ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1827/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1827/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor
de față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 195 din 20 mai 2009
a Tribunalului Mehedinți s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2010, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., raportat la art. 76 alin.
(1) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatei I.G.L. la 10 luni închisoare.
În baza art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. raportat la
art. 76 C. pen. aceeași inculpată a fost condamnată la 3 (trei) ani închisoare
și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 33 și
art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpata
să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (ani) închisoare cu interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în
condițiile art. 71 C. pen. și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 65
C. pen.
S-a constatat că prin
Sentința penală nr. 538 din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți s-a
dispus confiscarea cantității de 196,94 gr. rezină cannabis.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut că la 13 octombrie 2008 un ofițer
din S.C.C.O. - Mehedinți s-a sesizat din oficiu despre faptul că, I.G.L.,
împreună cu doi cetățeni străini, au constituit un grup infracțional organizat
ce se ocupă cu traficul și consumul ilicit de droguri de mare risc. Aceștia au
introdus ilegal o cantitate mare de droguri în țară și în seara zilei de 5
octombrie 2008 intenționează să o valorifice.
În seara zilei de 5
octombrie 2008 s-a procedat la organizarea flagrantului, iar în jurul orelor
23,00 cei trei au vândut colaboratorului sub acoperire 197,95 gr. rezină de
cannabis contra sumei de 1.300 euro și 2.000 RON, fiind reținuți în apropiere
și indisponibilizați.
Prin Sentința penală
nr. 538/2008 a Tribunalului Mehedinți au fost condamnați inculpații C.M. și
R.M., dispunându-se și confiscarea cantității de cannabis.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel inculpata I.G.L., motivând că a fost condamnată greșit
pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2008, iar
pedeapsa aplicată nu este corespunzător individualizată.
Curtea de Apel
Craiova a apreciat ca fondată prima critică formulată de inculpată, constatând
că nu există un probatoriu, concludent pentru a se reține că inculpata a
participat la introducerea în țară a cantității de drog, astfel că a dispus
achitarea acesteia, pentru infracțiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000,
în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., admițând apelul inculpatei prin Decizia
penală nr. 221 din 10 noiembrie 2009.
Prin aceeași decizie
a fost menținută pedeapsa de10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de
art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și
art. 76 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpata I.G.L.
Parchetul, în cadrul
cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., a
invocat greșita achitare a inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, soluție care, în opinia parchetului este contrazisă
de probele administrate, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii
flagrante, dispozițiile celorlalți doi coautori și chiar declarația inculpatei
din cursul urmăririi penale.
Inculpata a invocat
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., solicitând
schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul aplicării disp. art.
86
1
C. pen.
Recursurile sunt
neîntemeiate.
Înalta Curte,
analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți
cât și conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., apreciază că
aceasta este legală și temeinică.
Critica parchetului
privind netemeinicia soluției de achitare dispusă de instanța de apel pentru
infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu este fondată
întrucât, așa cum corect s-a argumentat, probele administrate nu sunt suficient
de concludente pentru a se reține că inculpata a participat la introducerea
drogurilor în țară.
Parchetul invocă
procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit în seara zilei
de 5 octombrie 2008 în care sunt redate declarațiile celor trei persoane
surprinse în flagrant.
Consemnările însă nu
sunt relevante, întrucât nu se atestă cu certitudine participarea inculpatei la
introducerea drogurilor în țară.
Astfel, inculpata arată că „am plecat de la mine de
acasă să vindem droguri pe care le adusese cei doi din Serbia”.
Numitul R.M. este
contradictoriu, consemnându-se că acesta a arătat, inițial că a venit în
România „împreună cu cei doi”, apoi revine arătând că „am venit numai cu C.M.”,
iar despre droguri arată că „au revenit cu cele două plăci de droguri în
România”.
De asemenea,
procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire nu conține nicio
referire la participarea inculpatei la aducerea drogurilor în țară, prezentând
doar modul în care a convenit cu această asupra întâlnirii de pe Podul G.,
precum și predarea celor două plăci de substanță solid brun-maronie în schimbul
sumelor de 1.300 euro și 2.000 RON.
Declarațiile de
inculpat date de C.M. și R.M. în Dosarul nr. 7788/101/2008 al Tribunalului
Mehedinți nu evidențiază participarea inculpatei la introducerea drogurilor în
țară.
Aceștia au revenit
asupra declarațiilor date în faza urmăririi penale (în care au relatat despre
cumpărarea drogurilor din Serbia, dar fără a arăta explicit că inculpata a avut
cunoștință sau a participat la această achiziție) și au prezent o altă
versiune, respectiv că au cumpărat drogurile din țară.
Cum alte probe în
cauză nu au fost administrate, în mod corect s-a constatat că procesele-verbale
menționate nu conțin elemente care să conducă la inculparea recurentei și
pentru infracțiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000 și, cu atât mai
puțin, declarațiile oscilante ale coautorilor inculpați și judecați în alt
dosar nu pot forma convingerea fermă a instanței în reținerea participării
inculpatei la săvârșirea acestei infracțiuni.
Cât privește recursul
declarat de inculpată, care solicită reindividualizarea pedepsei sub aspectul
schimbării modalității de executare, caz de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nu este
întemeiat.
Gravitatea faptei săvârșite, consecințele traficului
ilicit de droguri de risc, cantitatea mare de droguri ce a făcut obiectul
traficului sunt tot atâtea elemente care conduc la aprecierea că pedeapsa
aplicată inculpatei a fost corect individualizată sub aspectul cuantumului, dar
și al modalității de executare. Lipsa antecedentelor penale și circumstanțele
personale ale inculpatei au fost deja avute în vedere, dându-se în cauză
eficiența prevederilor art. 74 - 76 C. pen. prin coborârea pedepsei sub minimul
prevăzut de lege.
Pentru considerentele
mai sus expuse Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză de
parchet și de inculpată.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare către
stat, onorariul avocatului din oficiu, urmând a fi avansat din fondul
Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -
Serviciul Teritorial Craiova și inculpata I.G.L. împotriva Deciziei penale nr.
221 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400
RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 7 mai 2010.