ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3823/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3823/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza actelor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 103 din 27 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București - secția

l-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen.

,

s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată

faptelor inculpatului N.M.F. prin rechizitoriu, din două infracțiuni

prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 37

lit. a), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen., în două infracțiuni prev.

de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a), ambele

cu aplic. art. 33 lit. a)

C. pen.; după care l-a condamnat pe inculpatul

N.M.F., la:

- 11 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de

droguri de mare risc pentru consum propriu (pct. I rechizitoriu ), faptă

prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit.

a), art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) și art. 80 C. pen.;

- 11 luni închisoare. (pct. II rechizitoriu ), pentru

infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, faptă

prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) și art. 80 C. pen.

În baza art. 86

4

C. pen. a fost revocată

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare

(aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1087 din 18 septembrie 2006 a

Tribunalului București - secția I penală, astfel cum a fost modificată de

Curtea de Apel București - secția I penală ) și cumulată aritmetic această

pedeapsă cu pedeapsa rezultantă aplicată prin sentință, inculpatul având de

executat pedeapsa de 3 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost

contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și

11 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă durata

detentei preventive de la 04 aprilie 2006 la 30 iunie 2006.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantității de 3,77 grame heroină în

vederea distrugerii (cu păstrarea contraprobelor).

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei,

s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut - în fapt - următoarea situație:

se afla pe Aleea Stogu, sector 5, a fost oprit de lucrători din cadrul

Batalionului 3 Special de Intervenție, sesizare ce a fost înregistrată la

Serviciul Teritorial București.

În prezența martorului asistent L.C., inculpatul N.M.F.

a fost percheziționat corporal, ocazie cu care asupra sa a fost găsită o

punguță din plastic ce conținea o substanță ca un praf, probă ce a fost

ridicată, sigilată și predată laboratorului pentru analize.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din

27 decembrie 2007, punguța cu substanță ridicată de la inculpatul N.M.F.

conținea 3,82 grame heroină.

Heroina (diacetilmorfina) face parte din tabelul-anexă nr.

1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și

consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 3,77 grame heroină rămasă în urma analizelor de

laborator a fost ambalată, sigilată cu sigiliul M.A.I. și depusă la camera de

corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 14

ianuarie 2008.

pe Aleea Livezilor, sector 5, a fost oprit de lucrători din cadrul Batalionului

3 Special de Intervenție, sesizare ce a fost înregistrată la Serviciul

Teritorial București.

În prezența martorului asistent C.A.Ș., inculpatul N.M.F.

a fost percheziționat corporal, ocazie cu care asupra sa a fost găsită o

punguță din plastic ce conținea o substanță ca un praf, probă ce a fost

ridicată, sigilată și predată laboratorului pentru analize.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 21

mai 2009, punguța cu substanță ridicată de la inculpatul N.M.F. conținea 0,07 /

grame heroină. Proba în litigiu a fost consumată în procesul analizelor de

laborator.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic

dovedită de materialul probator administrat în cauză, în ambele faze ale

procesului, atât la urmărirea penală, cât și în instanță.

Fiind ascultat în cursul urmăririi penale, inculpatul N.M.F.

a recunoscut că la datele de 18 decembrie 2007 și 19 mai 2009, asupra sa au

fost găsite 3,82 grame heroină și respectiv 0,07 grame heroină, declarând că

fiind consumator, deținea drogul de mare risc pentru consum propriu.

Inculpatul a declarat că pentru cele 3,82 grame heroină

a plătit unei persoane necunoscute suma de 650 lei.

Cu ocazia ascultării, martorii asistenți, prin

declarațiile lor, au confirmat găsirea cantităților de 3,82 grame heroină la 18

decembrie 2007 și 0,07 grame heroină la 19 mai 2009 asupra inculpatului N.M.F.

Instanța de fond a concluzionat că, în drept,

încadrarea juridică dată faptei inculpatului este deficitară prin nereținerea

disp. alin. (1) al art. 4 din Legea nr. 143/2000 (care descrie fapta în toate

elementele constitutive), în timp ce alin. (2) incriminează doar o variantă

agravantă a infracțiunii.

Prin urmare, instanța de fond, în baza art. 334 C.

proc. pen., a procedat la schimbarea încadrării dată faptei inculpatului în

sensul mai sus menționat.

Pe situația juridică a inculpatului, instanța de fond a

reținut și starea de recidivă în varianta prev. de art. 37 lit. a) C. pen.,

întrucât faptele inculpatului sunt săvârșite în termenul de încercare al

pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere (ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1087

din 18 septembrie 2006 a Tribunalului București - secția I penală, modificată

prin decizia penală nr. 829 din 08 decembrie 2006 a Curții de Apel București - secția

I penală, definitivă prin nerecurare la 20 decembrie 2006, pe un termen de

încercare de 8 ani).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel

inculpatul N.M.F., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări judiciare

a pedepsei aplicate de instanța de fapt.

Prin decizia penală nr. 55 din 28 februarie 2012 a

Curții de Apel București - secția I penală a fost admis apelul declarat de

inculpatul N.M.F. a fost desființată, în parte, sentința penală nr. 103/F din 27

ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală și în rejudecare:

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) și art. 80 C.

pen., cât și art. 320

1

C. proc. pen.,l-a condamnat pe inculpatul N.M.F.

la două pedepse de câte 8 (opt) luni închisoare. (pct. 1 și 2 R)

În baza art. 86

4

C. pen., a fost revocată

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1087 din 18 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția

I penală și cumulată aritmetic această pedeapsă cu fiecare pedeapsă de câte 8

luni aplicate în prezenta cauză, inculpatul având de executat 2 (două) pedepse

de câte 3 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost

contopite cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani și

8 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a

ll-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa

rezultantă perioada reținerii și arestării preventive, de la 04 aprilie 2006 la

30 iunie 2006.

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru

a se decide astfel .instanța de control judiciar a apreciat că, în cauza dedusă

judecății sunt incidente dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., având

în vedere că cercetarea judecătorească a început înainte de intrarea în vigoare

a Legii nr. 202/2010 în condițiile în care, atât în cursul urmăririi penale cât

și în prima declarație dată la instanța de fond, inculpatul N.M.F. a recunoscut

cele două fapte.

Procedând la reindividualizarea judiciară a pedepsei, în apelul

inculpatului, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată poate fi coborâtă sub

nivelul minimului special legal, fiind de natură a constitui pentru inculpat un

avertisment adecvat, de natură a-l determina să adopte o conduită conformă,

atâta vreme cât acesta a recunoscut comiterea faptelor.

Împotriva acestei decizii inculpatul N.M.F. a declarat,

în termen legal, recursul de față solicitând prin acordarea unei eficiente

sporite circumstanțelor atenuante acordate de instanța de fond, o reducere mai

accentuată a pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen.)

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul

declarat în raport cu motivul de casare invocat dar și în raport cu prevederile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de

constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini

corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de

conviețuire socială.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la

împiedicarea condamnatului

de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea

celorlalți destinatari ai legii

penale de a

nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât

scopul

imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv

al pedepsei înțelegând prin aceasta numai

dezideratul

împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni,

ignorându-se

valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți

membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în

aptitudinea pedepsei de a înlătura relele

convingeri și deprinderi ale

acestuia

și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță

cu cerințele de respectare a dispozițiilor

cuprinse în normele de drept

penal.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, faptele și

vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare

corespunzătoare în

dispozițiile legii

penale; sub acest aspect .instanța de apel a apreciat judicios atunci când a

făcut aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

, cu

consecința reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă și maximă -

ale pedepsei.

Totodată, înalta Curte constată că inculpatului i-au

fost acordate circumstanțe atenuate prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și,

sub incidența prevederilor art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. i-a

fost aplicată acestuia o pedeapsă rezultantă de 8

luni închisoare; însă inculpatul a săvârșit faptele din prezenta cauză în stare

de

recidivă, în termenul de încercare al

pedepsei de 3 ani închisoare cu

suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere ce îi fusese aplicată prin sentința penală nr. 1087 din 18

septembrie 2006 a Tribunalului București - secția I penală, modificată prin

decizia penală nr. 829 din 08 decembrie 2006 a Curții de Apel București - secția

I penală, definitivă prin nerecurare la 20 decembrie 2006, pe un termen de

încercare de 8 ani, sentință prin care a fost condamnat pentru infracțiunea

prev de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Așa fiind, instanța de apel a făcut o justă și corectă

individualizare a pedepsei și a apreciat corect,

în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen.,

că pedeapsa astfel determinată

reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei

(art. 52 C. pen. ) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și

faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care,

analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză

să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.F. împotriva deciziei penale nr. 55

din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București - secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 noiembrie 2012