, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpatul P.A.M. a săvârșit faptele deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2174 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 4 definitivă prin decizia penală nr. 315 din 7 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, fiind liberat condiționat la data de 28 noiembrie 2006, rămânând un rest de executat de 369 zile. Constatând întrunite condițiile răspunderii penale, instanța de fond i-a condamnat pe inculpați la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracțiune săvârșită, la individualizarea pedepselor ținând seama de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 în privința inculpatului T.A., art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. În privința tuturor inculpaților, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de săvârșire, persoana inculpaților care urmează cursuri universitare și liceale, inculpatul B.S.S. aflându-se la primul conflict cu legea penală, inculpatului T.A. fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii administrative de către procuror la data de 20 mai 2010 pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar inculpatul P.A.M. fiind recidivist postexecutoriu, reținând circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, respectiv: art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. față de inculpatul B.S.S. și art. 74 alin. (2) C. pen. față de inculpatul P.A.M., faptul că acesta este student, avea un loc de muncă, făcând aplicarea art. 76 C. pen.

și stabilind pedepsele sub minimul special prevăzut de lege. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpatul P.A.M. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelantul Ministerul Public a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor trei inculpați, cu privire la cuantumul acestora ca urmare a reținerii nejustificate a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în privința inculpatului B.S.S. și a celor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. față de inculpatul P.A.M., precum și a modalității de executare în privința inculpaților T.A.

și B.S.S. În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar s-a arătat că lipsa antecedentelor penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a conduitei bune, anterioare săvârșirii infracțiunii, în condițiile art. 74 lit. a) C. pen., ci reprezintă doar un element ce trebuie coroborat cu altele, cum ar fi existenta unor caracterizări favorabile, audierea unor martori în circumstanțiere, elemente ce nu se regăsesc în cazul de față, astfel că nu se poate trage automat concluzia unei comportări anterioare bune a inculpatului B.S.S. Privitor la reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. in favoarea inculpatului P.A.M.

se arată că, deși acesta avea un loc de muncă și era student la momentul comiterii faptei, considerarea acestor împrejurări drept circumstanțe atenuante trebuie făcută prin raportare la gradul de pericol concret al faptei comise (apreciat ca fiind unul ridicat reliefat de numărul mare de comprimate găsite la domiciliul său dar și de împrejurarea că acesta este consumator de cannabis de aproximativ un an), la urmările ei, la ansamblul condițiilor in care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului, care a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului. Referitor la inculpatul T.A. se arată că faptele acestuia prezintă un grad mai ridicat de pericol social întrucât acesta nu se află la primul conflict cu legea penală acesta fiind sancționat administrativ la 20 mai 2010 pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în fond, față de gravitatea faptelor, de modalitățile și împrejurările de săvârșire, de persoana acestora aplicarea unor pedepse mai severe orientate către mediu cu executare in regim privativ de libertate. Totodată, se solicită reevaluarea și proporționalizarea pedepselor aplicate inculpaților în sensul înlăturării discrepanțelor majore dintre cuantumurile pedepselor aplicate celor trei inculpați prin raportare la cantitățile de droguri deținute în vederea comercializării. Inculpatul P.A.M. prin care a solicitat admiterea căii de atac, desființarea hotărârii și în fond redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată de către prima instanță, pe care o apreciază ca fiind într-un cuantum prea mare în raport de circumstanțele sale personale ale inculpatului.

Arată că, așa cum rezultă și din actele dosarului, a avut în societate un comportament deosebit, a urmat cursurile unei facultăți și a formulat un denunț pentru tragerea la răspundere penală a altor persoane, conștientizând gravitatea faptei, iar condamnarea anterioară nu are nicio legătură cu traficul de droguri, fiind aplicată pentru furt și comisă pe fondul unei depresii urmare a decesului tatălui său. Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele: În baza propriei analize a probatoriului administrat în cauză, Curtea a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect atât situația de fapt dedusă judecății (constând, în esență, în aceea că la data de 17 noiembrie 2010 inculpatul T.A.

a comercializat 10 comprimate ecstasy contra sumei de 350 lei și a deținut 10 comprimate ecstasy în vederea comercializării, la data de 18 noiembrie 2010 inculpatul B.S.S. a deținut 101 comprimate ecstasy în vederea comercializării iar inculpatul P.A.M. a deținut cantitatea de 1715 comprimate ecstasy și 4,47 grame cannabis in vederea comercializării și a consumului propriu, fără drept), cât și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cărora Ie-a fost dată și în drept o corectă încadrare juridică. Astfel, convingerea instanței, dincolo de orice îndoială, că inculpații au comis faptele pentru care au fost condamnați a avut la bază probe certe de vinovăție, relevate de: declarațiile martorilor denunțători N.A.L.

și T.A., declarației martorului asistent T.I., de mențiunile cuprinse in procesele verbale de realizare a flagrantului din datele de 17 și 18 noiembrie 2010, procesele verbale de înseriere a bancnotelor, procesele verbale de percheziție corporală și domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-științifică și procesule verbale de redare a discuțiilor în mediu ambiental, declarația martorului C.M. și ale inculpaților T.A., B.S.S. și P.A.M., care au recunoscut comiterea faptelor și care au învederat instanței că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. arătând că recunosc comiterea faptelor reținute in actul de sesizare și au solicitat ca judecata să se facă in baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea, prin prisma criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., a constatat că criticile formulate cu privire la dozarea cuantumului acestora, sunt neîntemeiate, în urma analizării actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, reținând că pedepsele aplicate pentru faptele de comiterea cărora se fac vinovați inculpații T.A., B.S.S. și P.A.M. au fost corect individualizate, fiind apte să satisfacă exigențele dispozițiilor art. 52 C. pen. Astfel, s-a reținut că scopul legii penale poate fi atins, doar atunci când datele ce caracterizează, în mod pozitiv persoana inculpatului sunt apreciate ca atare, așa încât raportul dintre cuantumul sancțiunii ce trebuie aplicată în vederea reeducării și scopul său educativ să fie cât mai echilibrat.

Potrivit art. 72 C. pen., la proporționalizarea pedepsei ce se aplică inculpaților, instanța este datoare să țină seama, cumulativ, de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele speciale de pedeapsă fixate de lege (reduse cu o treime ca urmare a incidenței alin. (7) al art. 320 1 C. proc. pen., respectiv de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni în cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de la 4 luni la un an și 4 luni în cazul infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000), de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de datele ce caracterizează persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (stări, situații, circumstanțe).

Astfel, în cazul inculpatului T.A., Curtea a reținut că acesta a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți doi coinculpați, că a avut o atitudine sinceră și de colaborare cu organele de anchetă încă din momentele imediat ulterioare prinderii sale in flagrant, că are un domiciliu stabil, un loc muncă fiind angajat in funcția de gestionar, urmând totodată cursurile colegiului tehnologic G.C., în societate prezentând un comportament corespunzător, aspecte în raport de care se poate aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

În accepțiunea instanței de apel funcția de reeducare a pedepsei poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a pedepsei, ceea ce presupune stabilirea unei modalități de executare care să țină seama în egală măsură de natura și gravitatea faptei (în speță gradul de pericol social fiind unul mediu), dar și de persoana inculpatului. Scopul pedepsei constând în reinserția socială a condamnatului nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate. O pedeapsă prea severă în raport cu criteriile anterior menționate s-a apreciat că poate fi ineficientă și poate conduce la obținerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate.

Referitor la inculpatul B.S.S., în acord cu prima instanță, Curtea a apreciat că în mod justificat a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. căreia i s-a dat eficiența cuvenită în condițiile art. 76 C. pen., reținând că acesta este necunoscut cu antecedente penale (fiind deci la primul contact cu legea penală); este tânăr student în anul II la F.A.P. iar din caracterizarea emisă de aceasta a rezultat că a dovedit seriozitate și preocupare în asimilarea cunoștințelor, are o atitudine serioasă și de respect în relațiile cu colegii și cadrele didactice iar în cei doi ani de studiu nu a creat niciun fel de probleme; se bucură de o bună reputație în societate (astfel cum rezultă din caracterizările făcute de asociația de proprietari, de colegi și alte persoane cu care inculpatul a venit în contact).

În raport de cele mai sus arătate și de convingerea instanței că inculpatul a înțeles pe deplin gravitatea faptei comise, că perioada arestului preventiv și pronunțarea condamnării constituie un avertisment și chiar fără executare acesta nu va mai săvârși infracțiuni, Curtea a constatat că și modalitatea de executare a pedepsei a fost corect individualizată, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 86 1 alin. (1) C. proc. pen., ținându-se seama atât de persoana inculpatului B.S.S. cât și de comportamentul său după comiterea faptei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere oferind suficiente garanții.

Și în privința inculpatului P.A.M., instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei reținând în mod corect atât starea de recidivă atrasă de condamnarea pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului cât și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., la momentul arestării preventive, acesta fiind student și având un loc de muncă, prezentând un comportament corespunzător în societate. Cu toate acestea instanța de apel a apreciat că circumstanțele personale favorabile acestui inculpat nu justifică o reducere și mai mare a cuantumului pedepsei aplicate, apreciind că prima instanță a dat acestora relevanta cuvenită, în contextul ansamblului criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Conchizând, a considerat Curtea că a realiza o corectă individualizare a pedepsei înseamnă a acorda semnificația cuvenită tuturor acelor date ce țin de circumstanțele reale ale faptelor și de cele personale ale inculpaților. În consecință, Curtea în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul P.A.M., soluție in raport de care inculpatul va fi obligat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat in sumă de 300 lei. În baza art. 381 C. proc. pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă în privința inculpatului P.A.M. de la 18 octombrie 2010 la zi și a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea a menținut starea de arest a acestui inculpat.

Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.A.M., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reducerea pedepsei, aplicată inculpatului. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat P.A.M., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată acestuia a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului cât și a modalității de executare, nefiind identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să nu fi fost anterior valorificate de instanțe.

Așadar, Înalta Curte reține că, la individualizarea pedepsei de 4 (patru) ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, inculpatului P.A.M., care, la data de 18 noiembrie 2010, a deținut cantitatea de 1715 comprimate ecstasy (MDMA) și 9,08 grame pulbere ce conținea ecstasy (MDMA) în vederea comercializării faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. iar fapta aceluiași inculpat, care la data de 18 noiembrie 2010, a deținut cantitatea de 4,47 grame cannabis în vederea consumului propriu, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de faptul că inculpatul P.A.M.

a săvârșit faptele deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2174 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 definitivă prin decizia penală nr. 315 din 7 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, fiind liberat condiționat la data de 28 noiembrie 2006, rămânând un rest de executat de 369 zile, de persoana inculpatului, poziția procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320 1 C proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 4 ani și cu executarea în regim de detenție. Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea cauzei a uzat de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Fată de aceste considerente, Înalta Curte retine că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului P.A.M. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.M. împotriva deciziei penale nr. 252/ A din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la de la 18 noiembrie 2010 la 21 martie 2012. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.M. împotriva deciziei penale nr. 252/ A din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.A.M., durata reținerii și arestării preventive de la 18 noiembrie 2010 la 21 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.