ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4193/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 913 din 23 decembrie 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost respinse cererile formulate de inculpații N.M. și G.M., de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. coroborat cu art. 13 C. pen. În baza art. 344 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N.M. prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul N.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului N.M. prin Sentința penală nr. 350 din 23 iulie 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 434 din 26 martie 2009a Curții de Apel București, secția I penală, și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul N.M.

să execute pedeapsa de 9 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-a dispus interzicerea inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului N.M. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate în timpul reținerii și al arestării preventive din data de 05 martie 2008, de la 21 martie 2008 la 02 aprilie 2008 și de la 01 septembrie 2010 la zi. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. d) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. d) C. pen. și în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului G.M. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la 01 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 0,25 gr., 0,41 gr. și 1,50 gr. pulbere ce conține heroină, cafeină și paracetamol și cantitatea de 0,55 gr. pulbere ce conține heroină și cafeina, depuse la camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovezile din 07 septembrie 2009, din 20 ianuarie 2010 și din 11 septembrie 2009. În baza art. 118 alin. (5) C. pen. și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 300 RON de la inculpatul N.M. și a sumei de 400 RON de la inculpatul G.M. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre cei doi inculpați la plata sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul N.M. zis "G.Ț.", la data de 28 august 2009, a vândut colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, 2 (două) doze de heroină în schimbul sumei de 100 RON, obținute de acesta de la un individ neidentificat, iar la aceeași dată a vândut colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, împreună cu inculpatul G.M. zis "P." 4 (patru) doze de heroină în schimbul sumei de 200 RON, iar la data de 20 ianuarie 2010 a vândut colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, 2 (două) doze mari de heroină, în schimbul sumei de 320 RON, din care 300 RON au fost destinați efectiv pentru heroină, iar câte 10 RON s-au oferit pentru benzina de la mașină și consumația de la restaurantul K. din hipermarketul "C." și că inculpatul G.M.

zis "P.", la data de 28 august 2009, a vândut colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, împreună cu inculpatul N.M. zis "G.Ț." 4 (patru) doze de heroină în schimbul sumei de 200 RON, iar la data de 01 septembrie 2009, a vândut prin intermediul fiicei sale minore D.M., colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, o doză mare de heroină, în schimbul sumei de 200 RON. Referitor la inculpatul N.M., din fișa de cazier și copia Sentinței penale nr. 350 din 23 iulie 2008 a Judecătoriei Buftea, a rezultat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, fiindu-i suspendată condamnarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani, în baza art. 81 - 83 C. pen.

Având în vedere data rămânerii definitive a sentinței, respectiv 23 iunie 2009 în baza Deciziei penale nr. 434 din 26 martie 2009 a Curții de Apel București, pedeapsa aplicată prin acea hotărâre și data comiterii faptelor pendinte, respectiv 28 august 2009 și 20 ianuarie 2010, instanța de fond a apreciat că inculpatului N.M. îi sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., actele săvârșite infracțiunii deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, motiv pentru care s-a impus schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii art. 37 lit. a) C. pen. pe lângă art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere, datele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre cei doi inculpați, respectiv inculpatul N.M., a ținut cont de atitudinea sa sinceră din fața instanței de judecată și de împrejurarea că nu este la prima încălcare a legii penale, iar în cazul inculpatului G.M.

de lipsa antecedentelor sale penale și de poziția constantă de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa. Pe de altă parte, s-a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de fiecare dintre cei doi inculpați, caracterul continuat al acestor fapte, împrejurarea că inculpatul G.M. a comis fapta din data de 01 septembrie 2009 prin folosirea fiicei sale minore, amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracțional și consecințele extrem de negative ale acestui gen de fapte asupra sănătății publice. Împotriva Sentinței penale nr. 913 din 23 decembrie 2010 inculpații G.M. și N.M. au formulat apel pentru motive de nelegalitate și netemeinicie ce țin de individualizarea greșită a pedepselor aplicate considerate prea severe, solicitând a se acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuate reținute în favoarea lor.

Prin Decizia penală nr. 97/A din 31 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpați N.M. și G.M. A computat prevenția inculpatului N.M. de la 05 martie 2008 (reținerea), de la 21 martie 2008 la 02 aprilie 2008 și de la 01 septembrie 2010 la zi, iar a coinculpatului G.M. de la 01 septembrie 2010 la zi și a menținut starea de arest a inculpaților. A obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. A constat instanța de apel că pedepsele aplicate inculpaților au fost just cuantificate de instanța de fond care a acordat semnificația cuvenită criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea acestora circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

și că în mod corect au fost semnalate în acest sens caracterul continuu al faptelor săvârșite de cei doi inculpați, cantitatea de droguri traficată, lipsa unei ocupații și dezinhibiția cu care au acționat, inculpatul G.M. nepregetând a-și folosi propria fiică minoră pentru a vinde droguri, împrejurare care susțin ideea unui potențial criminogen ridicat al celor doi inculpați. Împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curții de Apel București au declarat recurs : - inculpatul G.M. și a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei prin incidența reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, având în vedere adresa de la D.I.I.C.O.T.

din 25 martie 2011 prin care s-a dispus arestarea și trimiterea în judecată a numitului A.D.M. împotriva căruia inculpatul a formulat denunț. A solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 74 alin. (2) din același cod având în vedere caracterizarea de la dosar și atitudinea sinceră. - inculpatul N.M. și a solicitat admiterea recursului în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și reducerea pedepsei, arătând că a recunoscut fapta. A mai susținut că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 74 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenții inculpați, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul G.M. este fondat în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar recursul declarat de inculpatul N.M. este nefondat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește recursul inculpatului G.M., Înalta Curte constată că în cursul procesului penal inculpatul a formulat un denunț care a făcut obiectul Dosarului nr. 140/ D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceste împrejurări Înalta Curte constată că inculpatul G.M. urmează a beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor în sensul reducerii limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcină. De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., astfel că aceste dispoziții au fost avute în vedere și nu li se poate da o dublă eficiență. Astfel, recursul inculpatului G.M. este fondat în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2002 și în consecință Înalta Curte în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 va condamnă pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. Înalta Curte constată că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta răspunzând atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale inculpatului, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În ceea ce privește recursul inculpatului N.M.

Înalta Curte constată că acesta este nefondat întrucât pedeapsa astfel cum au fost aplicată de instanța de fond și menținută de apel este justificată și necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Inculpatului N.M. i-a fost aplicată o pedeapsă de 8 ani închisoare ținându-se seama de prevederile art. 72 C. pen.

care stabilesc criteriile generale de individualizare, fiind rezonabile având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, forma continuată a infracțiunii, cantitatea mare de droguri traficată și starea de recidivă reținută în sarcina inculpatului respectiv dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului N.M., a rezultat că prin Sentința penală nr. 350 din 23 iulie 2008 Judecătoria Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 434 din 26 martie 2009 Tribunalul Municipiului București, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81, art. 82 C. pen. De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a respins cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. constatând că nu pot fi aplicate în cauză. Astfel, cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, față de circumstanțele reale și personale ale acestuia Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond și de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta răspunzând atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale inculpatului, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Reducerea pedepsei ar încuraja conduita infracțională a inculpaților și îndeosebi comportamentul similar al altor persoane, lipsind astfel de eficiență întreaga activitate de tragere la răspundere penală.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, va casa, în parte, atât decizia penală atacată cât și Sentința penală nr. 913 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și rejudecând în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, va condamna pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. Potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.M., durata reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2010 la 8 decembrie 2011 și va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.M., timpul reținerii și arestării preventive din data de 5 martie 2008, de la 21 martie 2008 la 2 aprilie 2008 și de la 1 septembrie 2010 la 8 decembrie 2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.M. Împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează, în parte, atât decizia penală atacată cât și Sentința penală nr. 913 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și rejudecând: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, condamnă pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.M., durata reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2010 la 8 decembrie 2011. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.M., timpul reținerii și arestării preventive din data de 5 martie 2008, de la 21 martie 2008 la 2 aprilie 2008 și de la 1 septembrie 2010 la 8 decembrie 2011. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului G.M., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat N.M. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2011.