ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1008/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1008/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 328/F din 3 mai

2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art.

334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor cu privire la

inculpatul C.A. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 40 C. pen.

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 40, art. 41 alin. (2), art.

74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul

C.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

ilicit de droguri de mare risc.

Conform art. 65 C.

pen. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului

de vot în cadrul alegerilor legislative și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3

ani.

Potrivit art. 71 C.

pen. i s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative și lit. b) C. pen., după

rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca

executată a pedepsei.

În baza art. 83 C.

pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni

închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 764/2007 a Judecătoriei sector 3

București și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de cea pronunțată în

prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 2 luni

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu

excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen.

Potrivit art. 71 C.

pen. i s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative și lit. b) C. pen. după

rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca

executată a pedepsei.

Conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din 18

martie 2009 la zi.

pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost

condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate

la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Potrivit art. 65 C.

pen. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului

de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2

ani.

Conform art. 71 C.

pen. i s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. după

rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca

executată a pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un

termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Potrivit art. 86

3

alin. (1) C. pen. s-au stabilit în sarcina inculpatului următoarele măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. a) C. pen. s-au impus inculpatului următoarele obligații:

- să se supună

măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul

dezintoxicării.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și art. 86

4

C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării pedepsei principale.

pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74

lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.I. la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Potrivit art. 65 C.

pen. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului

de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2

ani.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul

alegerilor legislative, lit. b) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii

până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

Conform art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un

termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. s-au dispus următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Potrivit art. 86

3

alin. (3) lit. a) C. pen. s-au impus inculpatului următoarele obligații:

- să se supună

măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

pedepsei principale.

În temeiul art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea

cantității de 0,12 gr pulbere ce conține heroină și cafeina depusă la camera de

corpuri delicte conform dovezii seria H nr. 0000929/10 martie 2009.

Conform art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 300 de RON de la

inculpatul C.A.

Potrivit art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea sumei de 90 RON către

inculpatul C.A.

În temeiul art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C.A. și M.C. la plata

sumei de 800 de RON fiecare și inculpatul B.M.I. la plata sumei de 1.100 de RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial București nr. 1274/D/P/2008 din 7 mai 2009 au fost trimiși

în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații C.A. zis S.N., pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.; B.M.I. zis L., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și M.C.M.

zis M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, potrivit

rechizitoriului, s-a reținut că la data de 13 octombrie 2008 lucrători de

poliție din cadrul B.C.C.O. - Sector 3 s-au sesizat din oficiu cu privire la

faptul că o persoană cunoscută sub apelativul de „S.N." este implicată în

activități de comercializare de heroină. La aceeași dată s-a stabilit că

identitatea numitului „S.N." este aceea de C.A.

La data de 13

octombrie 2008 la Biroul Teritorial București s-a înregistrat și denunțul

martorului cu identitate protejată „I.V.", persoană care a declarat că

numitul „S.N." este implicat în activități de trafic de heroină. Martorul

denunțător a oferit informații în legătură cu domiciliul numitului „S.N."

și a autovehiculelor folosite de acesta, informații confirmate de verificările

efectuate de organele de poliție.

Continuându-se

investigațiile, s-a stabilit faptul că începând cu luna ianuarie 2009

inculpatul C.A. și-a amenajat boxa de la subsolul blocului unde locuiește după

care în această locație a început să execute activități de comercializare de

droguri.

Față de împrejurarea

că informațiile și datele obținute în legătură cu activitatea infracțională

desfășurată de inculpatul C.A. au stabilit că acesta acționează cu precauție în

derularea activității infracționale, luându-și măsuri pentru a evita tragerea

la răspundere penală, organele de poliție au solicitat introducerea în cauză a

unui investigator sub acoperire și a unui colaborator al acestuia.

Astfel, prin

Ordonanța nr. 7A/2008 emisă la data de 1 februarie 2009 DIICOT - Biroul

Teritorial București a autorizat introducerea în cauză a investigatorului sub

acoperire D.D. identificat în baza adresei din 09 februarie 2009 și a

colaboratorului acestuia Ș.A. identificat în baza aceleași adrese precum și

autorizarea cumpărării de către investigatorul sub acoperire direct sau prin

intermediul colaboratorului, a cantității de maxim 100 gr heroină de la C.A.

Autorizația s-a emis pentru o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de

10 februarie 2009 până la data de 11 martie 2009.

De asemenea, la

solicitarea DIICOT - Biroul Teritorial București, Tribunalul București a emis

autorizația nr. 119/A.1/10 februarie 2009 prin care a autorizat interceptarea

și înregistrarea audio în mediul ambiental a convorbirilor directe purtate

între C.A. și colaboratorul Ș.A. și înregistrarea de imagini video pe suport de

stocare a datelor informatice - CD pentru o perioadă de 30 zile cu începere de

la data de 10 februarie 2009 până la data de 11 martie 2009.

La data de 23

februarie 2009 lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog - Biroul

sector 3 efectuând activități de supraveghere a inculpatului C.A. au observat

că acesta și-a schimbat locația în care comercializa droguri deplasându-se la

domiciliile mai multor persoane cunoscute ca fiind consumatoare de droguri,

locații în care desfășura activități de comercializare de heroină. Organele de

poliție au stabilit că inculpatul C.A. se deplasa la adresele situate în

București, str. S.M.S. și respectiv C.V. unde locuiesc M.C.M. zis „M." și

respectiv B.M.I. zis „L.".

În perioada 24

februarie 2009 - 26 februarie 2009, colaboratorul Ș.A. a efectuat trei

cumpărări supravegheate de heroină de la inculpatul C.A.

S-a arătat că

activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C.A. în perioada 24

februarie 2009 - 26 februarie 2009 este dovedită de întregul material probator

administrat în cauză:

Astfel, depozițiile

colaboratorului Ș.A. și procesele-verbale întocmite de investigatorul sub

acoperire D.D. din care a rezultat că inculpatul C.A. a executat activități de

comercializare de heroină în mod repetat pe parcursul a trei zile se

coroborează cu conținutul convorbirilor directe purtate între colaborator și

inculpat precum și cu imaginile video înregistrate în mediul ambiental, cu

declarațiile martorei M.I.A. și ale inculpaților M.C. și B.M.

Examinându-se

conținutul convorbirilor directe purtate între colaborator și inculpatul C.A.

în mediul ambiental la data de 24 februarie 2009 și respectiv 26 februarie 2009

a rezultat că acestea au ca obiect tranzacții de vânzare-cumpărare heroină.

Imaginile video

înregistrate în mediul ambiental sunt de asemenea concludente în ceea ce

privește implicarea inculpatului C.A. în activități de comercializare de

droguri, întrucât din examinarea acestora s-a stabilit că în ziua de 26

februarie 2009 în timp ce inculpatul C.A. se afla în bucătăria imobilului

aparținând inculpatului B.D.F., pe masa din bucătărie era așezată o punguță de

dimensiunile unei mingi de ping-pong ce părea a conține o substanță

asemănătoare heroinei.

Conținutul

înregistrărilor audio și al imaginilor video au relevat totodată faptul că

inculpatul C.A. a fost însoțit în cele două imobile de prietena sa M.I.N.,

persoană care a fost prezentă la derularea tranzacțiilor ilicite.

La data de 18 martie

2009, lucrători din cadrul Serviciului Antidrog - Biroul sectorului 3, în

vederea punerii în executare a mandatului de aducere emis pentru C.A., s-au

deplasat în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu, localitate în care au

identificat în fața unui imobil autoturismul de culoare neagră despre care

existau date că este folosit de C.A.

În cursul cercetării

judecătorești a fost audiat inculpatul C.A., care a recunoscut faptele și a

indicat faptul că a folosit locuințele coinculpaților pentru a vinde droguri

fără a exista o înțelegere expresă cu aceștia, care primeau, la rândul lor,

doza de heroină de care avea nevoie.

Inculpatul M.C. a dat

declarații la sfârșitul cercetării judecătorești, arătând că a pus locuința sa

la dispoziția inculpatului C.A. pentru a consuma droguri împreună, fără a

cunoaște că acesta vindea droguri.

Inculpatul B.M. a

învederat instanței de judecată că la termenul din 1 iulie 2009 nu dorește să

dea declarații în cauză, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C.

proc. pen., după care nu s-a mai prezentat la instanță.

A fost audiat

martorul sub acoperire Ș.A. care a declarat că a cumpărat în mai multe rânduri

droguri de la numitul S., tranzacțiile desfășurându-se în locuințele numiților

„M." și „L.", la aceste întâlniri fiind prezentă și prietena lui S.

Martora M.I.N. nu a

putut fi audiată nemijlocit de către instanță, fiind plecată în Grecia, după

cum rezultă din procesul-verbal de punere în executare a mandatului de aducere.

La termenul din 26

august 2009, instanța de fond a dispus, în temeiul art. 329 C. proc. pen., și

în raport de poziția procesuală a inculpatului C.A., precum și de celelalte

mijloace de probă administrate în cauză, ca martorul cu identitate protejată

I.V. să nu mai fie ascultat, audierea sa nemaifiind apreciată ca necesară.

La solicitarea

instanței de judecată, Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT a comunicat faptul

că dosarele în care inculpatul C.A. a formulat denunțuri împotriva altor

persoane implicate în traficul ilicit de droguri nu au fost soluționate,

respectiv că s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât aspectele

sesizate de inculpat nu s-au confirmat.

La dosar a fost

atașată copia Sentinței penale nr. 764/2007 a Judecătoriei sector 3 București

cu referat întocmit de Biroul de Executări Penale.

În final, analizând

actele de urmărire penală și probele administrate în cursul cercetării

judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele: 1. La data de 24

februarie 2009 investigatorul D.D. și colaboratorul Ș.A. s-au întâlnit în zona

străzii D., sector 3. Procedându-se la efectuarea unei percheziții corporale

asupra colaboratorului și constatându-se că acesta nu deține asupra sa

substanțe interzise la deținere ori sume de bani s-a remis către acesta suma de

100 RON în scopul cumpărării a două doze de heroină de la inculpatul C.A.

cunoscut de colaborator sub apelativul de „S.N.". Tranzacția de

vânzare-cumpărare de heroină dintre inculpat și colaborator s-a derulat în

imobilul situat în București, str. M.S. imobil în care locuia inculpatul M.C.M.

După finalizarea

tranzacției, colaboratorul a predat investigatorului două punguțe ce conțineau

o substanță pulverulentă despre care a declarat verbal că este heroină și a

cumpărat-o de la inculpatul C.A. Tranzacția a fost înregistrată audio-video

potrivit autorizației nr. 119/A.1/2009 emisă de Tribunalul București la data de

10 februarie 2009.

februarie 2009, colaboratorul Ș.A. s-a întâlnit cu investigatorul D.D. în zona

străzii D. După percheziționarea colaboratorului de către investigator și

stabilirea că acesta nu deține asupra sa substanțe interzise la deținere sau

sume de bani colaboratorului i s-a înmânat suma de 100 RON care urma să fie

folosită pentru cumpărarea a două doze de heroină de la inculpatul C.A.

Întâlnirea dintre colaborator și inculpatul C.A. a avut loc în același imobil

ca și anterior, unde locuia inculpatul M.C. În acest imobil colaboratorul a

remis inculpatului C.A. suma de 100 RON și a primit de la acesta 2 doze de

heroină. După finalizarea tranzacției colaboratorul Ș.A. a predat

investigatorului două punguțe sigilate la capăt prin ardere ce conțineau o

substanță pulverulentă despre care a declarat verbal că este heroină pe care a

cumpărat-o de la inculpatul C.A.

februarie 2009, colaboratorul Ș.A. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire

D.D. în zona str. C.V., împrejurări în care colaboratorul a fost percheziționat

iar după ce s-a observat că acesta nu deține asupra sa substanțe interzise la

deținere ori sume de bani i s-a înmânat de către investigatorul D.D. suma de

100 RON destinată cumpărării a două doze de heroină de la inculpatul C.A.

Colaboratorul Ș.A. s-a deplasat la adresa situată în București, str. C.V.

locuință ocupată de inculpatul B.M.I. cunoscut sub porecla de „L.". În

această locație colaboratorul a înmânat inculpatului C.A. suma de 100 RON și a

primit de la acesta 2 doze de heroină. Tranzacția a fost înregistrată

audio-video potrivit autorizației nr. 119/A.1/2009 emisă de Tribunalul

București la data de 10 februarie 2009. După finalizarea tranzacției,

colaboratorul a predat investigatorului două punguțe sigilate la capete prin

ardere ce conțineau o substanță pulverulentă despre care a precizat că este

heroină pe care a cumpărat-o de la inculpatul C.A.

Reține instanța de

fond că această situație de fapt a rezultat din declarațiile de recunoaștere

ale inculpaților C.A. și M.C. din cursul judecății și cele ale inculpatului

B.M. din cursul urmăririi penale, coroborate - în conformitate cu dispozițiile

art. 69 C. proc. pen. - cu procesele-verbale pregătire a infracțiunii

flagrante, procesele-verbale de redare a imaginilor și convorbirilor

interceptate, procese-verbale de efectuare a percheziției corporale, rapoarte

de constatare tehnico-științifică, declarația martorului sub acoperire Ș.A. și

declarația martorei M.I.N. din cursul urmăririi penale.

În opinia instanței

de fond, faptul că inculpatul folosea banii obținuți pentru a cumpăra din nou

droguri pentru a-și asigura doza lui și a prietenilor lui nu influențează în

niciun mod existența infracțiunii, legea necondiționând-o de un scop comercial.

S-a constatat că

inculpatul C.A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 764/207 a

Judecătoriei sector 3 București, definitivă la 04 septembrie 2007, la pedeapsa

de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 din O.U.G.

nr. 195/2002, a cărei executare a fost suspendată pe un termen de încercare de

2 ani și 2 luni care s-ar fi împlinit la 03 noiembrie 2009. în raport de

această condamnare sunt îndeplinite condițiile de existență ale pluralității

intermediare astfel încât instanța de fond a reținut și dispozițiile art. 40 C.

pen.

La stabilirea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social (în raport

de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul

țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de

droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, fapta de trafic ilicit

de droguri de risc a fost săvârșită cu participarea mai multor persoane,

cantitatea mică de droguri vândută), de contribuția personală a fiecăruia la

săvârșirea faptei (inculpații B.M. și M.C. au avut o atitudine pasivă, lăsând

locuința la dispoziția inculpatului C.A. care a săvârșit actele de vânzare a

drogurilor) circumstanțele personale ale inculpaților (toți trei aveau sursă

licită de obținere a veniturilor, inculpații B.M. și M.C. erau integrați în

societate, au consumat droguri, inculpatul C.A. are antecedente penale, au avut

o atitudine de cooperare cu organele judiciare, în raport de care instanța a

aplicat și a dat efect circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C.

pen.).

În raport de

particularitățile dezvoltării psihosociale a inculpaților M.C. și B.M., și de

contribuția efectivă la săvârșirea faptelor, împrejurările cauzei, instanța de

fond a considerat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepselor

pot fi atinse și fără executarea efectiva a pedepselor privative de libertate,

astfel încât a suspendat sub supraveghere executarea acesteia, constatând că

sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86

1

C. pen. pe durata unui

termen de încercare stabilit potrivit art. 86

2

C. pen. apreciind că

inculpații sunt la o vârsta tânără la care pot sa răspundă pozitiv la scopul

prevenției speciale al pedepsei daca sunt sub supravegherea și consilierea unui

organ specializat.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul C.A.

Ministerul Public a

criticat sentința pentru nelegalitate sub două aspecte: 1) pe de o parte,

pentru greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei

aplicată inculpatului C.A. prin Sentința penală nr. 767/2007 a Judecătoriei

Sectorului 3 București, pe motiv că sunt aplicabile dispozițiile art. 40 C.

pen. privind pluralitatea intermediară, așa încât instanța nu trebuia să revoce

suspendarea și să dispună executarea pedepsei de 2 luni închisoare alături de

pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, ci ar fi trebuit să contopească

pedepsele după regulile aplicabile în cazul concursului de infracțiuni; 2) pe

de altă parte, pentru pedeapsa nelegală aplicată inculpatului B.M. în urma

reținerii circumstanțelor atenuante, pedeapsă ce nu putea fi redusă sub limita

de 3 ani.

Inculpatul C.A. a

criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei,

invocând faptul că a recunoscut și regretă comiterea infracțiunii și că a

formulat patru denunțuri pentru a ajuta organele de urmărire penală la

identificarea și tragerea la răspundere a altor traficanți, motiv pentru care

consideră că pedeapsa poate fi redusă până la limita la care se poate face

aplicarea art. 81 C. pen. La solicitarea apelantului inculpat, și față de

demersurile efectuate de instanța de fond și răspunsul Ministerului Public sub

acest aspect, s-au solicitat relații Direcției de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București cu

privire la denunțurile formulate de către inculpatul C.A.. Prin adresa nr.

2436/11/2010, s-a comunicat că niciunul din aceste denunțuri nu s-a finalizat,

dispunându-se în două cazuri neînceperea urmăririi penale iar în cel de-al

treilea, scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor denunțate.

Prin Decizia penală

nr. 257/A din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a dispus următoarele:

I. A admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

A desființat, în

parte, Sentința penală nr. 328 din 3 mai 2010 pronunțată de Tribunalul

București, Secția a II-a penală, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul

B.M.I. și rejudecând:

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74

lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.M.I. la pedeapsa

de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic

ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii până la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

Potrivit art. 65 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un

termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit conform art. 86

2

C.

pen. în baza art. 86

3

alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. pe durata

termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de

supraveghere și obligații:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

- să se supună măsurilor

de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

A atras atenția

inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei, prev. de art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat

executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Ministerul Public au

rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul

inculpat B.M.I., în sumă de 300 RON, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

II. A respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul C.A. împotriva aceleiași sentințe

penale.

A menținut starea de

arest preventiv a apelantului inculpat C.A. și a dedus prevenția de la 18

martie 2009 la zi.

A obligat apelantul

inculpat C.A. la 250 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial al

avocatului din oficiu pentru apelatul inculpat C.A., în sumă de 80 RON, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

I. Examinând cauza în

temeiul art. 379 C. proc. pen., s-a constatat, cu privire la inculpatul C.A.,

că este neîntemeiată critica formulată de Ministerul Public deoarece în mod

corect instanța de fond a reținut, în ceea ce-l privește pe inculpat, că sunt

incidente dispozițiile art. 40 C. pen. privind pluralitatea intermediară de

infracțiuni. Deși nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

privind starea de recidivă postcondamnatorie (nefiind îndeplinită condiția

primului termen al recidivei, întrucât pedeapsa aplicată prin hotărârea

anterioară de condamnare este mai mică de 6 luni), instanța de fond a aplicat

în mod corect tratamentul sancționator prevăzut de art. 83 C. pen. Contrar

celor susținute în motivarea apelului declarat de Ministerul Public, instanța

de apel a apreciat, dimpotrivă, că dispozițiile art. 40 C. pen. au un caracter

general, pe când dispozițiile art. 83 C. pen. sunt dispoziții speciale, așa

încât, în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute de ambele dispoziții

legale, se va aplica cu prioritate tratamentul sancționator prevăzut de art. 83

și nu cel prevăzut de art. 40 C. pen.

În acest sens, curtea

de apel a avut în vedere faptul că aplicarea art. 83 C. pen. este obligatorie,

nefiind lăsată la aprecierea instanței, precum și faptul că revocarea

suspendării condiționate în cazul nerespectării în cursul termenului de

încercare a condițiilor impuse de lege, evidențiază o periculozitate mai

ridicată a persoanei care, beneficiind de neexecutarea pedepsei în regim de

detenție, recidivează nesocotind încrederea acordată și posibilitatea ce i s-a

oferit de a se îndrepta, fără să execute pedeapsa.

Drept urmare, în

atare situație, se impune ca pedeapsa cu privire la care s-a dispus suspendarea

condiționată să fie revocată, iar inculpatul să execute în întregime această

pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită în cursul

termenului de încercare, nefiind aplicabil tratamentul sancționator

corespunzător concursului de infracțiuni, așa încât nu se impunea contopirea

pedepselor.

S-a apreciat ca

întemeiată numai critica privind nelegalitatea pedepsei aplicată inculpatului B.M.,

instanța de apel dispunând în sensul arătat.

II. Curtea de apel a

apreciat însă că apelul declarat de inculpatul C.A. este nefondat deoarece

instanța de fond a stabilit situația de fapt și încadrarea juridică în mod

corect, în concordanță cu probele administrate, aceste aspecte nefiind

contestate de către procuror sau de către inculpat. S-a apreciat că instanța de

fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului

C.A. și a dat eficiență atitudinii sincere a acestuia prin reținerea

circumstanței atenuante judecătorești prev. de art. 74 lit. c) C. pen.,

aplicând o pedeapsă cu 5 ani mai redusă decât minimul special, în ciuda

existenței unei cauze de agravare a pedepsei, respectiv forma continuată a

infracțiunii care, în concordanță cu dispozițiile art. 42 și art. 80 C. pen.,

dădea posibilitatea instanței de fond să nu coboare pedeapsa sub acest minim.

Cât privește

denunțurile formulate de către inculpat, a arătat instanța de apel că, așa cum

rezultă din adresele emise de Ministerul Public, acestea nu s-au finalizat prin

luarea vreunei măsuri de natura celor prevăzute de art. 16 din Legea nr.

143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, așa încât, simpla formulare a

respectivelor denunțuri nu poate constitui un motiv de reducere a pedepsei.

În final, s-a arătat

că reindividualizarea pedepsei stabilită prin hotărârea apelată nu se impune

nici prin raportare la circumstanțele reale, având în vedere că inculpatul C.A.

a săvârșit infracțiunea împreună cu alte persoane, acționând în calitate de

autor, în timp ce B.M.I. și M.C. au acționat în calitate de complice și că, așa

cum s-a reținut, inculpatul C.A. a săvârșit mai multe acte materiale în

diferite variante ale elementului material al infracțiunii de trafic de

droguri. Concluzia că pentru reeducarea inculpatului ar fi suficientă aplicarea

unei pedepse de 3 ani cu suspendarea condiționată, așa cum s-a solicitat în

apărare, nu poate fi întemeiată nici pe datele ce caracterizează persoana

inculpatului, întrucât acesta este cunoscut cu antecedente penale. De altfel,

menționează instanța de apel, o asemenea pedeapsă nici nu ar putea fi aplicată

în prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, în cazul infracțiunii de trafic de

droguri reducerea pedepsei sub minimul special se poate face numai până la

limita de 3 ani închisoare și așa cum s-a arătat cu ocazia analizei apelului

declarat de procuror, în speță este obligatorie aplicarea art. 83 C. pen., în

urma căreia pedeapsa dată spre executare inculpatului C. depășește cuantumul

unei pedepse de 3 ani (ce ar face posibilă suspendarea condiționată). Pe de

altă parte, dispozițiile art. 83 C. pen. impun ca pedeapsa să fie executată în

regim de detenție, ceea ce înlătură posibilitatea unei noi suspendări

(condiționată sau sub supraveghere), indiferent de cuantumul pedepsei aplicate.

Împotriva

hotărârilor, în termen legal, inculpatul C.A. a declarat prezentul recurs,

motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Recursul inculpatului

va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

1) potrivit art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării „când a intervenit o lege

penală mai favorabilă condamnatului".

Acest caz de casare

trebuie interpretat prin prisma principiilor fundamentale referitoare la

aplicarea legii penale în timp. Astfel, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1)

C. proc. pen. „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică

legea cea mai favorabilă".

Acest principiu este

incident numai pentru aplicarea legii penale substanțiale, nu și al celei

procesual-penale întrucât, în acest ultim caz, este incident principiul

aplicării imediate, în domeniul legilor procesual-penale succesive nefiind

incident principiul aplicării legii mai favorabile.

Dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., introdus de Legea nr. 202/2010 în Codul de procedură penală, nu

constituie „o lege penală mai favorabilă", în sensul art. 13 alin. (1) C.

proc. pen., fiind dispoziții procesual-penale, de imediată aplicare, evident în

situația îndeplinirii și a celorlalte condiții prevăzute de respectivul text de

lege (printre care cele referitoare la recunoașterea necondiționată și totală -

în fața instanței de fond – a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată și, respectiv, neefectuarea cercetării judecătorești).

Or, din actele și

lucrările dosarului se constată, pe de o parte, că etapa procesuală a judecării

cauzei de către instanța de fond a fost depășită (fiind parcursă și etapa

judecării apelului) și, mai ales, că inculpatul a făcut o recunoaștere parțială

și condiționată a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, prezentând o

variantă a recunoașterii care sugerează tendința diminuării răspunderii sale

penale, dar și a răspunderii penale a coinculpaților.

Cu toate acestea,

instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. „comportarea sinceră în

cursul procesului", reducând pedeapsa aplicată (5 ani închisoare) sub minimul

special al textului incriminator (10 ani închisoare).

Această reducere a

pedepsei a fost dispusă în condițiile în care inculpatul a săvârșit

infracțiunea în împrejurări de natură a justifica, potrivit legii, agravarea

răspunderii penale (art. 40 C. pen. - pluralitatea intermediară, și art. 41

alin. (2) C. pen. - forma continuată a infracțiunii).

În sfârșit, cererea

recurentului-inculpat are un fine de neprimire și pentru motivul că, fiind

învestită cu soluționarea recursului acestuia, care obligă la respectarea

principiului neagravării situației în propria cale de atac, în condițiile

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., pedeapsa aplicabilă ar fi

fost între 6 ani și 8 luni închisoare și, respectiv, 13 ani și 8 luni

închisoare, adică prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

2) potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „când s-au aplicat

pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în

alte limite decât cele prevăzute de lege". Conform art. 72 din C. pen.,

care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a Codului

penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de

gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, așa cum s-a

menționat, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. „comportarea

sinceră în cursul procesului", reducând pedeapsa aplicată (5 ani

închisoare) sub minimul special al textului incriminator (10 ani închisoare).

Reducerea pedepsei a fost dispusă în condițiile în care inculpatul a săvârșit

infracțiunea în împrejurări de natură a justifica, potrivit legii, agravarea

răspunderii penale (art. 40 C. pen. - pluralitatea intermediară, și art. 41

alin. (2) C. pen. - forma continuată a infracțiunii).

În lipsa

consecințelor juridice prevăzute de lege, simpla împrejurare că inculpatul a

formulat 4 denunțuri („... în timpul urmăririi penale denunță și facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au

săvârșit infracțiuni legate de droguri ...", respectiv, „Persoana care are

calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o

infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății

denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor

persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni ..." nu însemnă că acesta

poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege

(conform dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, respectiv, art. 19 din

Legea nr. 682/2002).

Înalta Curte apreciază

că, în condițiile neintervenirii unor împrejurări noi, ulterioare soluționării

dosarului în fond și în apel, nu este justificată cererea recurentului-inculpat

pentru o nouă reducere a pedepsei, ambele instanțe argumentând legal și

temeinic modalitatea de individualizare a pedepsei, sub ambele aspecte: cuantum

și mod de executare.

Față de cele

reținute, Înalta Curte - în temeiul 385

15

pct. 1 lit. b) din C.

proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C.

pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor

preventive privative de libertate.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat

a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 257/A din 02 decembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 martie

2009 la 15 martie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 15 martie 2011.