ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4193/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4193/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 913 din 23 decembrie

2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost respinse cererile

formulate de inculpații N.M. și G.M., de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. coroborat cu art. 13 C. pen.

În baza art. 344 C.

proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în

sarcina inculpatului N.M. prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. proc. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul N.M. la o pedeapsă de 8 ani

închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 83 C.

pen. s-a dispus revocarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată

inculpatului N.M. prin Sentința penală nr. 350 din 23 iulie 2008 a Judecătoriei

Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 434 din 26 martie 2009a Curții de

Apel București, secția I penală, și s-a dispus executarea acestei pedepse

alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul N.M. să

execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-a dispus interzicerea inculpatului pe durata executării pedepsei

principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C.

pen. și în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menținerea arestării

preventive a inculpatului N.M.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate în timpul reținerii și

al arestării preventive din data de 05 martie 2008, de la 21 martie 2008 la 02

aprilie 2008 și de la 01 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c)

C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M. la

o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare

risc.

În baza art. 65 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a lit. b) și lit. d) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

d) C. pen. și în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menținerea arestării

preventive a inculpatului G.M.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și al

arestării preventive de la 01 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 0,25 gr.,

0,41 gr. și 1,50 gr. pulbere ce conține heroină, cafeină și paracetamol și

cantitatea de 0,55 gr. pulbere ce conține heroină și cafeina, depuse la camera

de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovezile din 07 septembrie

2009, din 20 ianuarie 2010 și din 11 septembrie 2009.

În baza art. 118

alin. (5) C. pen. și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea sumei de 300 RON de la inculpatul N.M. și a sumei de 400 RON de la

inculpatul G.M.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre cei doi inculpați la plata

sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul N.M. zis

"G.Ț.", la data de 28 august 2009, a vândut colaboratorului acoperit

"D.C." - nume de cod, 2 (două) doze de heroină în schimbul sumei de

100 RON, obținute de acesta de la un individ neidentificat, iar la aceeași dată

a vândut colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, împreună cu

inculpatul G.M. zis "P." 4 (patru) doze de heroină în schimbul sumei

de 200 RON, iar la data de 20 ianuarie 2010 a vândut colaboratorului acoperit

"D.C." - nume de cod, 2 (două) doze mari de heroină, în schimbul

sumei de 320 RON, din care 300 RON au fost destinați efectiv pentru heroină,

iar câte 10 RON s-au oferit pentru benzina de la mașină și consumația de la restaurantul

K. din hipermarketul "C." și că inculpatul G.M. zis "P.",

la data de 28 august 2009, a vândut colaboratorului acoperit "D.C." -

nume de cod, împreună cu inculpatul N.M. zis "G.Ț." 4 (patru) doze de

heroină în schimbul sumei de 200 RON, iar la data de 01 septembrie 2009, a

vândut prin intermediul fiicei sale minore D.M., colaboratorului acoperit

"D.C." - nume de cod, o doză mare de heroină, în schimbul sumei de

200 RON.

Referitor la

inculpatul N.M., din fișa de cazier și copia Sentinței penale nr. 350 din 23

iulie 2008 a Judecătoriei Buftea, a rezultat că inculpatul a fost condamnat la

pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, fiindu-i

suspendată condamnarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani, în baza art.

81 - 83 C. pen.

Având în vedere data

rămânerii definitive a sentinței, respectiv 23 iunie 2009 în baza Deciziei

penale nr. 434 din 26 martie 2009 a Curții de Apel București, pedeapsa aplicată

prin acea hotărâre și data comiterii faptelor pendinte, respectiv 28 august

2009 și 20 ianuarie 2010, instanța de fond a apreciat că inculpatului N.M. îi

sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., actele săvârșite

infracțiunii deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, motiv

pentru care s-a impus schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii art.

37 lit. a) C. pen. pe lângă art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere, datele ce

caracterizează persoana fiecăruia dintre cei doi inculpați, respectiv

inculpatul N.M., a ținut cont de atitudinea sa sinceră din fața instanței de

judecată și de împrejurarea că nu este la prima încălcare a legii penale, iar

în cazul inculpatului G.M. de lipsa antecedentelor sale penale și de poziția

constantă de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa. Pe de altă parte,

s-a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de fiecare dintre

cei doi inculpați, caracterul continuat al acestor fapte, împrejurarea că

inculpatul G.M. a comis fapta din data de 01 septembrie 2009 prin folosirea

fiicei sale minore, amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen

infracțional și consecințele extrem de negative ale acestui gen de fapte asupra

sănătății publice.

Împotriva Sentinței

penale nr. 913 din 23 decembrie 2010 inculpații G.M. și N.M. au formulat apel

pentru motive de nelegalitate și netemeinicie ce țin de individualizarea

greșită a pedepselor aplicate considerate prea severe, solicitând a se acorda o

eficiență mai mare circumstanțelor atenuate reținute în favoarea lor.

Prin Decizia penală

nr. 97/A din 31 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpați N.M. și G.M.

A computat prevenția

inculpatului N.M. de la 05 martie 2008 (reținerea), de la 21 martie 2008 la 02

aprilie 2008 și de la 01 septembrie 2010 la zi, iar a coinculpatului G.M. de la

01 septembrie 2010 la zi și a menținut starea de arest a inculpaților.

A obligat inculpații

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A constat instanța de

apel că pedepsele aplicate inculpaților au fost just cuantificate de instanța

de fond care a acordat semnificația cuvenită criteriilor generale prevăzute de

art. 72 C. pen., reținând în favoarea acestora circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și că în mod corect au fost

semnalate în acest sens caracterul continuu al faptelor săvârșite de cei doi

inculpați, cantitatea de droguri traficată, lipsa unei ocupații și dezinhibiția

cu care au acționat, inculpatul G.M. nepregetând a-și folosi propria fiică

minoră pentru a vinde droguri, împrejurare care susțin ideea unui potențial

criminogen ridicat al celor doi inculpați.

Împotriva Deciziei

penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curții de Apel București au declarat

recurs :

- inculpatul G.M. și

a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., reducerea pedepsei prin incidența reținerii dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002, având în vedere adresa de la D.I.I.C.O.T. din

25 martie 2011 prin care s-a dispus arestarea și trimiterea în judecată a

numitului A.D.M. împotriva căruia inculpatul a formulat denunț. A solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 74 alin. (2) din

același cod având în vedere caracterizarea de la dosar și atitudinea sinceră.

- inculpatul N.M. și

a solicitat admiterea recursului în temeiul cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen. și reducerea pedepsei, arătând că a

recunoscut fapta. A mai susținut că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 74

C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenții inculpați, dar

și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din

același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul G.M. este

fondat în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr.

682/2002, iar recursul declarat de inculpatul N.M. este nefondat pentru

următoarele considerente:

În ceea ce privește

recursul inculpatului G.M., Înalta Curte constată că în cursul procesului penal

inculpatul a formulat un denunț care a făcut obiectul Dosarului nr. 140/

D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T.

și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.D.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

În aceste împrejurări

Înalta Curte constată că inculpatul G.M. urmează a beneficia de dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor în sensul reducerii

limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcină.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a dat eficiență

dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., astfel că aceste dispoziții au

fost avute în vedere și nu li se poate da o dublă eficiență.

Astfel, recursul

inculpatului G.M. este fondat în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.

19 din Legea nr. 678/2002 și în consecință Înalta Curte în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 va condamnă

pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc.

Înalta Curte constată

că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului ca urmare a incidenței

dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, față de dispozițiile art. 72 C.

pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și

scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta răspunzând atât

principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale

inculpatului, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

recursul inculpatului N.M. Înalta Curte constată că acesta este nefondat

întrucât pedeapsa astfel cum au fost aplicată de instanța de fond și menținută

de apel este justificată și necesară realizării atât a funcțiilor de

constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni, fiind avute în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Inculpatului N.M. i-a

fost aplicată o pedeapsă de 8 ani închisoare ținându-se seama de prevederile

art. 72 C. pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare, fiind

rezonabile având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, forma

continuată a infracțiunii, cantitatea mare de droguri traficată și starea de

recidivă reținută în sarcina inculpatului respectiv dispozițiile art. 37 lit.

a) C. pen. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului N.M., a rezultat că prin

Sentința penală nr. 350 din 23 iulie 2008 Judecătoria Buftea, definitivă prin

Decizia penală nr. 434 din 26 martie 2009 Tribunalul Municipiului București,

inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art.

81, art. 82 C. pen.

De asemenea, Înalta

Curte constată că instanța de fond a respins cererea inculpatului de aplicare a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. constatând că nu pot fi

aplicate în cauză.

Astfel, cererea

inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, față de circumstanțele

reale și personale ale acestuia Înalta Curte, analizând întreg materialul

probator, constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către

instanța de fond și de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este

necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta răspunzând atât principiului

proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale

inculpatului, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Reducerea pedepsei ar

încuraja conduita infracțională a inculpaților și îndeosebi comportamentul

similar al altor persoane, lipsind astfel de eficiență întreaga activitate de

tragere la răspundere penală.

Înalta Curte, ținând

seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a

probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul declarat

de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, va casa, în parte, atât decizia

penală atacată cât și Sentința penală nr. 913 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, și rejudecând în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, va condamna pe

inculpatul G.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic

de droguri de mare risc.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului G.M., durata reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie

2010 la 8 decembrie 2011 și va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr.

97/A din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului N.M., timpul reținerii și arestării preventive din data de 5

martie 2008, de la 21 martie 2008 la 2 aprilie 2008 și de la 1 septembrie 2010

la 8 decembrie 2011.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul G.M.

Împotriva Deciziei

penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Casează, în parte,

atât decizia penală atacată cât și Sentința penală nr. 913 din 23 decembrie

2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și rejudecând:

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art.

76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, condamnă pe

inculpatul G.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic

de droguri de mare risc.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului G.M., durata reținerii și arestării preventive de la 1

septembrie 2010 la 8 decembrie 2011.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului N.M., timpul reținerii și arestării preventive din data

de 5 martie 2008, de la 21 martie 2008 la 2 aprilie 2008 și de la 1 septembrie

2010 la 8 decembrie 2011.

Onorariul parțial

pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al

inculpatului G.M., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurentul

inculpat N.M. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2011.