ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1422/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1422/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 320 de la 02 iulie 2007, pronunțată de

Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr. 10600/63/2007, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a

dispus achitarea inculpaților A.I. și B.V.D. pentru infracțiunea prevăzută de art.

7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și

completată prin Legea nr. 522/2004 au fost condamnați inculpații la pedepse de

câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, în privința fiecărui inculpat, pe durata unui termen

de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen., fiind

obligați inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prevăzută

de art. 86

3

lit. a), b), c) și d) C. pen.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 03 aprilie 2007 la zi și

s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

cantităților de 196,10 gr. hașiș (rezină de cannabis), vândută la data de 03

aprilie 2007 și a cantităților de 32,89 gr. și 3,11 gr. hașiș, vândute la data

de 3103.2007.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

distrugerea drogurilor confiscate.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că, prin

rechizitoriul nr. 16D/P/2007

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. –

S.T. Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a

inculpatului A.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire

a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă

a unui astfel de grup, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr.

39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și,

respectiv, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice

titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni

privind circulația drogurilor de risc fără drept, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr.

522/2004, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, ambele

cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. și a inculpatului B.V.D. pentru

săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional

organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea

și combaterea criminalității organizate, precum și cea de oferire, punere în

vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport,

procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni privind circulația

drogurilor de risc fără drept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 pct. 1

din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004

privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

În fapt, instanța de fond a reținut că, la data de 21 februarie 2007,

în urma unor activități specifice, desfășurate pe B-dul Știrbei Vodă din Craiova

și str. Bucovăț din Craiova, lucrătorii B.C.C.O. Craiova au recuperat o folie

din celofan de la un pachet de țigări, în care se afla o substanță solidă, de

culoare maro închis, de formă neregulată, abandonată în grabă de A.O. zis „J.”

și de A.M., cunoscut la acea vreme sub porecla de „P.”.

Fiind înaintată pentru examinare, din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 331631 din 02 martie 2007 al L.C.A.P.D., Precursori s-a

constatat că proba avea un conținut de 0,61 gr. rezină de cannabis (hașiș),

care a pus în evidență tetrahidrocannabinoi (T.H.C.), substanță psihotropă

biosintetizata de planta cannabis, prevăzută în tabelul anexă nr. III din Legea

nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit

de droguri.

Totodată, datele și informațiile adunate din mediile frecventate de

persoanele menționate atestau faptul că acestea, împreună cu alte persoane

neidentificate, dețineau o cantitate mult mai mare de hașiș fiind

interesate să vândă întreaga cantitate la un preț

de câteva mii de euro unor

persoane din afara județului Dolj.

Existând indicii ale traficului de droguri, cauza a fost înregistrată

la

D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, iar prin

ordonanțele și autorizațiile cu

nr. 306D/II/6/2007 din data de 1 martie

2007, au fost autorizați în cauză pe perioada 1 martie 2007 - 29 aprilie 2007,

investigatorul sub acoperire cu numele de cod „C.A.” și informatorul cu numele

de cod „S.” pentru activități de deținere și cumpărare de droguri de la grupul

infracțional organizat, din care făceau parte și A.O. și A.M.

Prin încheierea nr. 6 din data de 01.03 2007, Tribunalul Dolj a admis

cererea formulată de D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova și a autorizat interceptarea

și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate de la și la numerele

de telefon 0748 088 810, aparținând lui A.O., zis „J.” și 0748 276 419,

aparținând persoanei cunoscute cu identitatea de A.M. și porecla „P.”, pe o

perioadă de 30 de zile, începând cu data de 02 martie 2007, orele 15:00, până

la data de 01 aprilie 2007 orele 15:00 inclusiv.

Totodată, prin încheierea nr. 6/ B din 29 martie 2007, Tribunalul Dolj

a dispus prelungirea în aceleași condiții a autorizației nr. 6 din 01 martie 2007,

pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01 aprilie 2007, orele 15:00

și până la data de 01 mai 2007, orele 15:00 inclusiv, emițând în acest sens

autorizația nr. 6B din 29 martie 2007.

Urmare introducerii în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele

de cod „C.A.”, precum și a informațiilor conform cărora, în după-amiaza zilei

de 02 martie 2007, acesta fusese solicitat de membrii grupului infracțional

organizat să se întâlnească la benzinăria OMV din Craiova, prin ordonanța  nr. 16D/P/2007

din data de 02 martie 2007, ora 15:10, confirmată de Tribunalul Dolj prin

încheierea nr. 6A din 03 martie 2007, D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, a autorizat

cu titlu provizoriu înregistrarea de imagini și înregistrări în mediul

ambiental cu privire la activitatea infracțională desfășurată de membrii

grupului infracțional organizat, în după-amiaza zilei de 02 martie 2007.

Conform proceselor-verbale, precum și a

CD-ului atașat la dosar într-un plic, în după-amiaza zilei de 02 martie 2007,

în jurul orelor 16,00, persoana cunoscută

la acea vreme sub identitatea de

A.M. și porecla „P.”,

însoțit de o altă persoană căreia i

se

spunea C., s-au întâlnit la benzinăria O.M.V.

din Craiova, cu

investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, cu numele de cod „C.A.” și au

intrat într-un autoturism marca Mercedes unde au discutat aproximativ 20 de

minute, timp în care i-au precizat investigatorului sub acoperire că dețin o

cantitate de 1 kg. de rezină de cannabis de cea mai bună calitate și

intenționează să i-o vândă contra

sumei de

8.000 euro. Momentele importante ale întâlnirii din după-amiaza

zilei de

02 martie 2007 sunt prezentate și pe planșele foto atașate la dosar.

La data de 31 martie 2007, membrii grupului infracțional organizat l-au

contactat pe investigatorul sub acoperire autorizat în cauză cu numele de cod „C.A.”

în vederea vânzării unei cantități de rezină de

cannabis (hașiș) contra sumei de 1500 euro, fiind stabilit ca loc de

întâlnire

benzinăria O.M.V., din

Craiova.

În vederea realizării flagrantului, prin ordonanța nr. 16D/P/2007 din

data de 31 martie 2007 a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, confirmată de Tribunalul

Dolj, secția penală, prin încheierea 6C din 02 martie 2007, s-a autorizat cu

titlu provizoriu înregistrarea de imagini și înregistrări în mediul ambiental

cu privire la activitatea infracțională desfășurată la data de 31 martie 2007

de membrii grupului infracțional organizat, din care făceau parte și A.O. și

persoana cunoscută sub identitatea de A.M. și porecla de „P.”.

Totodată, conform procesului-verbal din data de 31 martie 2007și a

planșelor foto atașate, s-a procedat la înserierea bancnotelor care constituiau

suma de 1.500 euro, ce urma a fi dată membrilor grupului

infracțional organizat care vindeau hașișul investigatorului

sub acoperire.

După deplasarea la fața locului, conform proceselor-verbale întocmite,

precum și a înregistrărilor video stocate pe CD-ul atașat dosarului, în stația

benzinăriei OMV din Craiova, și-a făcut apariția persoana cunoscută sub identitatea

de A.M. și sub porecla „P.”, însoțită de o altă persoană care a fost

identificată ulterior ca fiind P.C. zis „D.” sau „A.”, conform relatării

inculpatului B.V.D.

Imediat ce au urcat în autoturismul investigatorului sub acoperire

autorizat în cauză, „P.” și „D.” i-au spus investigatorului sub acoperire că „am

ciocolată”, „..am făcut și așa în plastic și ... băgate, nu sunt așa..”.

Această discuție rezultă fără echivoc din transcrierea înregistrărilor în

mediul ambiental efectuate la data de 31 martie 2007, transcrieri care

reliefează și faptul că „P.” și „D.” țineau cantitatea de hașiș într-o locație

cunoscută doar de câțiva din membrii grupului („Păi nu e la noi acuma, e în

altă parte, aici mai..”), precum și faptul că, cantitatea de hașiș care urma a

fi vândută în acea zi fusese împărțită în bucăți mai mici: „ Păi sunt ... vreo

doișpe, treișpe bucăți, cinșpe bucăți, le-am făcut bucăți de o sută așa, i-am

făcut așa în stilul ăsta”, menționând totodată că aveau și o bucată mai mare

așa cum arată „P.”: „Da, nu pe grame, deci o am și așa, dacă vrei să-ți aduc eu

ți-am adus aici să vezi așa, eu.. ți-am tăiat din ăsta să vezi, am bucată mare

și mică asta e problema, că nu am cum”.

Totodată, din înregistrarea în mediul ambiental a discuțiilor dintre

cei trei, rezultă că „P.” și „D.” erau dispuși să vândă și o cantitate mult mai

mare de hașiș, sens în care au și purtat o discuție telefonică cu o persoană

neidentificată. De asemenea, din înregistrarea ambientală se deduce și faptul

că nu erau dornici să rămână cu cantitatea de hașiș prea mult timp la ei,

situație prezentată de „

P.” care

menționează: „Nu e problemă, te mai aștept și trei, patru zile

de acuma,

dar mai mult nu pot, că nu pot să rămân și eu cu ea, știi că mi-e frică .. că

știe lumea că am, știe lumea și asta e problema”, menționând că „..eu mă ocup

de mult timp, nu e să te fac, să mint, să fac probleme din astea cu tine”. În

finalul înregistrărilor audio din mediul ambiental din data de 31 martie 2007, „P.”

și „D.” se înțeleg cu investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, să-i

vândă acestuia o

cantitate de aproximativ

200 gr. hașiș, la un preț de câteva mii de euro.

Întrucât în timpul organizării flagrantului, s-a constatat faptul că

membrii grupului infracțional organizat dețineau o cantitate apreciabilă de

hașiș, fiind dispuși să o vândă în câteva zile, s-a renunțat la surprinderea în

flagrant în ziua de 31 martie 2007, urmând ca acesta să fie organizat din nou

după contactarea investigatorului de către numitul „P.”.

Aspectele menționate anterior, rezultă

explicit și de pe CD-ui

precum și de pe procesele-verbale

și planșele foto. Conform procesului-verbal din data de 31 martie 2007, precum

și a raportului de constatare tehnico-științifică nr. 331811 din 02 aprilie 2007

al L.C.A.P.D. - București, probele înaintate, constituite din 18 batoane de

diferite dimensiuni, învelite în folie din material plastic, de culoare albă,

conțineau 32,89 gr. rezină de cannabis și 3,11 gr. rezină de cannabis, iar

acestea, în urma analizelor de laborator, au pus în evidență  tetrahidrocannabinol

(T.H.C.), substanță

psihotropă

biosintetizată de planta cannabis, prevăzută în tabelul anexă nr.

III

din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și

consumului ilicit de droguri.

Urmare discuțiilor din timpul livrării supravegheate din data de 31

martie 2007, în ziua de 03 aprilie 2007, investigatorul sub acoperire autorizat

în cauză, cu numele de cod „C.A.”, a fost contactat din nou

de „P.”, pentru a-i vinde o cantitate mare de

hașiș, la un preț de câteva

mii de euro.

În acest sens, prin ordonanța nr. 16D/P/2007 din data de 03 aprilie 2007,

orele 11,00, confirmată de Tribunalul Dolj prin încheierea 6D din 04 aprilie 2007,

s-a autorizat cu titlu provizoriu înregistrarea de imagini și înregistrări în

mediul ambiental cu privire la activitatea infracțională desfășurată la data de

03 aprilie 2007 de membrii grupului infracțional organizat.

Totodată, prin procesul-verbal din data de

03 aprilie 2007, s-a procedat la

înserierea bancnotelor de

500 euro, constituind suma de 5.000 euro ce

urma

a fi folosită cu ocazia flagrantului din data de 03 aprilie 2007.

Urmare înțelegerii, în după-amiaza zilei de 03 aprilie 2007, după ora

12,00, investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, cu numele de cod „C.A.”,

s-a întâlnit la benzinăria O.M.V., din Craiova, cu persoana cunoscută sub

identitatea de A.M. și porecla de „P.”.

Conform înregistrărilor video, stocate pe

CD-ul

(plic cu CD atașat dosarului), planșelor foto și

înregistrărilor audio în mediul ambiental, „P.”, îi spune investigatorului sub

acoperire că: „Ți-am adus acuma în plus vreo cinșpe grame, ..am două sute

cinșpe grame la mine, „menționându-i și faptul că:” ..eu am avut și am .. de

aia mă gândeam .. să fi luat mai mult”. Totodată, „P.” încearcă să

permanentizeze această livrare de hașiș

relatându-i investigatorului sub

acoperire că: „Fii atent, tu spui de

câte ori lipsește că eu .. nu e problemă. Ce e, ți-i recuperez, ți-i dau. Acum

am. Uite ... am ... și semnul făcut pe ea ... marfă bună, nu e problemă, am ...

și am avut și mai am multă acasă ... asta de aici de două sute”. Fiind mulțumit

de modul cum se desfășurase „tranzacția”, inclusiv cea din data de 31 martie 2007,

„P.” îl întreabă pe investigatorul sub acoperire: „Cum facem, cum zici tu, că

eu mai am ... tot atât ... mai am atâta cât ti-am adus ție acuma. O sută

cincizeci, două sute, tot mai am”, menționând și faptul că el nu era decât cel

care se ocupa de vânzare: „..omul meu se duce, vine, se duce, vine, deci..”,

făcând referire la faptul că, o persoană, îi aducea drogurile lui „P.”, care

împreună cu alte persoane, printre care și

P.C.,

zis „D.” sau „A.” (prezent la vânzarea din data

de 31 martie 2007) se

ocupau de vânzare.

După ce „P.” a luat de la investigatorul sub acoperire suma de 5.000

euro, reprezentând contravaloarea bucății de hașiș de aproximativ 200 gr.,

acesta a părăsit autoturismul investigatorului sub acoperire.

Imediat ce a coborât din autoturism, „P.”

a fost prins în flagrant,

având asupra sa suma de 5.000

euro, cu bancnotele înseriate, prin procesul-verbal anterior flagrantului.

Conform procesului - verbal de prindere în flagrant, tânărul poreclit „P.”,

a declarat că se numește A.I.,

fiind

legitimat

cu cartea de Identitate pe care o avea asupra sa.

Fiind întrebat cu privire la locul de

unde vine și ce a făcut în acel loc,

inculpatul A.I., zis „P.”, a menționat că vine de la cineva din

mașină, unde a vândut ceva persoanei, iar după câteva momente de

ezitare, a precizat că i-a vândut persoanei respective o cantitate de hașiș la

prețul de 5.000 euro, sumă pe care o avea asupra sa, constatându-se că toate

bancnotele erau din cupiura de 500 euro,

având

aceleași serii și numere cu cele înseriate în procesul-verbal întocmit

anterior

flagrantului.

După identificarea inculpatului A.I. și stabilirea împrejurărilor în

care acesta vânduse cantitatea de hașiș fa prețul de 5.000 euro, inculpatul a

fost întrebat despre proveniența bucății de „

ciocolată”

de hașiș, relatând că, o primise spre a fi vândută de la numitul

D.,

persoană cu care urma să se întâlnească în următoarele

momente, în zona Mc DonaIds, pentru a-i da suma de 3.000 euro, așa cum

stabiliseră

anterior, situație atestată și de apelurile telefonice pe telefonul mobil al

numitului A.I., acesta menționând că "..este sunat de

D. pentru a da suma de 3.000 euro, așa cum se

înțelesesem”.

Exploatarea autorizației de interceptare

și înregistrare a telefoanelor

inculpatului

A.I. dovedește din plin faptul că acesta vindea marfa

aparținând unei alte persoane, care îl suna

insistent pentru a-și primi banii

pe vânzarea hașișului,

dar era foarte preocupată să nu cadă în vreo

capcană.

Astfel, la data de 03 aprilie 2007, ora 14,14, după mai multe apeluri ale

lui

D., la care A.I. nu a putut răspunde, acesta din urmă apelează de pe telefonul

cu nr. X postul telefonic cu Y, utilizat de D., rezultând că, acesta îl sunase

de două ori

pe A.I. care îi spune persoanei

apelate că a rezolvat treaba,

solicitându-i

să vină la Mc DonaIds, că „..mai sunt cu omul aici și mai vorbesc

cu el un pic, dacă mai ai ceva la tine, vino aici

că mai are nevoie”.

Deși inițial acesta îi spune lui „P.” că vine la Mc DonaIds în parcare,

după câteva minute, la ora 14,22, D. îl apelează pe A.I. pe postul telefonic cu

nr. X, relatându-i lui „P.” că: „Mă, vere, vezi că nu mai vin, că mai am trei,

patru bucăți pentru fetițele mele care le am aici”, solicitându-i lui „P.”: „

Nu mai vorbi românește .. vorbește și tu țigănește .. să nu fie românul pus de cineva

.. să nu te facă românii”, relatându-i că: „..hai că vin și-ți dau beep

când vin și vii tu să-mi aduci banii că nu vreau

să mai intru eu acolo”.

Având presimțiri cu privire la modul în care se desfășurase discuția

telefonică cu A.I., D. nu s-a mai deplasat la Mc Donalds, dar nici nu a

rezistat tentației de a-și lua banii pe hașișul vândut de A.I. În acest sens,

s-a deplasat la C. situat peste drum de Mc Donalds și la ora 14,31, l-a sunat

din nou pe A.I., pe telefonul mobil, relatându-i că: „Vezi că eu sunt în C. Nu

mai vin acolo și te aștept aici .. să nu fie ceva cu românii .. să nu fie

măgărie sau ceva .. să fie polițist .. să nu dăm de vreo belea .. ia banii la

tine să nu facem altceva”.

Fiind constituită cea de-a doua echipă, în urma celor stabilite la fața

locului și urmare valorificării rezultatului interceptării telefonului

inculpatului A.I., persoana cu care acesta discutase la telefon, (D.) a fost

ridicată din zona situată între Pizzeria „R.” și Casinoul „W.”, situat

vis-a-vis de parcarea Mc Donalds, loc pe care acesta încercase să-l evite. După

prinderea acestei persoane (D.), s-a constatat că ea se numește B.V.D.

Situația de fapt reținută mai sus s-a stabilit pe probatoriile

administrate atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe

parcursul cercetării judecătorești, respectiv: înregistrările video atașate la

dosar, procese - verbale de transcriere, procese - verbale întocmite, rapoarte

de constatare tehnico - științifică, planșele fotografice judiciare,

declarațiile inculpaților și fișele de cazier judiciar ale acestora.

Instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută  de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003,

întrucât nu ne aflăm în prezența unui „grup

infracțional organizat” așa cum

este el definit de legea sus menționată,

dispunând achitarea ambilor inculpați pentru această faptă.

B. Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj și inculpații A.I. și B.V.D.

În motivele scrise, Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate

și netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a omis aplicarea dispozițiilor art. 71

alin. (5) C. pen., cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligați

inculpații a fost incorect stabilit, iar pedeapsa aplicată inculpaților este

prea blândă în raport de fapta comisă.

De asemenea, în mod netemeinic, s-a

dispus achitarea inculpaților

pentru fapta prevăzută  de art.

7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, în cauză aflându-ne cert în prezența unui grup

infracțional organizat.

Inculpatul A.I. a solicitat admiterea

apelului, desființarea

sentinței și redozarea pedepsei

aplicată pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, în

sensul reducerii acesteia, întrucât are doi copii minori, a avut o atitudine

sinceră pe parcursul procesului penal.

Inculpatul B.V.D., prin apărătorul său ales, a solicitat achitarea

pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată,

întrucât nu rezultă în mod clar în ce a constat activitatea sa infracțională și

înlăturarea interzicerii „dreptului de a alege”. În subsidiar, a solicitat o

redozare a pedepsei aplicate pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr.

143/2000, deoarece nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere

și a cooperat cu organele de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 223 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția penală, s-au admis apelurile declarate de parchet și de

inculpați, s-a desființat în parte sentința

apelată și, rejudecând, în fond, s-a

făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C.

pen., interzicându-se fiecăruia dintre inculpați drepturile prevăzută de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și dispunându-se suspendarea pe durata

termenului de încercare. S-a înlăturat dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen.,

pentru fiecare dintre inculpați, menținându-se celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs

parchetul și inculpații criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. În

motivarea recursului parchetului au fost reiterate criticile din apel privind

greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 39/2003 și aplicarea unor pedepse fără privare de libertate, într-un

cuantum mai ridicat.

Recurenții - inculpați au reiterat motivele de apel iar, în plus,

inculpatul B.V.D. a invocat și cazul de casare prevăzută de art.

385

9

C. proc. pen., arătând că nici

instanța de fond și nici cea de

apel nu au arătat în ce constau faptele

reținute în sarcina celor doi inculpați, pentru fiecare în parte.

Examinând decizia recurată prin prisma

cazurilor de casare prevăzută de

art. 385

9

pct.

9, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Critica privind nemotivarea hotărârilor instanței de fond și apel

este neîntemeiată întrucât, din examinarea

acestora, se poate observa că

instanța de fond a descris cu lux de

amănunte întreaga activitate infracțională, din considerente reieșind în ce

constă contribuția fiecărui inculpat în săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri iar, în ceea ce privește decizia instanței de apel, chiar dacă este

motivată mai sumar, aceasta răspunde tuturor criticilor formulate, astfel că nu

se susține că este nemotivată.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului B.V.D. de a fi achitat și

pentru infracțiunea de trafic de droguri, întrucât probele nu sunt concludente,

Curtea constată că instanța de fond și cea de apel, cu respectarea

dispozițiilor art. 62, 63 și 69 C. proc. pen.

,

au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptelor,

încadrarea

juridică dată acestora și vinovăția inculpatului, pe baza datelor ce rezultă

din interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu coinculpatul

A.I. și a declarațiilor de recunoaștere ale acestuia din urmă, ce sunt în

concordantă cu conținutul convorbirilor telefonice legal înregistrate. De altfel,

inculpatul B.V.D. a fost reținut de către organele de urmărire penală în timp

ce aștepta ca inculpatul A.I. să-i remită banii proveniți din vânzarea unei

cantități de hașiș, iar faptul că a schimbat de câteva ori locul de întâlnire

și l-a sfătuit pe coinculpat, prin intermediul telefonului, să fie prudent

pentru a nu cădea în capcana polițiștilor, denotă clar că nu aștepta de la

coinculpat doar banii proveniți din vânzarea unui telefon, așa cum pretinde.

achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

Înalta Curte apreciază că și acesta este nefondat, atâta vreme cât existența

grupului infracțional organizat, din care ar face parte și inculpații, rezultă

doar din unele convorbiri telefonice. împrejurarea că nu au fost identificați

membrii grupului și nu s-a putut stabili contribuția exactă a fiecăruia la

desfășurarea activității infracționale, precum și celelalte coordonate de loc

și timp, constituie impedimente majore la condamnarea inculpaților din prezenta

cauză.

Plecând de la definiția dată grupului infracțional organizat, astfel

cum rezultă din chiar conținutul normativ al art. 2 lit. a) teza I din Legea nr.

39/2003, respectiv: grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane,

care există pentru o perioadă și acționează coordonat în scopul comiterii uneia

sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un

beneficiu financiar sau alt beneficiu material, se poate observa că

activitățile infracționale desfășurate de inculpații din prezenta cauză nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din

Legea nr. 39/2003, constând în „inițierea sau constituirea unui

grup infracțional organizat ori aderarea sau

sprijinirea sub orice formă a

unui astfel de grup”. Aceasta întrucât nu

sunt întrunite principalele caracteristici ale unui astfel de grup, respectiv:

este structurat, adică presupune o structură internă, cu un lider care deține

conducerea și respectiv forme de organizare internă; este compus din cel puțin

trei persoane care au reprezentarea calității și scopului grupului, precum și a

activității desfășurate; activează pentru o anumită perioadă de timp, respectiv

are stabilitate în timp; acționează în mod coordonat, ceea ce presupune

exercitarea rolului care revine liderului și existența unui plan de

acțiune, inclusiv repartizarea rolurilor și

sarcinilor pentru fiecare membru al

rețelei; are un scop bine

determinat, cunoscut și asumat de către toți membrii, ce constă în comiterea

uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un

beneficiu financiar sau alt beneficiu material. În concret, din situația de

fapt reținută chiar de instanța de fond și preluată de instanța de apel nu

reiese că inculpații erau organizați într-un grup ce presupunea un coordonator

și un plan precis de acțiune, cu roluri prestabilite pentru fiecare dintre

membrii sau că aceștia au acționat conștient, realizând că fac parte dintr-o

grupare infracțională organizată ce avea ca scop traficul de droguri.

Pe de altă parte, chiar din actul de inculpare rezultă că procurorul a

disjuns cauza față de 5 persoane, dintre care două neidentificate, „În vederea

identificării și stabilirii activității infracționale în cadrul grupului

infracțional organizat”,

ceea ce atestă fără dubiu că anchetă penală nu era

definitivată, astfel că pe baza unui probatoriu insuficient nu se poate

dispune condamnarea unor persoane, nefiind înfrântă prezumția de nevinovăție.

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, în raport cu împrejurările

săvârșirii faptelor, Curtea constată că acest motiv este întemeiat doar în ceea

ce privește modalitatea de executare a pedepselor.

Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv și

educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin

suspendarea sub supraveghere a pedepselor, în raport de pericolul social

concret ridicat ce rezultă din modul de săvârșire a faptelor și caracterul

repetat al acestora, aspecte relevate în considerentele sentinței instanței de

fond, poziția procesuală a inculpaților și datele lor personale, precum și față

de frecvență mare a faptelor de acest gen, ce relevă pericolul social generic

pe care îl reprezintă pentru societate comercializarea și consumul de droguri,

astfel că se impune o reacție mai fermă din partea statului, concretizată în

aplicarea unor pedepse privative de libertate.

Totodată, corelativ, pentru argumentele ce preced, se vor respinge

recursurile inculpaților ce vizează reducerea cuantumului pedepselor,

constatând că pedepsele aplicate sunt apte să asigure reeducarea inculpaților,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare

încălcării legii penale.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu

există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul

formulat de parchet, va casa în parte hotărârile atacate, în sensul

că

va dispune executarea pedepselor în regim de detenție, înlăturând

dispoziția privind suspendarea sub supraveghere a

pedepsei principale și

accesorii și menținând celelalte dispoziții.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

recurenții - inculpați vor fi obligați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, împotriva deciziei penale nr.

223 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe

inculpații A.I. și B.V.D.

Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 320 din 2

iulie 2007 a Tribunalului Dolj, secția penală, numai cu privire la modalitatea

de executare a pedepselor aplicate inculpaților și rejudecând în fond:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86

1

; 86

2

;

86

3

și 86

4

C. pen.,

precum

și a art. 71 alin. (5) C. pen., și face aplicarea art. 71 – art. 64 teza a ll-a

lit. a) și b) C. pen.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor

atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.

I. și B.V.D.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T.

Craiova, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

aprilie 2008.