ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1941/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1941/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală

nr. 207 din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații M.R., M.P.F., M.I.C.

împotriva sentinței penale nr. 396/F din 28 mai 2010 a Tribunalului București,

secția a II-a penală.

În baza art. 369

alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul-inculpat

I.S.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei M.R. durata prevenției

de la 28 ianuarie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatei.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că prin

sentința penală nr.

396/F din 28 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

s-au dispus următoarele:

1.A. În baza

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr.

143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata M.R. la pedeapsa de

11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de

mare risc.

În baza

art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu

excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani.

În baza

art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64

lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei.

În baza

art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

aplicată prin sentința penală nr. 1138/2005 a Tribunalului București și contopește

restul neexecutat de 812 de zile cu pedeapsa de 11 ani închisoare în pedeapsa cea

mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C.

pen.

B. În baza

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat

inculpata M.R. la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza

art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția

dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani.

În baza

art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64

lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei.

În baza

art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

aplicată prin sentința penală nr. 1138/2005 a Tribunalului București și contopește

restul neexecutat de 812 de zile cu pedeapsa de 11 ani închisoare în pedeapsa cea

mai grea de 11 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu

excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate

în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative,

lit. b) C. pen.

În baza

art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64

lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei.

În baza

art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei.

În baza

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă

din 28 ianuarie 2010 la zi.

art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37

lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.P.F. la pedeapsa de 10 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de trafic ilicit de droguri

de mare risc.

În baza

art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu

excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani.

În baza

art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei.

S-a constatat

că inculpatul este arestat în altă cauză.

art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37

lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I.C. la pedeapsa de 10 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de trafic ilicit de droguri

de mare risc.

În baza

art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu

excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani.

În baza

art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei.

S-a constatat

că inculpatul este arestat în altă cauză.

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., art. 51 C. pen. s-a

dispus achitarea inculpatului I.S. sub aspectul instigării la infracțiunea de trafic

ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000.

În baza

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității

de 4,48 gr. pulbere ce conține heroină (rămasă din cantitatea de 4,75 gr.), ambalată

și sigilată cu sigiliul nr. AA și depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O.

conf. dovezii din 20 mai 2009 și a cantității de 15,11 gr. substanță pulverulentă

ce conține heroină și cafeină (rămasă din cantitatea de 16,32 gr.) sigilată cu sigiliul

nr. PP și depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conf. dovezii

din 28 ianuarie 2010.

S-au constatat

consumate în procesul analizei cantitatea de 0.27 gr. pulbere ce conține heroină,

1,21 gr. substanță pulverulentă ce conține heroină și cafeină.

În baza

art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a constatat că, prin actul de inculpare s-a reținut următoarea

situație de fapt:

La data de 07 mai 2009,

inculpatul M.P.F. zis „Ci.”, cu intenție, a determinat-o pe mama sa, numita M.R.,

să introducă în data de 08 mai 2009, în Penitenciarul Rahova, două doze ce conțineau

cantitatea totală de 4,75 gr. heroină.

În data de 12

ianuarie 2010, inculpații I.S. și M.I.C. zis „C.”, în baza unei înțelegeri prealabile,

l-au determinat, cu intenție, pe martorul B.A.F. să introducă, în jurul orei 17

00

,

în Penitenciarul R., 4 doze ce conțineau 16,32 grame heroină, disimulate într-un

papuc de plajă, droguri ce-i fuseseră livrate în ziua de 12 ianuarie 2010 de către

inculpata M.R., mama deținutului M.I.C.

Situația de

fapt reținută în rechizitoriul a fost probată cu următoarele mijloace de probă indicate

în actul de sesizare:

proces-verbal

de constatare din 08 mai 2009 și proces-verbal de constatare din 12 ianuarie 2010;

procese-verbale de percheziție corporală a inculpatei

M.R.

; declarație martori N.A.M., B.A.F., R.A., R.G.; declarații

martori asistenți C.D., I.M., P.E.O.;

rapoarte

de constatare tehnico-științifică

din 13 mai 2009, din 15 ianuarie 2010 și

din 29 ianuarie 2010

;

adrese

emise de Administrația Națională a Penitenciarelor; fișe medicale și de evidență

a măsurilor disciplinare, a recompenselor și drepturilor deținuților;

adresa

din 27 ianuarie 2010 privind listing-ul apelurilor telefonice înregistrate, în perioada

01 decembrie 2009 - 14 ianuarie 2010 de la numerele de telefon: AAA, BBB, CCC și

DDD;

planșe foto; procese-verbale

de prezentare

pentru recunoaștere de pe planșă foto a inculpatei M.R., de constatare a apelurilor

și mesajelor de tip SMS; declarații învinuit/inculpată M.R.;

Inculpata M.R., fiind

audiată în conformitate cu art. 323 C. proc. pen., a recunoscut săvârșirea faptei

din 08 mai 2009 când la cererea fiului său M.P.F. a încercat să introducă în penitenciar

heroină, disimulând-o între fustă și corp. Inculpata nu a recunoscut fapta din 21

ianuarie 2010, arătând că în data respectivă s-a aflat la Tribunal, iar restul zilei

s-a aflat acasă. Inculpata a precizat că s-a întâlnit cu martorul B.A.F. într-o

altă zi și că a fost sunată de pe un nr. de telefon folosit de M.I.C., fără a primi,

însă, SMS-uri cu indicații în legătură cu persoana cu care trebuia să se întâlnească

pentru introducerea drogurilor în Penitenciar.

Inculpatul M.P.F. a recunoscut

săvârșirea faptei, precizând că i-a cerut mamei sale să îi aducă droguri în penitenciar,

amenințând că se omoară.

Inculpatul M.I.C. nu a

recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu s-a înțeles cu inculpatul I.S. să solicite

unei alte persoane să se întâlnească cu mama sa pentru a-i da droguri pe care să

i le aducă în penitenciar.

Inculpatul I.S. nu a recunoscut

săvârșirea faptei, arătând că nu a cerut martorului B.A.F. la solicitarea inculpatului

M.I.C. să introducă droguri în penitenciar pentru acesta din urmă.

Martorul N.A.M., fiind

audiat, a precizat că inculpatul M.F. i-a solicitat să se folosească de dreptul

său de vizită pentru a primi un pachet de la mama sa, fără a-i spune că urma să

primească heroină.

Martorul B.A.F. a arătat

că a fost rugat de inculpatul I.S. să se întâlnească cu o doamnă care să îi dea

un pachet pentru fiul ei, fără a-i spune că în pachet urma să fie droguri. Martorul

a precizat că a fost sunat de inculpata M.R. cu care s-a întâlnit la autogara R.,

aceasta predându-i două pungi cu alimente, două perechi de papuci și o sticlă de

suc.

Martorul M.G. a precizat

că în data de 11 sau 12 ianuarie 2010 a luat-o pe mama sa, inculpata M.R., de acasă

și a dus-o la Tribunalul București, unde fratele său avea termen de judecată și

că a luat-o de la Tribunal în jurul orei 13 și a dus-o acasă.

Martora G.A. a declarat

că în data de 12 ianuarie 2010 inculpata a strigat-o în jurul orei 13-13.30 și că

în jurul orelor 14-15 s-a deplasat la locuința acesteia pentru a o ajuta să îl spele

pe soțul său paralizat.

În cauză au fost audiați

martorii R.G. și R.A., ambii confirmând că cel dintâi a primit în jurul Crăciunului

2009 un pachet de la martorul B.A.F. pentru inculpatul I.S. și martorul C.D., martor

asistent la procedura recunoașterii inculpatei M.R. de către martorul B.A.F.

Analizând actele de urmărire

penală și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, Tribunalul a

constatat următoarea situație de fapt:

inculpatul M.P.F. zis „Ci.”, cu intenție, a determinat-o pe mama sa, numita M.R.,

să introducă în data de 08 mai 2009, în Penitenciarul Rahova, două doze ce conțineau

cantitatea totală de 4,75 gr. heroină, droguri descoperite de organele de control

din cadrul penitenciarului la controlul corporal al inculpatei care intenționa să

transmită pachetul către fiul său prin intermediul martorului N.A.M.

Situația de fapt a rezultat

din declarațiile de recunoaștere a faptei date în cursul judecății de inculpații

M.R. și M.P.F., coroborate în temeiul art. 69 C. proc. pen. cu declarația martorului

N.A.M., procesul-verbal de depistare a drogurilor la controlul corporal efectuat

asupra inculpatei M.R. la intrarea în penitenciar, raportul de constatare tehnico-științifică,

fișe de evidență a deținuților, adrese emise de către Administrația Națională a

Penitenciarelor, fișă medicală pentru deținuți.

Inculpata

M.R. a susținut că a săvârșit fapta „din dragoste de mamă” și sub imperiul unei

amenințări cu sinuciderea din partea fiului său M P.F. Instanța a apreciat că în

cauză nu sunt întrunite condițiile constrângerii morale întrucât săvârșirea faptei

penale nu era singura modalitate de înlăturare a presupusului pericol grav cu care

era amenințată viața fiului său, iar amenințarea nu era serioasă și posibil a se

produce în condițiile supravegherii existente în penitenciar.

ianuarie 2010, inculpatul M.I.C. zis „C.”, l-a determinat cu intenție pe inculpatul

I.S. să-i solicite martorului B.A.F. să introducă, în jurul orei 17

00

,

în Penitenciarul R., 4 doze ce conțineau 16,32 grame heroină, disimulate într-un

papuc de plajă, droguri ce-i fuseseră livrate în ziua de 12 ianuarie 2010 de către

inculpata M.R., mama deținutului M.I.C.

Astfel, la data de 12

ianuarie 2010, cu ocazia controlului specific efectuat de către lucrătorii din cadrul

Penitenciarului R. asupra bagajelor martorului B.A.F., venit în vizită la inculpatul

I.S., deținut în cadrul penitenciarului, au fost descoperite, disimulate într-o

pereche de papuci, 4 „bile” sigilate la un capăt prin ardere, cu diametrul de cca.

4 cm. fiecare, ce conțineau o substanță purverulentă.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică din 15 ianuarie 2010 cele 4 doze conțineau 16,32

gr. heroină, drog de mare risc prev. în Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.

Din declarația martorului

B.A.F. și a inculpatului I.S. a rezultat că acesta din urmă l-a sunat pe primul

căruia i-a solicitat să se întâlnească cu inculpata M.R., mama colegului său de

cameră, coinculpatul M.I.C., pentru a lua un pachet cu alimente și îmbrăcăminte

destinat acestuia din urmă, solicitându-i totodată să i-l aducă la penitenciar în

data de 12 ianuarie 2010.

La data menționată, martorul

B.A.F. s-a întâlnit cu inculpata M.R. care a venit cu taxiul la capătul troleibuzului

nr. xx - autogara R. (în jurul orelor 14

30

- 15

00

), de la

care a primit două pungi ce conțineau alimente în vid, 2 sticle sigilate de suc

precum și o pereche de papuci de plajă după care a intrat în Penitenciarul R., ulterior,

fiind descoperite drogurile disimulate în modalitatea descrisă mai sus.

Martorul B.A.F. a declarat

că a fost sunat de către inculpatul I.S. de la numărul BBB care i-a solicitat să

se întâlnească cu inculpata M.R., mama colegului său de celulă M.I.C. zis „C.” pentru

a lua un pachet și a-l aduce la penitenciar în data de 12 ianuarie 2010.

Din lecturarea fișei de

vizită întocmită de către administrația locului de deținere coroborat cu aspecte

ce rezultă din regulamentul penitenciarului conform căruia fiecare deținut avea

dreptul, în ordine alfabetică, la vizită o dată pe săptămână, a rezultat că, la

data de 12 ianuarie 2010, drept la vizită avea inculpatul I.S., iar nu inculpatul

M.I.C., acesta din urmă exercitându-și acest drept în data de 14 ianuarie 2010.

Discuțiile purtate de

către martorul B.A.F. cu inculpatul I.S., confirmate de către ambii în declarațiile

lor, sunt susținute de listing-ul referitor la convorbirile purtate între numerele

de apel BBB al inculpatului I.S. și DDD cel al martorului B.A.F. conținute pe suportul

optic comunicat de către rețeaua de telefonie mobilă C. - adresa din 27 ianuarie

2010.

S-a reținut că această

variantă de desfășurare este susținută și de conținutul mesajelor schimbate între

martorul B.A.F. și inculpatul I.S.:

- la numărul de apel DDD

ce-i aparține martorului B.A.F., la ora 13

00

, a fost recepționat mesajul

cu următorul conținut: „DDD - A. Ăsta e numărul la puști. Îl suni mata după ce ne

iei de mâncare și îi spui unde să vină”, primit de la numărul de apel BBB aflat

în posesia inculpatului I.S.;

- la numărul de apel DDD

ce-i aparține martorului B.A.F., a fost expediat următorul mesaj SMS: „Bă, mi-ai

dat mie SMS” către numărul de apel BBB;

- la numărul de apel DDD

ce-i aparține martorului B.A.F., la ora 13

56

, a fost recepționat mesajul

cu următorul conținut: „Știu. Am greșit, îl dau la femeie acum” primit de la numărul

de apel BBB;

Din întregul material

probator administrat în cauză a rezultat că femeia la care se face referire în mesaje

este inculpata M.R.

De altfel, chiar inculpata,

în declarațiile sale din cursul urmăririi penale, a recunoscut că, în data de 12

ianuarie 2010, a discutat telefonic cu martorul B.A.F. la numărul de telefon DDD

al acestuia, însă a prezentat situația într-un mod în care încearcă să se exonereze

de răspundere, respectiv că acesta i-ar fi solicitat suma de 200 RON pentru unul

din copiii ei, respectiv inculpatul M.I.C. aflat în Penitenciarul R. dar nu a dat

curs solicitării întrucât „era obosită deoarece abia venise de la Tribunal și nu

putea face acest lucru”. Totodată, a afirmat că a salvat respectivul număr în memoria

telefonului, aspect care prezintă importanță în cauză întrucât, în memoria telefonului

său marca M., cu nr. de apel CCC a fost identificat, în urma verificării respectivul

număr de telefon sub apelativul „P.C.”, „C.” fiind porecla fiului său M.I.C.

Întrebată fiind cui aparținea

acest număr de telefon inculpata a afirmat „o cunoștință de-a fiului său M.I.C.”.

În ce privește numărul

de telefon BBB, salvat în memoria telefonului inculpatei sub apelativul „C.”, împrejurarea

că inculpata a făcut precizarea că acesta aparține fiului său, inculpatul M.I.C.,

instanța a reținut că se coroborează cu afirmația inculpatului I.S. conform căreia,

aparatul telefonic cu acest număr era folosit și de către alți colegi de-ai săi,

de detenție.

Cum din verificarea efectuată

la locul de deținere a rezultat că, printre colegii din celulă se afla și inculpatul

M.I.C. zis „C.”, în mod firesc s-a concluzionat că, de pe acest număr de telefon

acesta își apela mama, pe inculpata M.R.

În ce privește declarația

inculpatei M.R., conform căreia nu s-a întâlnit cu martorul B.A.F. în data de 12

ianuarie 2010, s-a reținut că aceasta nu satisface exigențele art. 69 C. proc. pen.

întrucât nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din materialul probator

administrat în cauză:

Astfel, martorul B.A.F.

a precizat că s-a întâlnit cu inculpata M.R. în zona autogării R., aceasta venind

cu un autoturism taxi, marca L., de culoare galbenă, iar deplasarea inculpatei,

în data de 12 ianuarie 2010, cu un taxi marca L., de culoare galbenă, este confirmată

și de către fiul său, martorul M.G., taximetrist (acesta precizând, însă, că a adus-o

pe inculpată acasă în jurul orei 13

00

).

Sinceritatea martorului

B.A.F. este susținută și de alte aspecte colaterale cauzei, confirmate de martorii

R. (cu privire la trimiterea unui pachet în penitenciar prin intermediul martorului

R.G.). Simplul fapt că martorul este coinculpat împreună cu inculpatul I.S. într-un

alt dosar penal în care a dat declarații împotriva acestuia din urmă nu este de

natura a-i afecta credibilitatea declarației, putând exista dubii doar în situația

în care inculpatul I.S. ar fi dat declarații împotriva martorului, astfel încât

acesta ar fi fost în conflict cu cel dintâi și ar fi putut dori să se răzbune pe

el.

Martora G.A.A., vecina

inculpatei M.R., a precizat că acesta din urmă ar fi strigat-o în jurul orei 13,

dar nu poate preciza cu exactitate când s-a dus la locuința acesteia, posibil orele

14-15 (fiind posibil ca aceasta să fi plecat de acasă și să se fi întâlnit cu martorul

B.A.F. în acest interval de timp).

De altfel, susținerile

inculpatei M.R. potrivit cărora ar fi rămas la Tribunalul București până în jurul

orelor 13 sunt infirmate chiar de declarația inculpatului M.P.F.: „Știu sigur că

la 12 ianuarie 2010 am plecat de la Tribunal în jurul orei 15

00

pentru

că dosarul a fost strigat foarte târziu și a fost ultimul dosar din ședință, iar

mama mea a rămas până când am fost scos din sală”.

În raport de aceste mijloace

de probă, instanța a înlăturat declarațiile inculpatei M.R. ca fiind nesincere și

întrucât nu se coroborează cu aspecte de fapt ce rezultă din celelalte mijloace

de probă administrate în cauză a ținut cont parțial de declarațiile martorilor M.G.

(cu privire la ora de întoarcere la locuință a inculpatei, ca urmare a relațiilor

de rudenie cu aceasta) și G.A.A. (care nu a fost în măsură să precizeze cu exactitate

ora la care inculpata a ajuns acasă și nici ce a făcut aceasta în intervalul de

timp marcat de acest moment și cel la care s-a deplasat personal la locuința acesteia,

în care nu s-a aflat cu inculpata).

Referitor la contribuția

infracțională a inculpatului

M.I.C., aceasta a rezultat din materialul probator administrat

în cauză, respectiv:

- declarațiile martorului

B.A.F. conform cărora a fost sunat de către inculpatul I.S. în data de 12

ianuarie 2010 să aducă la penitenciar un pachet de la mama unui coleg de cameră

(M.I.C. zis „C.”) care se coroborează cu listing-ul apelurilor telefonice care confirmă

„corespondența” purtată între martor și cei doi inculpați din penitenciar;

- procesul verbal de verificare

a agendei telefonului mobil al inculpatei M.R. din care rezultă că fiul său M.I.C.

folosea în penitenciar, pentru a-și suna mama, nr. de telefon BBB;

- procesul verbal din

data de 13 ianuarie 2010 de verificare a mesageriei telefonului mobil al martorului

B.A.F.;

- indicii ce rezultă din

împrejurarea că inculpatul M.I.C. este cercetat pentru infracțiuni legate de droguri

iar, la introducerea în penitenciar, s-a constatat prin acte medicale că este dependent

de droguri (heroină), din relațiile de rudenie existente între inculpata M.R. și

inculpatul M.I.C. (fiind neverosimil ca acesta să îi solicite mamei sale să îi aducă

alimente la penitenciar, iar aceasta, din proprie inițiativă, să îi trimită droguri),

precum și din faptul că inculpata introdusese anterior droguri în penitenciar pentru

celălalt fiu al său.

În ce privește participația

penală a inculpatului sub forma instigării, aceasta se caracterizează în solicitarea

adresată colegului de celulă, inculpatul I.S., să ceară martorului B.A.F. de a veni

în vizită la penitenciar, dar aducând un pachet de la mama sa în condițiile în care,

data în discuție nu era zi de vizită pentru inculpatul M.P.F.  și, ca atare, nu

putea să intre în posesia pachetului altfel.

Cu privire la activitatea

inculpatului I.S., acesta a susținut că i s-a cerut de către inculpatul M.P.F. facilitarea

introducerii în penitenciar a unui pachet de alimente, fără a i se comunica că acesta

urmează a conține și droguri, aspect confirmat și de inculpatul M.P.F. și de martorul

B.A.F.

Instanța a constatat că

din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă că acesta ar fi cunoscut

că pachetul ce urma a fi introdus în penitenciar va conține și droguri. Prezumția

simplă ce rezulta din faptul introducerii de către martorul B.A.F. în penitenciar

de droguri, disimulate într-un pachet ce conținea alte bunuri a căror introducere

era permisă, nu este în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție a inculpatului

în lipsa altor probe cu care să se coroboreze și să rezulte că însuși inculpatul

ar fi avut cunoștință că martorul B.A.F. urma să introducă droguri în penitenciar

(în condițiile în care nu s-a dovedit că inculpatul M.P.F. ar mai fi primit anterior

droguri de la mama sa, sau s-ar fi folosit de alți colegi sau chiar de inculpatul

I.S. în acest scop). Din probele administrate s-a dovedit doar că inculpatul I.S.

a solicitat martorului B.A.F. să introducă în penitenciar un pachet cu alimente,

și nu droguri.

Prezumția de nevinovăție

este o garanție pe care o implica dreptul la un proces echitabil, consacrat

de art. 21 alin. (3) Constituție și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului. Potrivit jurisprudenței organelor de la Strasbourg, această prezumție

are consecințe asupra sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public,

iar îndoiala profita persoanei acuzate (cauza Austria c. Italiei, Comisia EDO),

fiind inadmisibil ca dintr-un fapt obiectiv să se deducă o prezumție de vinovăție

(cauza Salabiaku, Comisia EDO).

Jurisprudența organelor

de la Strasbourg nu se opune instituirii unor prezumții de drept sau de fapt

atât timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru

acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Pham Hoang-25.09.1992), însă

condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție este de

natură să atragă constarea încălcării art. 6 parag. 2 din Convenție (cauza Telfner

c. Austriei).

Instanța a constatat

că, în cauză, faptele obiective dovedite au dat naștere la o prezumție

simplă care nu se coroborează cu alte mijloace de probă care să confirme fără niciun

dubiu faptul că inculpatul a cunoscut faptul că în pachetul cu alimente și alte

bunuri urma să fie droguri.

Față de aceste considerente,

instanța a dispus achitarea inculpatului I.S. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 51 C. pen., apreciind că acesta a

fost în eroare cu privire la o împrejurare de care depinde caracterul penal al faptei

(obiectul pachetelor a căror introducere în penitenciar a solicitat-o martorului

B.A.F.).

În

drept:

M.R.

care,

în data de 08 mai 2009, a deținut 2 doze ce conțineau

4,75 grame heroină, disimulate între fustă și corp, pe care intenționa să le introducă

în penitenciar și să le livreze fiului său M.P.S. zis „Ci.”

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc, în forma de participație a autoratului, prev. de

art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37

lit. a) C. pen.

Fapta inculpatei M.R.

care, în data de 12 ianuarie 2010, i-a livrat numitului B.A.F. 4 doze ce conțineau

16,32 grame heroină, disimulate într-un papuc de plajă, în scopul introducerii în

penitenciar

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de

mare risc, în forma de participație a autoratului, prev. de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

M.P.S. care, la data

de 07 mai 2009 a determinat-o, cu intenție, pe mama sa, numita M.R., să introducă

în Penitenciarul R., la data de 08 mai 2009, două doze ce conțineau cantitatea de

4,75 gr. heroină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, în forma de participație a instigării, prev. de art. 25 C.

pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000: activitatea de determinare,

de inoculare a rezoluției infracționale de către instigator cu intenție (inculpatul

a acționat având reprezentarea rezultatului periculos social pe care cel puțin l-a

acceptat); însușirea hotărârii de către instigat-inculpata M.R.; săvârșirea de către

autor a unei fapte penale (inculpata a deținut drogurile pe care a încercat să le

introducă în penitenciar).

M.I.C. de a-l determina, cu intenție, pe deținutul I.S., colegul său de cameră,

să-i solicite martorului B.A.F. introducerea, la data de 12 ianuarie 20104, în Penitenciarul

R., a două doze ce conțineau 16,32 grame heroină, disimulate într-un papuc de plajă,

droguri ce-i fuseseră livrate în aceeași zi de către inculpata M.R. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în forma de participație

a instigării,

prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000: activitatea

de determinare, de inoculare a rezoluției infracționale de către instigator cu intenție

(inculpatul a acționat având reprezentarea rezultatului periculos social pe care

cel puțin l-a acceptat); însușirea hotărârii de către instigat-inculpatul I.S.,

care a transmis-o mai departe, fără a avea reprezentarea caracterului penal al faptei,

acționând fără vinovăție; săvârșirea de către autor a unei fapte penale fără vinovăție

(martorul B.A.F. a preluat pachetul pe care a încercat să îl introducă în penitenciar

fără să aibă cunoștință de existența drogurilor).

La stabilirea pedepsei,

instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 72 C. pen.: dispozițiile Părții generale a C. pen. (condițiile

răspunderii penale, formele de

vinovăție

, participația

penală, regimul de pedeapsă aplicabil recidivei și concursului de infracțiuni),

limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, gradul de pericol social (în raport

de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării,

amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea

numărului de consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul

faptelor, contribuția fiecărui inculpat, de faptul că s-a urmărit introducerea de

droguri în penitenciar, un loc unde se presupune că dependenții de droguri urmează

tratamente pentru înlăturarea dependenței, aceste eforturi fiind absolut inutile

în condițiile în care au acces la droguri), circumstanțele personale ale inculpaților.

Astfel, în raport de contribuția

mai importantă a inculpatei M.R. în desfășurarea activității infracționale, modalitatea

repetată de comitere cu stabilirea unui modus operandi similar în care se folosea

de persoane care nu cunoșteau conținutul pachetelor, de antecedentele penale ale

acesteia, inculpata fiind condamnată anterior tot pentru infracțiuni ce au avut

ca obiect droguri, instanța a apreciat că se impune o pedeapsă orientată peste minimul

special prevăzut de lege pentru fiecare din cele două fapte săvârșite. În raport

de aceste criterii, simplul fapt că inculpata a recunoscut în parte săvârșirea faptelor

în condițiile în care a fost depistată în penitenciar având asupra sa drogurile,

fără, însă, a coopera în mod activ cu organele judiciare, dimpotrivă, încercând

să invoce o înscenare a faptei din partea acestora, nu este de natură a atrage aplicarea

circumstanțelor atenuante.

Cu privire la aplicarea

dispoz. art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege atâta vreme cât organele de urmărire penală au comunicat

că cercetările nu sunt finalizate, astfel încât nu se poate stabili la acest moment

procesual dacă informațiile furnizate de către inculpată au dus la identificarea

unor persoane implicate în activități ilicite cu droguri. Desigur, inculpata are

posibilitatea de a invoca aplicarea acestor dispoziții în căile de atac ordinare,

cât și prin intermediul unei contestații la executare, în situația în care cercetările

se vor finaliza cu identificarea și tragerea la răspundere a persoanelor cu privire

la care inculpata a formulat denunț.

Cu privire la inculpații

M.P.F. și M.I.C., având în vedere contribuția acestora la săvârșirea faptelor, de

determinare a autorului, respectiv a inculpatului I.S. de a transmite mai departe

solicitarea, doar pentru câte o faptă, de cantitatea mică de droguri ce a făcut

obiectul infracțiunilor, dar și de faptul că ambii au antecedente penale și că nu

au conștientizat gravitatea faptelor lor, încercând să își înlăture răspunderea

penală (inculpatul M.P.F. a recunoscut fapta doar formal și doar la sfârșitul declarației

date în fața instanței de judecată, după ce i s-a adus la cunoștință declarația

dată de mama sa care îl incrimina), instanța a apreciat că se impune aplicarea a

câte unei pedepse orientate cu puțin peste minimul special prevăzut de lege.

Împotriva sentinței penale

au formulat apel Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpații

M.R., M.P.F., M.I.C. și I.S.

Ministerul

Public a declarat apel în cauză cu privire la inculpatul I.S., criticând soluția

de achitare a acestuia, iar cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public

a extins motivele de apel în ceea ce privește încadrarea juridică, în sensul reținerii

complicității la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prin faptul că

inculpatul l-a determinat pe martorul B.A.F. să săvârșească fapta fără vinovăție,

ajutând-o pe inculpata M.R. să introducă drogurile în penitenciar. Se apreciază

că instigarea martorului constituie o complicitate dată inculpatei M.R., fiind vorba

despre un singur act, având ca scop doar ajutorul inculpatei.

Referitor

la acest motiv de apel, Curtea a apreciat că nu este fondat, încadrarea juridică

a faptei fiind aceea reținută prin rechizitoriu.

Astfel, inculpatul

a acționat prin solicitarea adresată martorului de a se deplasa la penitenciar și

de a-i aduce un pachet, precum și prin solicitarea de a se întâlni cu inculpata

M.R. pentru a ridica de la aceasta un pachet. Curtea a apreciat că acțiunile la

care face referire reprezentantul Ministerului Public constituie două infracțiuni

distincte - aceea de trafic de droguri comisă de inculpata M.R. prin încredințarea

dozelor martorului B.A.F., cu scopul de a le introduce în penitenciar, și acțiunea

de introducere a drogurilor în penitenciar de către martorul B.A.F., ambele fără

vinovăție.

Inculpatul

I.S. a acționat exclusiv prin chemarea adresată martorului B.A.F., așa cum rezultă

din probatoriul administrat.

S-a reținut

că nu există probe că inculpatul I.S. a luat legătura în mod direct cu inculpata

M.R. și că i-a cerut acesteia personal să aducă droguri, iar fapta inculpatei M.R.

de a încredința drogurile martorului B.A.F. constituie o infracțiune distinctă.

Mai mult, cu privire la această presupusă faptă nu s-au făcut referiri în rechizitoriul

parchetului, în care s-a reținut doar presupusa conivență infracțională a inculpatului

I.S. cu inculpatul M.I.C. Și pentru acesta din urmă s-a reținut comiterea faptei

tot sub forma instigării, chiar cu privire la inculpatul I.S., iar nu a complicității

în raport de inculpata M.R.

S-a reținut

că acțiunea inculpatului I.S. constituie instigare la introducerea în penitenciar

a drogurilor, fără vinovăție, de către martorul B.A.F.

În ceea ce

privește soluția de achitare a inculpatului I.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea

a constatat că aceasta este corectă, în raport de probele existente la dosarul cauzei.

Inculpatul

I.S. nu a recunoscut comiterea faptei, iar declarațiile sale au fost constante pe

întreg parcursul procesului penal. De asemenea, inculpatul M.I.C. a precizat că

nu a avut o înțelegere cu inculpatul I.S. în vederea determinării altor persoane

de a introduce droguri în penitenciar.

Martorul B.A.F.

a declarat că inculpatul I.S. i-a spus să se întâlnească cu o doamnă care să îi

dea un pachet pentru fiul ei, lucru pe care l-a făcut, inculpata M.R. dându-i două

pungi.

În prima declarație

dată de martorul B.A.F., acesta a arătat că inculpatul I.S. i-a spus că îl va suna

pentru a se întâlni cu o femeie să îi dea un pachet sau o sumă de bani, iar la ora

13,00 acesta i-a comunicat telefonic că urmează să preia un pachet de la o femeie.

Aceste afirmații din declarația martorului constituie o dovadă în plus cu privire

la faptul că inculpatul I.S. nu avea cunoștință de conținutul pachetului pe care

urma să îl aducă M.R., din moment ce acesta nu știa înainte de ora 13,00 dacă inculpata

M.R. urma să aducă bani sau un pachet.

Împrejurarea

că inculpatul s-a aflat în aceeași cameră de penitenciar cu inculpatul M.P.F. și

că utilizau același telefon mobil nu duce la concluzia că inculpatul a avut o înțelegere

cu inculpatul M.I.C. pentru a introduce droguri în penitenciar, prin intermediul

inculpatei M.R.

Nici conținutul

sms-urilor trimise prin intermediul telefonului inculpatului I.S. nu este relevant,

și de altfel din declarațiile inculpaților a rezultat că aceștia utilizau alternativ

același mobil, astfel că nu se poate stabili exact cine a trimis aceste mesaje.

În consecință,

s-a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești nu dovedesc latura subiectivă a infracțiunii pentru care este cercetat

inculpatul, nerezultând că acesta avea cunoștință de faptul că în pachetul remis

de inculpata M.R. martorului B.A.F. se aflau droguri.

Așa fiind,

apelul declarat de Ministerul Public cu privire la inculpatul I.S. s-a repins ca

nefondat.

Apelanții-inculpați

M.R., M.P.F. și M.I.C. au solicitat reindividualizarea pedepselor, în sensul aplicării

unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea a constatat

că apelurile declarate de inculpații M.R., M.P.F. și M.I.C. sunt nefondate.

În ceea ce

o privește pe inculpata M.R., s-a arătat că aceasta recunoaște faptele săvârșite,

astfel că solicită aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) rap. la art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen., având în vedere că până la acest moment, inculpata a realizat pericolul

faptei, precum și consecințele nerecunoașterii acesteia; inculpata a comis fapta

la stăruințele fiilor săi, care au amenințat că se vor sinucide.

Cu privire

la inculpatul M.P.F., s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1)

lit. a) rap. la art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere că a recunoscut

fapta, iar inculpatul M.I.C. a conștientizat rolul procesului penal în viața sa,

solicitând pentru acesta aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de

lege.

Curtea a mai

constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 74 C. pen. referitoare

la circumstanțele atenuante, cu privire la niciunul dintre inculpați.

Astfel, cu

privire la cei trei inculpați nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 74

lit. a) C. pen., deoarece aceștia sunt recidiviști, inculpații M.P.F. și M.I.C.

fiind recidiviști postexecutoriu și totodată arestați în altă cauză, iar inculpata

M.R. a comis faptele reținute în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie

în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1138

din 02 septembrie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală

nr. 399 din 23 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă din

care a fost liberată condiționat la data de 4 noiembrie 2008 cu un rest de 812 zile

închisoare.

S-a constatat

că pedeapsa de 6 ani închisoare executată anterior a fost aplicată inculpatei M.R.

pentru comiterea unei infracțiuni de același tip, respectiv trafic de droguri de

mare risc prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că în mod

corect instanța de fond a reținut contribuția mai importantă a inculpatei M.R. în

desfășurarea activității infracționale și în mod special modalitatea repetată de

comitere, împrejurarea că, după ce a fost prinsă în flagrant în incinta Penitenciarului

R. în timp ce introducea două doze de heroină, pe care urma să le încredințeze martorului

N.A.M., a continuat activitatea infracțională prin folosirea unei alte persoane

care nu cunoștea conținutul pachetelor - martorul B.A.F., și prin atragerea acestuia

într-o situație ilicită.

Instanța a reținut că

simplul fapt că inculpata a recunoscut în parte săvârșirea infracțiunilor (numai

cu privire la fapta din data de 8 mai 2009) nu este de natură a atrage aplicarea

circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., nefiind îndeplinite cerințele

acestui text de lege, din moment ce la data de 8 mai 2009 când fapta a fost comisă

de inculpată, a fost surprinsă în flagrant de angajații personalului, iar cu privire

la fapta din data de 12 ianuarie 2010, inculpata nu a recunoscut-o, susținând că

la acea dată se afla la Tribunalul București și că nu îl cunoaște pe martorul B.A.F.

Inculpata nu a colaborat

sub nicio formă cu organele de urmărire penală, fiind necesare ample și multiple

verificări pentru a fi identificată, în ciuda declarațiilor martorului B.A.F., care

a recunoscut-o pe inculpată din planșele foto aflate la dosar, precum și a celorlalte

probe administrate, afirmând că nu își explică cum a ajuns numărul de telefon al

martorului în agenda telefonului mobil pe care îl utilizează.

În aceste

condiții, inculpata M.R. nu numai că nu a colaborat cu organele de urmărire penală,

dar a și încercat îngreunarea cercetărilor prin atitudinea sa de negare a veridicității

tuturor probelor administrate în ceea ce o privește; în plus, inculpata a adus acuzații

de înscenare de către Ministerul Public.

Cu privire

la denunțul formulat de inculpata M.R., din adresele emise de Ministerul Public

– D.I.I.C.O.T. a reieșit că nu s-a finalizat, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile

legale de aplicare a art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Referitor

la i

nculpatul

M.I.C., s-a constatat că a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare

prin sentința penală nr. 421/2002 a Tribunalului București pentru infracțiunea prev.

de art. 211 C. pen., fiind arestat la 22 august 2001 și liberat condiționat la 26

aprilie 2005 cu un rest de 666 de zile, în timp ce inculpatul M.P.F. a suferit anterior

4 condamnări pentru furt calificat, una pentru tâlhărie, iar în prezent este cercetat

pentru o altă infracțiune de trafic de droguri de mare risc, așa cum rezultă din

fișa de cazier a acestuia. Inculpatul M.P.F. a executat anterior o pedeapsă de 7

ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, pedeapsă aplicată prin sentința

penală nr. 486 din 21 mai 2002 a Tribunalului București, fiind eliberat la data

de 6 noiembrie 2007 cu un rest de executat de 232 de zile.

S-a arătat

că multiplele antecedente penale ale inculpaților înlătură posibilitatea reținerii

circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

În ceea ce

privește atitudinea procesuală a inculpaților, aceștia și-au exercitat în cursul

urmăririi penale dreptul la tăcere, arătând că nu doresc să dea declarații în cauză.

În cursul judecății inculpatul M.P.F. a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei,

pentru ca în cuprinsul aceleiași declarații să revină și să arate că a amenințat-o

pe mama sa că se omoară dacă nu îi aduce droguri. Mai mult, acesta susține declarațiile

necorespunzătoare adevărului, date de mama sa, în care afirmă că în data de 12

ianuarie 2010 nu s-a întâlnit cu martorul B.A.F.

Nici inculpatul

M.I.C. nu a recunoscut în cursul judecății comiterea faptei, iar susținerile sale

referitoare la formularea unui denunț pe parcursul procesului penal nu au fost dovedite

cu nici un mijloc de probă.

În aceste

condiții, nu s-a putut reține că inculpații au avut o atitudine procesuală de recunoaștere

a faptelor, ori una de colaborare cu organele de urmărire penală, pentru a putea

fi reținute dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen.

Curtea a apreciat

că, în realitate, instanța de fond a dat dovadă de clemență atunci când a aplicat

inculpaților pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege, în raport de

circumstanțele comiterii infracțiunii și de circumstanțele lor personale.

Totodată,

Curtea a constatat că inculpații au înțeles să formuleze apel numai cu privire la

individualizarea pedepsei, deși nu au recunoscut decât în parte infracțiunile reținute

în sarcina lor.

S-a arătat

că vinovăția inculpaților este dovedită cu probatoriul administrat în cursul urmăririi

penale și al judecății în primă instanță.

Cu privire

la fapta din data de 8 mai 2009, inculpata M.R. a recunoscut comiterea ei; deși

inițial nu a recunoscut, inculpatul M.P.F. a declarat în fața primei instanțe că

i-a solicitat mamei sale să îi aducă droguri cu ocazia vizitei la penitenciar.

Cu privire

la fapta din data de 12 ianuarie 2010, participația inculpaților M.R. și M.P.F.

este dovedită cu declarațiile

martorului B.A.F., care a arătat că s-a întâlnit cu inculpata M.R. ce a venit cu

un taxi la capătul troleibuzului nr. xx - autogara R. (în jurul orelor 14

30

- 15

00

) și de la care a primit două pungi ce conțineau alimente în vid,

2 sticle sigilate de suc precum și o pereche de papuci de plajă după care a intrat

în Penitenciarul R., ulterior, fiind descoperite drogurile disimulate în modalitatea

descrisă mai sus.

Martorul B.A.F. a declarat

că a fost sunat de către inculpatul I.S. de la numărul BBB, acesta solicitându-i

să se întâlnească cu inculpata M.R., mama colegului său de celulă M.I.C. pentru

a lua un pachet și a-l aduce la penitenciar în data de 12 ianuarie 2010.

Declarațiile martorului

se coroborează cu procesul verbal de recunoaștere a inculpatei M.R., cu listing-ul

referitor la convorbirile purtate între numerele de apel BBB al inculpatului I.S.

și DDD cel al martorului B.A.F. conținute pe suportul optic comunicat de către rețeaua

de telefonie mobilă C. - adresa din 27 ianuarie 2010 precum și cu declarațiile inculpatei

M.R. care, întrebată fiind cui aparținea acest număr de telefon a afirmat „o cunoștință

de-a fiului său M.I.C.”.

De asemenea, se observă

că în declarațiile inițiale date de martorul B.A.F. acesta indică în mod expres

faptul că femeia cu care urma să se întâlnească se afla la Tribunalul București;

martorul i-a spus că nu se poate deplasa până acolo și i-a cerut să vină la autogara

R., aspect ce se coroborează cu declarațiile inculpatei M.R.

În ce privește numărul

de telefon BBB, salvat în memoria telefonului inculpatei sub apelativul „C.”, împrejurarea

că inculpata a făcut precizarea că acesta aparține fiului său, inculpatul M.I.C.,

se coroborează cu afirmația inculpatului I.S. conform căreia, aparatul telefonic

cu acest număr era folosit și de către alți colegi de-ai săi de detenție.

Deși inculpatul M.I.C.

a afirmat că nu i-a cerut mamei sale să îi aducă droguri la penitenciar, susținerile

acestuia sunt neverosimile; este foarte greu de crezut că inculpatul I.S. ar fi

luat legătura din proprie inițiativă cu inculpata M.R. pentru ca aceasta din urmă

să îi trimită droguri fiului său, ori că aceasta a procedat în acest mod, după ce

anterior a fost depistată de angajații penitenciarului încercând să introducă droguri

pentru celălalt fiu M.P.F.

În raport de probele analizate

detaliate de prima instanță și expuse anterior, Curtea a constatat că vinovăția

inculpaților M.R., M.P.F. și M.I.C. este dovedită.

Pentru considerentele

prezentate, Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.R.,

M.P.F. și M.I.C.

Împotriva acestei soluții

a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații M.R.,

M.P.F. și M.I.C.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a criticat hotărârea ca netemeinică și nelegală pentru

greșita încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul I.S., în sensul de a

se reține art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 și nu art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 și pentru a criticat, de asemenea, greșita achitare a acestuia.

Au fost invocate cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Inculpații M.P.F. și M.I.C.

au solicitat reindividualizarea pedepsei, invocând cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpata M.R. a solicitat

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. întrucât inculpata nu a cunoscut că în punga pe care a adus-o la penitenciar

erau droguri.

A invocat cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând

hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se pot lua în considerare din

oficiu de către instanță, constată că recursurile formulate sunt nefondate.

În ceea ce privește achitarea

inculpatului I.S., Înalta Curte apreciază că în mod corect au reținut cele două

instanțe că din probele administrate rezultă că inculpatul I.S. a făcut demersuri

pentru ca martorul B.A.F. să preia un pachet de la inculpata M.R. și să-l introducă

în penitenciar, dar nu rezultă că acesta cunoștea că în acel parchet urmau să fie

introduse droguri.

Este adevărat că inculpatul

I.S. era coleg de celulă cu inculpatul M.I.C. și probabil cunoștea că acesta este

toxicoman, că l-a contactat telefonic pe martorul B.A.F. și apoi l-a pus în legătură,

prin intermediul unor sms-uri, cu inculpata M.R., pentru ca aceasta să-i dea pachetul

de mâncare, dar din conținutul interceptărilor nu rezultă că inculpatul I.S. a dat

vreo dispoziție privind conținutul pachetului sau că știa că el va cuprinde și droguri.

Aspectul invocat de Parchet

că inculpatul a recunoscut că ținea legătura prin telefon cu martorul B.A.F. pentru

a-i aduce alimente, dar că nu a precizat nimic cu privire la intermedierea întâlnirii

între martor și coinculpată nu demonstrează că acesta a știut care era conținutul

pachetului, ci mai degrabă că nu a dorit să dea declarații împotriva inculpatei,

mama colegului său de celulă.

Ca atare, cele două instanțe

au apreciat corect că fapta inculpatului I.S. a fost comisă fără vinovăție, iar

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. nu este incident

în cauză.

În ceea ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., privind greșita reținere

a instigării în loc de participație improprie la infracțiunea de trafic de droguri

pentru inculpatul I.S., el nu va mai fi analizat de instanță, o dezbatere privind

forma de participație fiind inutilă atâta timp cât instanța a decis că infracțiunii

îi lipsește latura subiectivă.

În ceea ce privește recursul

formulat de M.R., Înalta Curte constată că apărările formulate de aceasta nu pot

fi reținute.

Cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. eroarea gravă de fapt, se poate reține

atunci când există o discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte ce au drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Inculpata este trimisă

în judecată pentru două fapte, una săvârșită la 8 mai 2009, când a ascuns între

fustă și corp două doze de heroină pe care urma să le înmâneze fiului său, aflat

în penitenciar și cea de a doua săvârșită la 12 ianuarie 2010 când i-a livrat martorului

B.A.F. un pachet pentru a fi dus la penitenciar, iar printre altele în acest pachet

se aflau și 4 doze de heroină disimulată într-un papuc de plajă.

Inculpata a fost prinsă

în flagrant cu privire la săvârșirea primei fapte și ca atare nu poate invoca faptul

că nu avea cunoștință despre existența drogurilor.

Din probele administrate

rezultă că ea a înmânat pachetul martorului B.A.F., pachet ce urma să ajungă la

fiul său și ca atare apărarea că nu cunoștea care este conținutul pachetului nu

este plauzibilă.

Înalta Curte constată

că situația de fapt a fost corect reținută, în conformitate cu probatoriul administrat

în cauză, și ca atare cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen. nu este incident în cazul inculpatei.