ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3280/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 13 septembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2908/63/2010, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., rap. la art. 160 b C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților C.A.C. și B.P.A. Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele : Prin Încheierea nr. 1 din Camera de Consiliu din data de 04 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1562/63/2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C.A.C. și B.P.A., apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., fiind indicii temeinice că în ziua de 03 februarie 2010 cei doi inculpați au fost surprinși în flagrant în timp ce vindeau investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.R." cantitatea totală de aproximativ 115 grame rezină de cannabis (hașiș), primind în schimb suma de 2000 euro, iar cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra inculpatului B.P.A. au fost găsite într-un pachet de țigări trei țigarete confecționate artizanal, care conțineau amestec de tutun și hașiș, deținute în vederea consumului propriu. Măsura a fost prelungită și menținută iar prin Sentința penală nr. 237 din 11 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2908/63/2010, inculpații au fost condamnați la câte 3 ani închisoare fiecare, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. Analizând materialul probator existent la dosar, curtea a constatat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece în continuare există în cauză indicii temeinice care să ducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Pericolul concret pentru ordinea publică a rezultat din natura și gravitatea faptei cât și din modalitatea de comitere a acesteia. Situația personală a inculpaților s-a analizat în raport cu interesul general al societății în sensul că nici una dintre cele două nu trebuie să primeze în detrimentul celeilalte.

Astfel, ținând cont de gravitatea și natura infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, s-a considerat că este justificată ideea că dacă inculpații s-ar afla în libertate s-ar creea un sentiment de nesiguranță în rândul celorlalți membrii ai comunității, generat de faptul că persoane bănuite de acest gen de infracțiuni se află printre ei. Pe de altă parte, curtea a constatat că s-au respectat drepturile inculpaților prevăzute de art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul B.P.A.

La termenul de astăzi 22 septembrie 2010, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că acesta nu poate influența cursul judecării cauzei, solicitând ca instanța să aibă în vedere faptul că până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate precum și că anterior, inculpatul era student, că este sprijinit de familie și că a fost provocat de investigatorul sub acoperire. Examinând recursul declarat de inculpatul B.P.A. sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Craiova nr. 11/D/P/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 2908/63/2010 inculpatul B.P.A. și a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, alături de alt coinculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptă constând în aceea că, în ziua de 03 februarie 2010 cei doi inculpați au fost surprinși în flagrant în timp ce vindeau investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.R." cantitatea totală de aproximativ 115 grame rezină de cannabis (hașiș), primind în schimb suma de 2000 euro, iar cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra inculpatului B.P.A.

au fost găsite într-un pachet de țigări trei țigarete confecționate artizanal, care conțineau amestec de tutun și hașiș, deținute în vederea consumului propriu. Ținând seama de probele cauzei, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal întocmit cu privire la activitățile desfășurate în ziua de 20 ianuarie 2010 privind cumpărarea autorizată a 0,68 grame hașiș de către colaboratorul autorizat în cauză "M.C." de la inc. C.A.C. zis "C." prin intermediul înv. minor N.A.M.; proces-verbal de verificare în baza de date a numitului "G." ca fiind N.A.M.; rapoarte de constatare tehnico-științifică din 04 februarie 2010; - procese-verbale de consemnare a declarațiilor investigatorului sub acoperire "P.R." și colaboratorului autorizat M.C.

- proces-verbal întocmit cu privire la activitățile desfășurate în ziua de 27 ianuarie 2010 privind cumpărarea autorizată a 3,12 grame hașiș de la inc. C.A.C. zis "C." de către investigatorul sub acoperire P.R. și planșa foto; - procese-verbale de certificare înregistrărilor audio-video în mediu ambiental între investigatorul sub acoperire cu nume de cod "P.R." și inculpații C.A.C. zis "C." și B.P.A. zis "M." efectuate în baza autorizațiilor Tribunalului Dolj nr. 4 din 21 ianuarie 2010 și nr. 4 A din 29 ianuarie 2010; - proces-verbal și planșa foto reprezentând bancnotele necesare realizării flagrantului; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto; declarații de martori asistenți; - proces-verbal privind testarea substanței cumpărate de investigator la data 03 februarie 2010 cu trusa narcotest, rezultatul fiind pozitiv, rezină de cannabis, dovezi din 18 februarie 2010 a I.G.P.R.

- P.C.J.S.E.O. privind depunerea la camera de corpuri delicte a cantității de 2,50 grame rezină de cannabis și din 18 februarie 2010 a I.G.P.K. - D.C.J.S.E.O. privind depunerea la camera de corpuri delicte a cantităților de 79,55; 10,99; 12,48 și 4 grame rezină de cannabis; procese-verbale de predare către inculpați a celorlalte bunuri găsite asupra lor cu ocazia efectuării perchezițiilor corporale și care nu fac obiectul cauzei; - declarații inc. C.A.C. zis "C.", și B.P.A. zis "M.", înv. N.A.M. zis "G.", a rezultat presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată și față de care s-a și dispus condamnarea acestora de către prima instanță.

La acest moment, Curtea, nu a analizat probele ce au fost administrate, și nici nu a tras concluzii referitoare la vinovăția sau nevinovăția acestora întrucât s-ar fi antepronunțat. Înalta Curte, consideră că în ceea ce îl privește pe inculpatul B.P.A., subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedepsele prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, conform art. 300 1 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța Curții de Apel Craiova s-a conformat acestor dispoziții după înregistrarea dosarului la instanță. De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Conform dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul B.P.A. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiuni prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive. Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul B.P.A.

a fost inițial reținut în vederea aducerii în fata autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune (lit. c)). Ulterior măsura arestării a fost menținută pe baza încheierilor pronunțate de un tribunal competent (art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenției), în speță în temeiul încheierilor pronunțate de către Tribunalul Dolj, sentința de condamnare a aceluiași tribunal și încheierea recurată pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a verificat legalitatea măsurii preventive și s-a menținut starea de arest a inculpatului, încheieri pronunțate în Dosarul nr. 2908/63/2010. Așadar, Înalta Curte, consideră că menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 148 lit. f), art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.P.A. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat B.P.A.

va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.A. împotriva încheierii de ședință din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2908/63/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2010.