ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1344/2013

Deliberând asupra cauzei de față în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 187 din 02 aprilie 2012 a Tribunalului Galați, secția penală, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de procurare de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (faptă din perioada iunie-septembrie 2010).

În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați Galați.

În temeiul ari. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus să rămână în sarcina cheltuielile judiciare avansate de către acesta.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 139/D/P/2010 din 23 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- A.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- V.G.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C pen.

Totodată, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. b) C. pen.

De asemenea, s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi administrative, în cuantum de câte 950 lei fiecare, față de învinuiții C.R.Ș., L.M.A. și B.C.A.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților A.M., V.G.I. și D.A.G. că, în perioada iunie-septembrie 2010, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, au procurat, au deținut, au oferit și au pus în vânzare diferite cantități de produse cannabice - droguri de risc înscrise în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

Totodată s-a reținut în sarcina inculpatului I.A. că, în perioada iunie-septembrie 2010, acționând în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat și deținut pentru consumul propriu diverse cantități de rezină de cannabis (hașiș), drog de risc.

Inculpații A.M., V.G.I. și D.A.G. au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2012, în temeiul art. 38 C. proc. pen. și art. 3201 C. proc. pen., instanța a dispus disjungerea cauzei în privința inculpatului I.A.

Analizând probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut cu privire la inculpatul I.A. că acesta este prieten cu inculpatul A.M. de mai mulți ani, frecventând același cerc de prieteni și aceleași locuri. Din declarațiile acestora rezultă că la unele întâlniri au fumat țigări de tip „spice", că inculpatul I.A. a apelat la A.M. pentru a-l ajuta să procure produse de tip „spice".

În perioada iunie-septembrie 2010, inculpatul A.M. a fost surprins de organele de cercetare penală că, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, a deținut, a oferit și a pus în vânzare, diferite cantități de produse cannabice - droguri de risc înscrise în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

În ceea ce îl privește pe A.M., cu autorizarea instanței de judecată, au fost interceptate și înregistrate convorbirile telefonice efectuate în perioada iulie-august 2010, conținutul acestora regăsindu-se în volumul II din dosarul de urmărire penală.

Printre aceste procese-verbale se află și cele de la filele 51 și 95 vol. II urmărire penală, în care sunt redate convorbirile telefonice dintre A.M. și inculpatul I.A., fiind singurele convorbiri telefonice dintre cei doi.

Astfel, în procesul verbal încheiat la data de 06 septembrie 2010, fila 51 vol. II dosar urm.pen., este redată convorbirea din data de 07 iulie 2010, la ora 16:34:37 dintre A.M., aflat la postul telefonic X (localizare celulă: str. X, Galați) care ia legătura cu un domn aflat la postul telefonic Y (titular post I.A.) și poartă următoarea discuție:

A.M.: I.

I.A.: Da, mă!

A.M. Mă, tu vii acuma încoace? Că e ultima pâine și ăsta o dă dacă nu.

I.A.: Da, frate, acuma, acuma vin. Îs în maxi-taxi.

A.M.:0 rezerv acuma, da?

I.A.: Da!

A.M.:Bine, c (...) ță! Bine.

I.A.: Hai că ., nu știu. Deci sunt tocmai în, cum îi zice? în 39 (n.l. neinteligibil)

A.M. Nu contează, mă, nu contează! Să știu dacă vii acuma, că-i zic: „Bă, ține-o acuma" (neinteligibil).

I.A.: Acuma, în douăzeci de minute sunt la tine.

A.M.:0, perfect. Bine.

I.A.: Bine. Hai

A.M.: E ultima, frate, și abia vineri mai vine și să vezi ce .(neinteligibil).Hai, te-am pupat! (proces verbal de redare vol. II, fila 51).

În procesul-verbal încheiat la data de 06 septembrie 2010, fila 95 vol.II dosar urm.pen., este redată convorbirea din data de 12 iulie 2010, la ora 20:05:00 dintre A.M., aflat la postul telefonic X (localizare celulă: str. X, Galați) care ia legătura cu un domn aflat la postul telefonic Y (titular post I.A.) și poartă următoarea discuție:

A.M.: Măi, ce vroiam să-ți zic, îi pâine caldă, p'aici, prin Galați azi și mâine dacă dorești.

I.A.: Da? Bine! Am să, am să țin cont de treaba asta.

A.M.: Ok! Ok, c (...) tă!

I.A.: Bine!

A.M.: Te aștept cu un telefon, dacă ai nevoie!

I.A.: Ok! Ok! Mersi! (proces verbal de redare vol. II, fila 95).

Audiat în cursul urmăririi penale, fără a fi asistat de un apărător (ales sau din oficiu), inculpatul I.A. a declarat că este consumator ocazional de marijuana și hașiș, de droguri legale de tip spice, că în cercul de consumatori era cunoscut faptul că puteau procura droguri de la A.M., că a apelat la acesta, sunându-l și cerând „pâine caldă", că A.M. era însoțit întotdeauna de un tânăr de la care inculpatul I.A. a cumpărat de 3-4 ori droguri.

Audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul I.A. a declarat că nu a cumpărat droguri de la A.M., ci substanțe de tip spice, care semănau la culoare și consistență cu hașișul.

A.M., audiat atât în cursul urmăririi penale (declarație filele 108-110, vol. l dosar urm.pen.), cât și în faza de cercetare judecătorească, (declarație fila 40 dosar fond), a arătat că este prieten cu inculpatul I.A. și știe că acesta este consumator de produse de tip „spice", că niciodată nu i-a vândut lui I.A. droguri și este adevărat că la un moment dat l-a sunat pe inculpat pentru a-i spune că știe pe cineva care vinde produse de tip „spice", i-a pus în legătură pe cei doi și nu are cunoștință ce s-a întâmplat ulterior.

Deși prin actul de sesizare a instanței se reține că în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul I.A. a cumpărat de la A.M. rezină de cannabis, din probele administrate atât în cursul urmăriri penale, cât și în faza de cercetare judecătorească nu rezultă că inculpatul I.A. ar fi cumpărat droguri, ci că a cumpărat produse de tip „spice", a căror procurare sau deținere nu este sancționată de lege ca fiind infracțiune.

Mărturisirea inculpatului I.A. în cursul urmăririi penale, că ar fi achiziționat de mai multe ori droguri de la A.M. nu este coroborată cu alte probe care să susțină acuzația adusă inculpatului în cursul urmăririi penale.

Potrivit dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului".

Potrivit literaturii juridice, declarația inculpatului este retractabilă și are o valoare probantă condiționată, fiind necesar a fi coroborată cu alte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, declarația inculpatului I.A. din cursul urmăririi penale, nu se coroborează cu declarația lui A.M., nici din cursul urmăririi penale, nici în faza de cercetare judecătorească și nici cu alte probe administrate în cursul cercetării penale.

Din procesele-verbale de redare a celor două convorbiri telefonice dintre inculpatul I.A. și A.M. rezultă doar că cei doi urmau să se întâlnească.

Din declarațiile lui A.M. și ale inculpatului reiese că aceștia s-ar fi întâlnit de două ori, pentru ca inculpatul să fie pus în legătură cu o altă persoană pentru a cumpăra produse de tip „spice". Deși s-a susținut în acuzarea inculpatului I.A. că A.M., în data de 06 iulie 2010, a luat legătura cu D.A.G. pentru a se aproviziona cu droguri, după care A.M. a sunat potențialii clienți pentru a vinde aceste droguri, printre care și pe inculpatul I.A., fiind reținută o convorbire telefonică dintre A.M. și D.A.G. din data de 07 iulie 2012 prin care A.M. cerea lui D.A.G. să mai aștepte întrucât cumpărătorul întârzie, aflându-se undeva în Micro 39, instanța, din compararea proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, constată că acea convorbire dintre A.M. și D.A.G. a avut loc la data de 07 iulie 2010 orele 13:58:24, iar convorbirea lui A.M. cu inculpatul I.A. a avut loc abia la orele 16:34:37, deci ulterior convorbiri dintre A. și D., astfel încât A.M. nu avea cum să-i ceară lui D.A.G. să aștepte, întrucât A.M. nu avusese nicio convorbire cu inculpatul I.A.

În cauză nu există alte probe în afară de declarațiile inculpatului I.A., A.M. și cele două procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice din data de 07 iulie 2010 și 12 iulie 2010.

Faptul că inculpatul I.A. a fost condamnat anterior pentru consum de droguri nu poate fi reținut ca și circumstanță agravantă și nici nu demonstrează că acesta a procurat și deținut droguri de risc în perioada iunie-septembrie 2010, astfel cum se susține în rechizitoriu.

Având în vedere întregul material probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța a constatat că inculpatul I.A. nu a deținut sau procurat droguri de risc de la A.M., inculpatul a achiziționat de două ori produse de tip „spice", a căror procurare sau deținere nu era interzisă.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Galați, solicitând condamnarea inculpatului I.A., invocând faptul că la dosar există probe legal administrate ce dovedesc vinovăția acestuia.

Prin Decizia penală nr. 226/ A din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați împotriva sentinței penale nr. 187 din 02 aprilie 2012 a Tribunalului Galați, sentință care a fost desființată și, în rejudecare, inculpatul I.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală + fond).

S-a dispus ca, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul I.A. a achiziționat pentru consum propriu droguri de risc la de inculpatul A.M., care avea o amplă activitate de dealer de droguri, situație în care soluția de achitare dispusă de prima instanță este nelegală.

S-a reținut că în declarația dată în faza de urmărire penală (filele 73 -76) inculpatul I.A. a recunoscut că este consumator ocazional de marijuana și hașiș, precum și de droguri "spice", că îl cunoaște de aproximativ 2 ani de zile pe inculpatul A.M. și că a cumpărat de la acesta, în trei-patru rânduri câte un gram de hașiș pentru consum propriu, prețul fiind de 50-60 lei per gram.

A mai arătat inculpatul I.A. că în discuțiile telefonice purtate cu A.M. drogurile erau denumite codat „pâine caldă" și că tranzacțiile se făceau la blocul unde domicilia inculpatul A.M.

În faza de judecată (fila 20), inculpatul I.A. a susținut că nu a cumpărat hașiș de la A.M. și că acesta doar l-a pus în legătură cu un alt tânăr de la care a cumpărat de două ori produse „spice", fără însă a oferi o explicație rezonabilă pentru această schimbare de depoziție.

Inculpatul A.M. a negat în faza de urmărire penală (fila 109) că i-ar fi vândut hașiș lui I.A., susținând că ar fi consumat împreună cu acesta doar produse „spice", achiziționate legal de la magazinele de profil, însă în faza de judecată susnumitul a recunoscut integral acuzațiile aduse, inclusiv, deci, cele referitoare la vânzarea de droguri către I.A., prevalându-se de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Chiar dacă inculpatul A.M. a fost audiat ulterior în prezenta cauză în calitate de martor (fila 40 dosar fond), ocazie cu care a încercat să susțină varianta prezentată în instanță de inculpatul I.A., s-a apreciat că declarațiile date în calitate de inculpat prevalează și că, din moment ce sus-numitul și-a însușit toate acuzațiile aduse în actul de sesizare, inclusiv vânzarea de droguri către I.A., depozițiile contrare făcute atunci când a fost audiat în calitate de martor sunt evident „pro causa" și nu pot fi reținute.

De altfel, faptul că inculpatul A.M. i-a vândut lui I.A. droguri și nu a intermediat tranzacționarea unor produce „spice", a reținut instanța de control judiciar, rezultă cu certitudine din coroborarea înregistrărilor convorbirilor efectuate de cei doi la datele de 03 iulie 2010, ora 15:03:30 (filele 21,22 dosar urmărire penală) și 12 iulie 2010, ora 20:05:00 (fila 95 dosar urmărire penală), în discuțiile purtate făcându-se referire la „pâine caldă", titulatura sub care erau denumite drogurile de către cei în cauză.

De asemenea, faptul că inculpatul A.M. se ocupa cu livrarea de droguri de risc și nu cu intermedierea vânzării de produse tip „spice", ce se comercializau la acea dată în magazinele de profil, rezultă cu claritate din convorbirile purtate de acesta cu diverse persoane în perioada în care s-au realizat interceptărileconvorbirilor telefonice.

La dozarea și individualizarea sancțiunii inculpatului, Curtea a avut în vedere numărul relativ redus de tranzacții și cantitățile mici de droguri achiziționate de inculpat, dar și împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, fiind condamnat în anii 2002 -2004 pentru infracțiuni similare apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și printr-o amendă penală.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, care a solicitat casarea deciziei și, în rejudecare, condamnarea inculpatului I.A. la pedeapsa închisorii într-un cuantum care să răspundă gradului de pericol social al faptei săvârșite. (caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat în raport cu cazul de casare invocat art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., apreciază că acesta este nefondat.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și a făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale, precum și o corectă aplicare în speță a criteriilor de individualizare a pedepsei.

Înalta Curte constată că, în raport cu pericolul social concret al faptei reținute în sarcina inculpatului - numărul relativ redus de tranzacții și cantități mici de droguri achiziționate - cât și cu datele ce caracterizează persoana acestuia - tânăr, student la F.M.F., cu atitudine procesuală sinceră, recunoscând că este consumator ocazional de marijuana, hașiș și de droguri "spice ", și că a achiziționat de la inculpatul A.M., de trei sau patru ori, droguri pentru consum propriu (filei 73-76 dosar urmărire penală), pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, în acord cu prevederile art. 72 C. pen.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită Parchetul-invocându-se perseverența infracțională și antecedentele penale ale inculpatului - nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de apel - 4.000 lei amendă penală - fiind suficientă și totodată un avertisment pentru formarea unei atutudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându- se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 226/ A din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat I.A.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.A., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2013.