ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 208

din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr. 4440/101/2007,

s-au dispus următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul G.E.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul G.E.A. a fost condamnat la pedeapsa

de un an și 3 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționară a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 3 ani și 3 luni, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra art. 83 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

perioada reținerii din data de 17 februarie 2007.

În conformitate cu art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de droguri și

anume 9,02 gr de rezină de cannabis.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.A, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., același inculpat a

fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul G.E.A. a fost

obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.

În fapt, prima instanță a

reținut următoarele:

Inculpații G.E.A. și S.A. au

fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.

(1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținându-se că la data de 16

februarie 2007, în urma unui flagrant s-a constatat că G.E.A. a vândut

numitului B.V. aproximativ 10 gr. cannabis în schimbul sumei de 300 euro.

Prin extinderea

cercetărilor, organul de urmărire penală a reținut că inculpatul G.E.A. și B.V.

sunt elevi la Liceul Domnul Tudor din Drobeta Tr. Severin, iar primul știa

despre al doilea că este consumator de droguri.

La sfârșitul lunii ianuarie

2007, G.E.A. s-a întâlnit cu S.E., pe care o cunoștea de mai mult timp și care

i-a spus că „în Spania drogurile se procură mai ușor și sunt mai ieftine”.

Având nevoie de bani și

pentru că prietenul său B.V. consuma droguri, a acceptat propunerea, stabilind

cu aceasta modul de trimitere și de efectuare a plății drogurilor. Cu acest

prilej E.S. i-a spus că va fi contactat de fratele său, inculpatul S.A., când

vor ajunge drogurile în Severin, căruia îi va transmite și prețul.

În prima decadă a lunii

februarie 2007, pe internet, E.S. i-a transmis inculpatului G.E.A. încă o dată

că va fi sunat de fratele său când va ajunge marfa în Severin. Într-adevăr, pe

10 februarie 2007 a primit telefon de la S.A., după care, cei doi s-au

întâlnit. Cu acest prilej, S.A. i-a dat lui G.E.A. două batoane de hașiș pentru

care trebuia să primească 300 euro, așa cum stabilise inițial cu E.S. Neavând

bani la acel moment, G.E.A. a primit cele două batoane, urmând ca a doua zi să

se întâlnească în colț, la magazinul Decebal, pentru a-i da o parte din bani.

A doua zi, s-au întâlnit în

locul stabilit, i-a dat suma de 200 euro, iar diferența de 100 euro, urma să

i-o dea după ce vindea marfa. Prin urmare, întreaga cantitate de droguri

primită de la E.S. prin intermediul fratelui ei, a fost vândută de inculpatul G.E.S.

învinuitului B.V., în mod repetat. Totodată, G.E.A. i-a spus lui B.V. că dacă

vrea un baton din care să confecționeze 5 doze, îl va vinde la prețul de 300

euro.

În ziua de 16 februarie 2007,

inculpatul G.E.A. a fost sunat de B.V., transmițându-i prin telefon că a făcut

rost de 300 euro pentru a cumpăra batonul promis, după care s-a realizat

flagrantul.

Inculpatul G.E.A., în faza

de urmărire penală a recunoscut comiterea faptelor; în schimb inculpatul S.A.

nu recunoaște săvârșirea faptelor. Acesta a declarat că i-a dat lui G.E.A. un

mini pachet pentru care trebuia să primească suma de 300 euro, dar nu știa ce

conține. În mașina inculpatului s-au găsit două înscrisuri care dovedesc că

acesta a trimis surorii sale în Spania, prin serviciul W.U., suma de 380 euro,

pentru tratarea unei depresii nervoase.

În faza judecății,

inculpații și-au exercitat în prezența avocaților aleși, dreptul la tăcere,

refuzând să dea declarație în fața instanței de judecată.

Au fost audiați martorii din

rechizitoriu și martorii E.M. și S.M.

S-a solicitat Serviciului de

Probațiune al Tribunalului Mehedinți întocmirea unor referate de evaluare a

inculpaților. Au fost întocmite referatele în cauză, din concluziile acestora

rezultând că inculpații prezintă un risc scăzut să comită alte fapte penale.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut că, la data de 16 februarie 2007, în

urma realizării unui flagrant, inculpatul G.E.A. a fost descoperit că a vândut

droguri, hașiș, sub forma unui baton învelit în staniol, numitului B,V, contra

sumei de 300 euro. Cu acesta s-a întâlnit, conform unei înțelegeri anterioare,

iar vânzarea s-a realizat în mașina inculpatului, unde de pe stradă, în Drobeta

Turnu Severin a urcat și B,V. S-a constatat că valuta era aceeași cu cea

inscripționată pe bancnotele destinate realizării flagrantului.

Inculpatul G.E.A. a

recunoscut fapta de vânzare a drogurilor ce, potrivit raportului

tehnico-științific, constituiau rezină de cannabis, în care s-a evidențiat

T.H.C., substanță psihotrofă biosintetizată de planta cannabis, ce face parte

din tabelul Anexa III la Legea nr. 143/2000.

De asemenea, inculpatul

G.E.A. a arătat că a primit drogurile din străinătate, prin intermediul

celuilalt inculpat. Declarația sa a condus la identificarea și tragerea la

răspundere penală a inculpatului S.A., acesta fiind și el trimis în judecată.

Inculpatul G.E.A. a telefonat, pentru a demonstra organelor de urmărire penală

că nu minte, inculpatului S.A., întrebându-l dacă mai are marfă, că a găsit un

client. A primit răspunsul că nu mai are nimic.

Recunoașterea sa, se

coroborează cu declarația martorului asistent P.I., cu raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 331576 din 17 februarie 2007, cu procesul verbal de

constatare a infracțiunii flagrante.

S-a reținut că fapta

inculpatului G.E.A. de a procura, apoi de a vinde droguri de risc, anume rezină

de cannabis în care se pune în evidență T.H.C., în greutate de aproximativ 10

grame, unor persoane consumatoare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de droguri, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Pentru această infracțiune

s-a dispus condamnarea inculpatului G.E.A.

La individualizarea pedepsei

ce i s-a aplicat, instanța a avut în vedere în primul rând faptul că

inculpatul, de bună credință, a identificat organelor de urmărire penală, pe

celălalt inculpat, care i-a adus pachetul trimis de sora acestuia din urmă din

Spania, conform înțelegerii cu el. Acest aspect se încadrează în ipoteza art. 16

din Legea nr. 143/2000, care dispune că inculpatul beneficiază de reducerea

pedepsei legale, la jumătate.

Totodată, având în vedere

vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că sunt

incidente dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

Instanța, în aplicarea

textelor legale menționate, a stabilit o pedeapsă cu închisoarea sub minimul de

un an și 6 luni închisoare și apreciind că scopul pedepsei se va împlini, chiar

fără executarea în penitenciar, fiind îndeplinite condițiile art. 81 C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, avându-se în vedere

persoana inculpatului, referatul de evaluare întocmit în cauză.

Privitor la infracțiunea

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța a constatat că

potrivit acestui text de lege, elementul material al infracțiunii constă în

patru acțiuni, ca introducerea, scoaterea din țară, importul ori exportul de

droguri de risc.

S-a arătat că din niciuna

din probele dosarului nu rezultă că inculpatul G.E.A. a realizat vreuna din

acțiunile menționate, Acesta a primit drogurile, însă nu le-a introdus personal

în țară. Susținerea din rechizitoriu cum că se încadrează în elementul material

al infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, acordul

de voință realizat între inculpatul G.E.A. și anume E.S., fostă S., sora

vitregă a inculpatului S., nu poate fi primită. Atunci când legiuitorul a dorit

în reglementarea unei infracțiuni a condamnat inclusiv acceptarea unei fapte

care se realizează fizic. Este clar că în cazul acestei infracțiuni, rațiunea

legiuitorului este de a pedepsi fapta, nu înțelegerile și promisiunile.

Oricare din cele patru

acțiuni ca modalități de săvârșire a infracțiunii în speță și într-o

interpretare gramaticală, presupune o deplasare fizică a obiectului în sine.

Cum inculpatul G.E.A. nu a

fost cel care a introdus drogurile în țară, instanța a dispus achitarea

acestuia pentru această infracțiune, ca fiind comisă de altă persoană, conform art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Totodată, instanța a făcut

aplicarea art. 17 din Legea nr. 143/2000 și a dispus confiscarea cantității de

droguri rămasă după efectuarea analizelor de laborator și anume 9,02 grame de

rezină cannabis, în care s-a pus în evidență T.H.C.

Din pedeapsa aplicată s-a

dedus, potrivit art. 88 C. pen., perioada reținerii din data de 17 februarie 2007.

În același sens a dispus

instanța și față de inculpatul S.A. cu privire la infracțiunea prevăzută de art.

3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Totodată, s-a reținut că

S.A. nu se face vinovat nici de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, întrucât el a primit din Spania mai multe pachete,

nu avea cunoștință de conținutul acestora și le-a redat persoanelor cărora le

erau destinate.

De asemenea, deși a trimis

în străinătate valută sorei sale pentru ca aceasta să-și rezolve problemele de

sănătate, nu s-a făcut dovada că banii erau obținuți prin vânzarea de droguri,

conștientizată de inculpat. Referirea sa, în cadrul convorbirii telefonice, la

faptul că nu mai are marfă, nu poate fi interpretată în sensul că nu mai are

droguri, în condițiile în care de la sora sa știa că aceasta trimite haine unor

persoane din Turnu Severin.

Ca atare, s-a apreciat că nu

este realizată latura subiectivă a acestei infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. Mehedinți, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-au

arătat în esență următoarele:

În mod greșit, s-ar fi

reținut cu privire la inculpatul G.E.A. a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen.,

deoarece sinceritatea sa nu este rezultatul propriei atitudini față de faptele

comise, ci a fost determinată de prinderea în flagrant.

În mod greșit s-au reținut

în favoarea aceluiași inculpat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

deoarece noua facilitate de identificarea și tragerea la răspundere a

celorlalți participanți, iar simpla denunțare nu poate avea efectul prevăzut în

acest articol. Mai mult, deși instanța a reținut în ceea ce privește pe acest

inculpat, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, l-a achitat pe S.A.

pentru participare la aceeași faptă.

În al treilea rând, s-a

arătat că instanța a omis aplicarea dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000

cu referire la art. 118 alin. (5) C. pen. și nu a dispus confiscarea sumei de

750 lei pe care G.E.A. i-a primit de la B.V. pentru 5 doze de hașiș.

În fine, s-a menționat că

netemeinicia hotărârii constă în dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei față de G.E.A. și în greșita achitare a acestui inculpat și a

inculpatului S.A.

Apelul a fost completat prin

motivele orale susținute de reprezentantul parchetului, în sensul schimbării

încadrării juridice a faptelor, în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru ambii inculpați și

în reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul G.E.A.

Pe parcursul judecării

apelului, inculpații au revenit asupra atitudinii adoptate inițial, aceea de a

refuza să dea declarații și au dat declarații în fața instanței de apel.

În esență, G.E.A. a

recunoscut comiterea faptelor, așa cum o făcuse și la urmărirea penală și a

precizat că legătura cu E.S. fostă B. și actualmente M o ținea pe internet.

S.A. a recunoscut că a dat

mai multor persoane printre care și lui G.E.A., pachete trimise de sora sa din

Spania, dar a precizat că el știa că aceste pachete conțin haine și parfumuri,

negând împrejurarea că ar fi avut cunoștință de batoanele de hașiș ori

cannabis.

Prin decizia penală nr. 186

din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de

Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 208

din 18 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 4440/101/2007,

privind pe inculpații G.E.A. și S.A.

A desființat sentința

atacată, iar în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a

faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații astfel:

- pentru inculpatul G.E.A.

din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de art.

3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000;

- pentru inculpatul S.A. din

infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C.

pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul G.E.A. la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen.,

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat

la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 și 34 C.

pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa de 2 ani închisoare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) – teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., cu

referire și la art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a

pedepsei și a pedepsei accesorii, pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului

G.E.A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul S.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 și de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000.

În conformitate cu

dispozițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea a 9,02 gr.

rezină de cannabis.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., a dispus confiscarea de la inculpatul G.E.A. a sumei de 750 lei RON și

300 euro sau echivalentul în lei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Craiova solicitând, în rejudecare, condamnarea celor doi

inculpați pentru cele două infracțiuni din Legea nr. 143/200, respectiv art. 2 alin.

(1) și art. 3 alin. (1), cât și aplicarea unor pedepse privative de libertate.

Examinând hotărârile

pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că

recursul formulat de parchet este nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză s-a reținut corect

situația cu privire la vânzarea drogurilor de către G.E.A. și modul în care

acesta a ajuns în posesia lor.

Astfel, este evident și demonstrat

că nu inculpații au introdus droguri în țară, ci E.S., sora inculpatului S.

Așa încât, aceștia nu au

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 14372000, ci,

așa cum a decis instanța de apel, infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul S.A., însă, nu

poate fi condamnat pentru această infracțiune deoarece, așa cum s-a stabilit,

el nu a cunoscut conținutul pachetelor trimise de sora sa. Afirmațiile

parchetului privind faptul că inculpatul S.A. a trimis sorei sale în

străinătate banii proveniți din vânzarea drogurilor nu este dovedită.

De asemenea, corect s-a

reținut că inculpatul S.A. nu se face vinovat nici de comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, nefiind întrunită latura

subiectivă a acestei infracțiuni deoarece nu s-a dovedit că el știa ce conțin

pachetele trimise de sora sa și pe care acesta le înmâna destinatarilor.

În consecință, atât

încadrarea juridică a faptelor, cât și achitarea inculpatului S.A. pentru

ambele fapte este corectă.

O altă critică a recursului

formulat de parchet vizează o nouă individualizare a pedepsei aplicată

inculpatului G.E.A. în sensul stabilirii unei pedepsei privative de libertate.

Se apreciază în motivele de

recurs depuse la dosar că inculpatul a dat dovadă de rea credință prin refuzul

de a da declarații în instanță.

Înalta Curte apreciază,

însă, că nici această critică nu este fondată și nu se impune înlăturarea

dispozițiilor art. 81 C. pen., pentru inculpatul G.E.A. deoarece acest inculpat

a recunoscut fapta de vânzare a drogurilor, relatând exact organelor de

urmărire penală cum a procedat și contribuind, astfel, la identificarea și

trimiterea în judecată a inculpatului S.A.

Pe de altă parte, inculpații

au dreptul de a da declarații și nu sunt obligați în acest sens.

Având în vedere aceste

aspecte, cât și vârsta inculpatului, faptul că nu are antecedente penale,

Înalta Curte va respinge și această solicitare a parchetului.

Față de aceste considerente,

urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 186

din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe

inculpații S.A. și G.E.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 martie 2008.