ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 208 din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr. 4440/101/2007, s-au dispus următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.E.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul G.E.A. a fost condamnat la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționară a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 3 luni, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen. S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii din data de 17 februarie 2007. În conformitate cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de droguri și anume 9,02 gr de rezină de cannabis. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.A, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul G.E.A. a fost obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
În fapt, prima instanță a reținut următoarele: Inculpații G.E.A. și S.A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținându-se că la data de 16 februarie 2007, în urma unui flagrant s-a constatat că G.E.A. a vândut numitului B.V. aproximativ 10 gr. cannabis în schimbul sumei de 300 euro. Prin extinderea cercetărilor, organul de urmărire penală a reținut că inculpatul G.E.A. și B.V. sunt elevi la Liceul Domnul Tudor din Drobeta Tr. Severin, iar primul știa despre al doilea că este consumator de droguri. La sfârșitul lunii ianuarie 2007, G.E.A. s-a întâlnit cu S.E., pe care o cunoștea de mai mult timp și care i-a spus că „în Spania drogurile se procură mai ușor și sunt mai ieftine”.
Având nevoie de bani și pentru că prietenul său B.V. consuma droguri, a acceptat propunerea, stabilind cu aceasta modul de trimitere și de efectuare a plății drogurilor. Cu acest prilej E.S. i-a spus că va fi contactat de fratele său, inculpatul S.A., când vor ajunge drogurile în Severin, căruia îi va transmite și prețul. În prima decadă a lunii februarie 2007, pe internet, E.S. i-a transmis inculpatului G.E.A. încă o dată că va fi sunat de fratele său când va ajunge marfa în Severin. Într-adevăr, pe 10 februarie 2007 a primit telefon de la S.A., după care, cei doi s-au întâlnit. Cu acest prilej, S.A. i-a dat lui G.E.A. două batoane de hașiș pentru care trebuia să primească 300 euro, așa cum stabilise inițial cu E.S.
Neavând bani la acel moment, G.E.A. a primit cele două batoane, urmând ca a doua zi să se întâlnească în colț, la magazinul Decebal, pentru a-i da o parte din bani. A doua zi, s-au întâlnit în locul stabilit, i-a dat suma de 200 euro, iar diferența de 100 euro, urma să i-o dea după ce vindea marfa. Prin urmare, întreaga cantitate de droguri primită de la E.S. prin intermediul fratelui ei, a fost vândută de inculpatul G.E.S. învinuitului B.V., în mod repetat. Totodată, G.E.A. i-a spus lui B.V. că dacă vrea un baton din care să confecționeze 5 doze, îl va vinde la prețul de 300 euro. În ziua de 16 februarie 2007, inculpatul G.E.A. a fost sunat de B.V., transmițându-i prin telefon că a făcut rost de 300 euro pentru a cumpăra batonul promis, după care s-a realizat flagrantul.
Inculpatul G.E.A., în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptelor; în schimb inculpatul S.A. nu recunoaște săvârșirea faptelor. Acesta a declarat că i-a dat lui G.E.A. un mini pachet pentru care trebuia să primească suma de 300 euro, dar nu știa ce conține. În mașina inculpatului s-au găsit două înscrisuri care dovedesc că acesta a trimis surorii sale în Spania, prin serviciul W.U., suma de 380 euro, pentru tratarea unei depresii nervoase. În faza judecății, inculpații și-au exercitat în prezența avocaților aleși, dreptul la tăcere, refuzând să dea declarație în fața instanței de judecată. Au fost audiați martorii din rechizitoriu și martorii E.M. și S.M. S-a solicitat Serviciului de Probațiune al Tribunalului Mehedinți întocmirea unor referate de evaluare a inculpaților.
Au fost întocmite referatele în cauză, din concluziile acestora rezultând că inculpații prezintă un risc scăzut să comită alte fapte penale. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, la data de 16 februarie 2007, în urma realizării unui flagrant, inculpatul G.E.A. a fost descoperit că a vândut droguri, hașiș, sub forma unui baton învelit în staniol, numitului B,V, contra sumei de 300 euro. Cu acesta s-a întâlnit, conform unei înțelegeri anterioare, iar vânzarea s-a realizat în mașina inculpatului, unde de pe stradă, în Drobeta Turnu Severin a urcat și B,V. S-a constatat că valuta era aceeași cu cea inscripționată pe bancnotele destinate realizării flagrantului. Inculpatul G.E.A.
a recunoscut fapta de vânzare a drogurilor ce, potrivit raportului tehnico-științific, constituiau rezină de cannabis, în care s-a evidențiat T.H.C., substanță psihotrofă biosintetizată de planta cannabis, ce face parte din tabelul Anexa III la Legea nr. 143/2000. De asemenea, inculpatul G.E.A. a arătat că a primit drogurile din străinătate, prin intermediul celuilalt inculpat. Declarația sa a condus la identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului S.A., acesta fiind și el trimis în judecată. Inculpatul G.E.A. a telefonat, pentru a demonstra organelor de urmărire penală că nu minte, inculpatului S.A., întrebându-l dacă mai are marfă, că a găsit un client. A primit răspunsul că nu mai are nimic.
Recunoașterea sa, se coroborează cu declarația martorului asistent P.I., cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 331576 din 17 februarie 2007, cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante. S-a reținut că fapta inculpatului G.E.A. de a procura, apoi de a vinde droguri de risc, anume rezină de cannabis în care se pune în evidență T.H.C., în greutate de aproximativ 10 grame, unor persoane consumatoare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Pentru această infracțiune s-a dispus condamnarea inculpatului G.E.A. La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat, instanța a avut în vedere în primul rând faptul că inculpatul, de bună credință, a identificat organelor de urmărire penală, pe celălalt inculpat, care i-a adus pachetul trimis de sora acestuia din urmă din Spania, conform înțelegerii cu el.
Acest aspect se încadrează în ipoteza art. 16 din Legea nr. 143/2000, care dispune că inculpatul beneficiază de reducerea pedepsei legale, la jumătate. Totodată, având în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. Instanța, în aplicarea textelor legale menționate, a stabilit o pedeapsă cu închisoarea sub minimul de un an și 6 luni închisoare și apreciind că scopul pedepsei se va împlini, chiar fără executarea în penitenciar, fiind îndeplinite condițiile art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, avându-se în vedere persoana inculpatului, referatul de evaluare întocmit în cauză.
Privitor la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța a constatat că potrivit acestui text de lege, elementul material al infracțiunii constă în patru acțiuni, ca introducerea, scoaterea din țară, importul ori exportul de droguri de risc. S-a arătat că din niciuna din probele dosarului nu rezultă că inculpatul G.E.A. a realizat vreuna din acțiunile menționate, Acesta a primit drogurile, însă nu le-a introdus personal în țară. Susținerea din rechizitoriu cum că se încadrează în elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, acordul de voință realizat între inculpatul G.E.A. și anume E.S., fostă S., sora vitregă a inculpatului S., nu poate fi primită.
Atunci când legiuitorul a dorit în reglementarea unei infracțiuni a condamnat inclusiv acceptarea unei fapte care se realizează fizic. Este clar că în cazul acestei infracțiuni, rațiunea legiuitorului este de a pedepsi fapta, nu înțelegerile și promisiunile. Oricare din cele patru acțiuni ca modalități de săvârșire a infracțiunii în speță și într-o interpretare gramaticală, presupune o deplasare fizică a obiectului în sine. Cum inculpatul G.E.A. nu a fost cel care a introdus drogurile în țară, instanța a dispus achitarea acestuia pentru această infracțiune, ca fiind comisă de altă persoană, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Totodată, instanța a făcut aplicarea art. 17 din Legea nr. 143/2000 și a dispus confiscarea cantității de droguri rămasă după efectuarea analizelor de laborator și anume 9,02 grame de rezină cannabis, în care s-a pus în evidență T.H.C.
Din pedeapsa aplicată s-a dedus, potrivit art. 88 C. pen., perioada reținerii din data de 17 februarie 2007. În același sens a dispus instanța și față de inculpatul S.A. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Totodată, s-a reținut că S.A. nu se face vinovat nici de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât el a primit din Spania mai multe pachete, nu avea cunoștință de conținutul acestora și le-a redat persoanelor cărora le erau destinate. De asemenea, deși a trimis în străinătate valută sorei sale pentru ca aceasta să-și rezolve problemele de sănătate, nu s-a făcut dovada că banii erau obținuți prin vânzarea de droguri, conștientizată de inculpat.
Referirea sa, în cadrul convorbirii telefonice, la faptul că nu mai are marfă, nu poate fi interpretată în sensul că nu mai are droguri, în condițiile în care de la sora sa știa că aceasta trimite haine unor persoane din Turnu Severin. Ca atare, s-a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a acestei infracțiuni. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-au arătat în esență următoarele: În mod greșit, s-ar fi reținut cu privire la inculpatul G.E.A. a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., deoarece sinceritatea sa nu este rezultatul propriei atitudini față de faptele comise, ci a fost determinată de prinderea în flagrant.
În mod greșit s-au reținut în favoarea aceluiași inculpat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece noua facilitate de identificarea și tragerea la răspundere a celorlalți participanți, iar simpla denunțare nu poate avea efectul prevăzut în acest articol. Mai mult, deși instanța a reținut în ceea ce privește pe acest inculpat, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, l-a achitat pe S.A. pentru participare la aceeași faptă. În al treilea rând, s-a arătat că instanța a omis aplicarea dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 118 alin. (5) C. pen. și nu a dispus confiscarea sumei de 750 lei pe care G.E.A. i-a primit de la B.V. pentru 5 doze de hașiș. În fine, s-a menționat că netemeinicia hotărârii constă în dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei față de G.E.A.
și în greșita achitare a acestui inculpat și a inculpatului S.A. Apelul a fost completat prin motivele orale susținute de reprezentantul parchetului, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor, în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru ambii inculpați și în reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul G.E.A. Pe parcursul judecării apelului, inculpații au revenit asupra atitudinii adoptate inițial, aceea de a refuza să dea declarații și au dat declarații în fața instanței de apel. În esență, G.E.A. a recunoscut comiterea faptelor, așa cum o făcuse și la urmărirea penală și a precizat că legătura cu E.S.
fostă B. și actualmente M o ținea pe internet. S.A. a recunoscut că a dat mai multor persoane printre care și lui G.E.A., pachete trimise de sora sa din Spania, dar a precizat că el știa că aceste pachete conțin haine și parfumuri, negând împrejurarea că ar fi avut cunoștință de batoanele de hașiș ori cannabis. Prin decizia penală nr. 186 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 208 din 18 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 4440/101/2007, privind pe inculpații G.E.A. și S.A. A desființat sentința atacată, iar în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații astfel: - pentru inculpatul G.E.A.
din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; - pentru inculpatul S.A. din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul G.E.A. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 33 și 34 C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa de 2 ani închisoare. În conformitate cu dispozițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) – teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., cu referire și la art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei și a pedepsei accesorii, pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. A atras atenția inculpatului G.E.A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000. În conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea a 9,02 gr. rezină de cannabis. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul G.E.A. a sumei de 750 lei RON și 300 euro sau echivalentul în lei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova solicitând, în rejudecare, condamnarea celor doi inculpați pentru cele două infracțiuni din Legea nr. 143/200, respectiv art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1), cât și aplicarea unor pedepse privative de libertate.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul formulat de parchet este nefondat pentru următoarele considerente: În cauză s-a reținut corect situația cu privire la vânzarea drogurilor de către G.E.A. și modul în care acesta a ajuns în posesia lor. Astfel, este evident și demonstrat că nu inculpații au introdus droguri în țară, ci E.S., sora inculpatului S. Așa încât, aceștia nu au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 14372000, ci, așa cum a decis instanța de apel, infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul S.A., însă, nu poate fi condamnat pentru această infracțiune deoarece, așa cum s-a stabilit, el nu a cunoscut conținutul pachetelor trimise de sora sa. Afirmațiile parchetului privind faptul că inculpatul S.A. a trimis sorei sale în străinătate banii proveniți din vânzarea drogurilor nu este dovedită. De asemenea, corect s-a reținut că inculpatul S.A. nu se face vinovat nici de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, nefiind întrunită latura subiectivă a acestei infracțiuni deoarece nu s-a dovedit că el știa ce conțin pachetele trimise de sora sa și pe care acesta le înmâna destinatarilor. În consecință, atât încadrarea juridică a faptelor, cât și achitarea inculpatului S.A.
pentru ambele fapte este corectă. O altă critică a recursului formulat de parchet vizează o nouă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului G.E.A. în sensul stabilirii unei pedepsei privative de libertate. Se apreciază în motivele de recurs depuse la dosar că inculpatul a dat dovadă de rea credință prin refuzul de a da declarații în instanță. Înalta Curte apreciază, însă, că nici această critică nu este fondată și nu se impune înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen., pentru inculpatul G.E.A. deoarece acest inculpat a recunoscut fapta de vânzare a drogurilor, relatând exact organelor de urmărire penală cum a procedat și contribuind, astfel, la identificarea și trimiterea în judecată a inculpatului S.A.
Pe de altă parte, inculpații au dreptul de a da declarații și nu sunt obligați în acest sens. Având în vedere aceste aspecte, cât și vârsta inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, Înalta Curte va respinge și această solicitare a parchetului. Față de aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 186 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe inculpații S.A. și G.E.A. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.