ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3280/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 13

septembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 2908/63/2010, în conformitate cu dispozițiile

art. 300

2

C. proc. pen., rap. la art. 160

b

C. proc. pen.,

a menținut măsura arestării preventive a inculpaților C.A.C. și B.P.A.

Pentru a dispune

astfel instanța a reținut următoarele :

Prin Încheierea nr. 1

din Camera de Consiliu din data de 04 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul

Dolj în Dosarul nr. 1562/63/2010, s-a dispus arestarea preventivă a

inculpaților C.A.C. și B.P.A., apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile

prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind indicii temeinice că în ziua de

03 februarie 2010 cei doi inculpați au fost surprinși în flagrant în timp ce

vindeau investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.R."

cantitatea totală de aproximativ 115 grame rezină de cannabis (hașiș), primind

în schimb suma de 2000 euro, iar cu ocazia percheziției corporale efectuate

asupra inculpatului B.P.A. au fost găsite într-un pachet de țigări trei

țigarete confecționate artizanal, care conțineau amestec de tutun și hașiș,

deținute în vederea consumului propriu.

Măsura a fost

prelungită și menținută iar prin Sentința penală nr. 237 din 11 iunie 2010,

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2908/63/2010, inculpații au fost

condamnați la câte 3 ani închisoare fiecare, în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând materialul

probator existent la dosar, curtea a constatat că nu s-au schimbat temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece în continuare

există în cauză indicii temeinice care să ducă la presupunerea rezonabilă că

inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, infracțiuni pentru

care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Pericolul concret

pentru ordinea publică a rezultat din natura și gravitatea faptei cât și din

modalitatea de comitere a acesteia.

Situația personală a

inculpaților s-a analizat în raport cu interesul general al societății în

sensul că nici una dintre cele două nu trebuie să primeze în detrimentul

celeilalte.

Astfel, ținând cont

de gravitatea și natura infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, s-a

considerat că este justificată ideea că dacă inculpații s-ar afla în libertate

s-ar creea un sentiment de nesiguranță în rândul celorlalți membrii ai

comunității, generat de faptul că persoane bănuite de acest gen de infracțiuni

se află printre ei.

Pe de altă parte,

curtea a constatat că s-au respectat drepturile inculpaților prevăzute de art.

5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei

încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul B.P.A.

La termenul de astăzi

22 septembrie 2010, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, a solicitat

admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării

preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că

acesta nu poate influența cursul judecării cauzei, solicitând ca instanța să

aibă în vedere faptul că până la rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate precum și că

anterior, inculpatul era student, că este sprijinit de familie și că a fost

provocat de investigatorul sub acoperire.

Examinând recursul

declarat de inculpatul B.P.A. sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T.

Serviciul Teritorial Craiova nr. 11/D/P/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului

Dolj sub nr. 2908/63/2010 inculpatul B.P.A. și a fost trimis în judecată în

stare de arest preventiv, alături de alt coinculpat, pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptă constând în

aceea că, în ziua de 03 februarie 2010 cei doi inculpați au fost surprinși în

flagrant în timp ce vindeau investigatorului sub acoperire cu nume de cod

"P.R." cantitatea totală de aproximativ 115 grame rezină de cannabis

(hașiș), primind în schimb suma de 2000 euro, iar cu ocazia percheziției

corporale efectuate asupra inculpatului B.P.A. au fost găsite într-un pachet de

țigări trei țigarete confecționate artizanal, care conțineau amestec de tutun

și hașiș, deținute în vederea consumului propriu.

Ținând seama de

probele cauzei, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal

întocmit cu privire la activitățile desfășurate în ziua de 20 ianuarie 2010

privind cumpărarea autorizată a 0,68 grame hașiș de către colaboratorul

autorizat în cauză "M.C." de la inc. C.A.C. zis "C." prin

intermediul înv. minor N.A.M.; proces-verbal de verificare în baza de date a

numitului "G." ca fiind N.A.M.; rapoarte de constatare

tehnico-științifică din 04 februarie 2010; - procese-verbale de consemnare a

declarațiilor investigatorului sub acoperire "P.R." și

colaboratorului autorizat M.C. - proces-verbal întocmit cu privire la activitățile

desfășurate în ziua de 27 ianuarie 2010 privind cumpărarea autorizată a 3,12

grame hașiș de la inc. C.A.C. zis "C." de către investigatorul sub

acoperire P.R. și planșa foto; - procese-verbale de certificare înregistrărilor

audio-video în mediu ambiental între investigatorul sub acoperire cu nume de

cod "P.R." și inculpații C.A.C. zis "C." și B.P.A. zis

"M." efectuate în baza autorizațiilor Tribunalului Dolj nr. 4 din 21

ianuarie 2010 și nr. 4 A din 29 ianuarie 2010; - proces-verbal și planșa foto

reprezentând bancnotele necesare realizării flagrantului; proces-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto; declarații de martori

asistenți; - proces-verbal privind testarea substanței cumpărate de

investigator la data 03 februarie 2010 cu trusa narcotest, rezultatul fiind

pozitiv, rezină de cannabis, dovezi din 18 februarie 2010 a I.G.P.R. -

P.C.J.S.E.O. privind depunerea la camera de corpuri delicte a cantității de

2,50 grame rezină de cannabis și din 18 februarie 2010 a I.G.P.K. - D.C.J.S.E.O.

privind depunerea la camera de corpuri delicte a cantităților de 79,55; 10,99;

12,48 și 4 grame rezină de cannabis; procese-verbale de predare către inculpați

a celorlalte bunuri găsite asupra lor cu ocazia efectuării perchezițiilor

corporale și care nu fac obiectul cauzei; - declarații inc. C.A.C. zis

"C.", și B.P.A. zis "M.", înv. N.A.M. zis "G.", a

rezultat presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit faptele

pentru care au fost trimiși în judecată și față de care s-a și dispus

condamnarea acestora de către prima instanță. La acest moment, Curtea, nu a

analizat probele ce au fost administrate, și nici nu a tras concluzii

referitoare la vinovăția sau nevinovăția acestora întrucât s-ar fi

antepronunțat. Înalta Curte, consideră că în ceea ce îl privește pe inculpatul

B.P.A., subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedepsele prevăzute pentru infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani și există probe certe

că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, conform art. 300

1

C. proc. pen., în cauzele în care

inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este

datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării

preventive. Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța Curții de

Apel Craiova s-a conformat acestor dispoziții după înregistrarea dosarului la

instanță.

De asemenea, dacă

constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu

există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin

încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a

inculpatului.

Conform dispozițiilor

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea

atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt

aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că

inculpatul B.P.A. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată,

respectiv infracțiuni prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art.

4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru care

pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea

arestării preventive.

Înalta Curte reține

că încheierea instanței de apel este legală și justificată.

Astfel, potrivit art.

5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi

lipsită de libertate, inculpatul B.P.A. a fost inițial reținut în vederea

aducerii în fata autorităților judiciare competente existând motive verosimile

de a bănui că a săvârșit o infracțiune (lit. c)).

Ulterior măsura

arestării a fost menținută pe baza încheierilor pronunțate de un tribunal competent

(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenției), în speță în temeiul încheierilor

pronunțate de către Tribunalul Dolj, sentința de condamnare a aceluiași

tribunal și încheierea recurată pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care

s-a verificat legalitatea măsurii preventive și s-a menținut starea de arest a

inculpatului, încheieri pronunțate în Dosarul nr. 2908/63/2010.

Așadar, Înalta Curte,

consideră că menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată,

întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt

întrunite atât cerințele art. 148 lit. f), art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul B.P.A.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat B.P.A. va fi obligat la plata sumei

de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.A. împotriva încheierii de

ședință din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2908/63/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 septembrie 2010.