ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1140/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1140/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față constată:

Prin

sentința penală 51 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală,

s-a dispus condamnarea inculpatului C.L.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare, calculat conform art. 82 C. pen., cu impunerea măsurilor de

supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Ca pedeapsă accesorie s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C.

pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen.

În baza 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii de la

17 octombrie 2007 la 18 octombrie 2007.

În baza art. 17alin. (1) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,87 gr. și 1,70 gr.

cannabis, constatându-se că acestea s-au consumat în procesul analizelor de

laborator, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 12 iulie 2007.

În baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a

mai confiscat de la inculpat suma de 120 RON obținută din valorificarea

cantității de cannabis.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat a unei pipe confecționată artizanal dintr-un

recipient din sticlă colorată galben, verde și roșu.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la 650 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut următoarele:

La data de 06 iulie 2007 și, respectiv, 10 iulie 2007,

inculpatul C.L.D. a vândut colaboratorului L.E. cantitatea de 0,87 grame și de

1,70 grame cannabis contra sumei de 40 RON și, respectiv, 80 RON.

Tranzacțiile au avut loc la intersecția străzilor P.I.

și Ș.V., respectiv în zona căminelor studențești din Municipiul Craiova și au

fost monitorizate îndeaproape de lucratorii de politie din cadrul B.C.C.O.

Craiova.

După fiecare tranzacție, colaboratorul L.E. i-a

încredințat investigatorului sub acoperire D.A. o pungă, respectiv, un plic ce

conținea o substanță de culoare verde-oliv care, în urma raportului de

constatare tehnico-științifică din 12 iulie 2007 al Laboratorului Central de

Analiză și Profil al Drogurilor a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC),

substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

Ulterior, în urma percheziției domiciliare efectuate

la locuința inculpatului C.L.D., la data de 17 octombrie 2007, au fost ridicate

un dispozitiv de inhalat confecționat artizanal (narghilea), precum și

fragmente vegetale și capsule inscripționate V.C.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică

din 22 octombrie 2007 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al

Drogurilor, pe dispozitivul artizanal s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol

(THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, celelalte probe

neconținând substanțe supuse controlului Legii nr. 143/2000 privind prevenirea

și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În cursul urmăririi penale, inculpatul C.L.D. s-a

prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declarații.

În cauză au fost audiați martorii S.L., P.C.M. și E.A.

care au confirmat activitatea inculpatului de trafic de droguri, precum și

martorii D.C.D., M.A.M., D.D., P.C.C., A.S.T., F.C.C., P.A. și M.I.C. cu care

inculpatul purtase discuții telefonice ce conduceau la ideea unei relații

legate de consumul de cannabis, aceștia negând însă că ar fi avut cunoștință

despre o astfel de activitate desfășurată de inculpat.

Totodată, au fost audiați martorii D.N.C., C.B.Ș. și

D.B.I., inculpați în Dosarele nr. 104D/P/2007 și 112D/P/2007 ale Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T- Biroul Teritorial

Dolj în care au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea

aceluiași gen de infracțiuni. Deși, în dosarul în care martorii sus menționați

au fost inculpați au făcut declarații complete cu privire la activitățile

ilicite desfășurate de ei și de inculpatul C.L.D., în cauza de față, fie au

refuzat să dea orice declarație - D.N.C., fie au declarat că nu cunosc aspecte

legate de implicarea inculpatului C. în activitatea de trafic de droguri.

În cursul cercetării judecătorești, martorii D.C.D.,

M.A.M., D.D., P.C.C., A.S.T., F.C.C., P.A. și M.I.C., S.L. și P.C.M. au

menținut declarațiile din faza de urmărire penală formulate în sensul sus

menționat. Martorul E.A. a revenit însă asupra declarației date în faza de

urmărire penală, arătând că declarația ar fi fost dată în urma amenințărilor

exercitate asupra sa de către procuror.

În aceeași manieră au procedat și martorii D.N.C. și

C.B.Ș., care, deși au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, au

revenit asupra declarațiilor pe care le formulaseră în Dosarul nr. 104D/P/2007

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T-

Biroul Teritorial Dolj în calitate de inculpați, invocând constrângerea

exercitată împotriva lor de organele de urmărire penală.

Totodată, s-a luat act de imposibilitatea audierii

martorului din acte - D.B.I. care, în ciuda diligentelor repetate ale

instanței, nu a putut fi găsit.

Inculpatul C.L. a avut aceeași atitudine procesuală

și în fața instanței de fond, refuzând să dea declarații, prevalându-se de

dreptul la tăcere.

Prima instanță a apreciat că în cauză nu era necesară

audierea în calitate de martori a investigatorului și colaboratorului sub

acoperire, dat fiind faptul ca existau mai dinainte indicii că inculpatul

desfășura o activitate infracțională privind traficul de droguri de risc și că

depozițiile acestora nu erau singurele probe care confirmau vinovăția

inculpatului.

În urma analizei efectuate asupra materialului

probator, instanța a reținut că activitatea de trafic de droguri de risc

desfășurată de inculpat era dovedită de declarațiile colaboratorului sub

acoperire L.E. și ale investigatorului D.A., redate în procese-verbale din 7

iulie 2007, 11 iulie 207 și 4 decembrie 2007, de procesele-verbale încheiate de

lucrătorii B.C.C.O. Craiova la data de 7 iulie și 10 iulie 2007 coroborate cu

raportul de constatare tehnico-științifică din 12 iulie 2007 întocmit de

Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, depozițiile martorilor

S.L., P.C.M. și E.A., precum și de interceptările convorbirilor telefonice

efectuate în cauză și declarațiile date de martorii D.N.C., C.B.Ș., D.B.I. și S.D.,

inculpați în Dosarele nr. 104D/P/2007 și nr. 112D/P/2007 ale Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial

Dolj, în care au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea

aceluiași gen de infracțiuni.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului,

instanța a avut în vedere circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei,

urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpatului, apreciindu-se că

scopul educativ preventiv al pedepsei aplicate poate fi realizat și fără

privarea de libertate a inculpatului, prin suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul C.L.D.

În apelul parchetului, hotărârea instanței a fost

criticată sub aspectul neaplicării pedepsei complementare și a greșitei

stabiliri a termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei, indicarea greșită a temeiului confiscării sumelor de bani obținute

din valorificarea drogurilor, omisiunea constatării consumării întregii

cantități de stupefiante în procesul analizelor de laborator și greșita

individualizare a pedepsei în privința modalității de executare stabilită în

cauză.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul a

criticat hotărârea, în principal, sub aspectul greșitei condamnări pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, solicitând, într-o primă teză,

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. întrucât faptei îi lipsește intenția calificată, activitatea inculpatului

fiind provocată de investigatorul sub acoperire, iar, în cealaltă teză,

achitarea pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., cu motivarea că pe motiv că fapta săvârșită nu prezintă un

pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere și

circumstanțele sale personale și gradul de instrucție și integrare socială.

În subsidiar, s-a invocat și greșita individualizare

a pedepsei, solicitându-se stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut

de lege ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante judiciare în sensul art.

74 C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 240 din 24 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.

În considerentele deciziei din apel s-a arătat că

situația de fapt reținută de prima instanță era confirmată de probele

administrate în cauză, probatoriu care excludea lipsa intenției inculpatului în

săvârșirea faptei.

Totodată, s-a apreciat că natura și gravitatea faptei

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modul și împrejurările în

care a fost săvârșită fapta, precum și urmările care s-ar fi putut produce

constituie elemente care demonstrează că fapta săvârșită prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni și că pedeapsa aplicată era corect individualizată

atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, având în

vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv,

gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și

persoana inculpatului.

De asemenea, s-a apreciat că nici apelul parchetului

nu era fondat, dispozitivul sentinței primei instanțe cuprinzând toate

mențiunile cu privire la care se formulaseră criticile de nelegalitate, fiind,

totodată, corect reținut temeiul legal al confiscării sumelor de bani obținute

din valorificarea cantităților de cannabis.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul C.L., reiterând o parte din criticile formulate în

apel, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18

și pct. 14 C. proc. pen.

În incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., s-a invocat pe de o parte, inexistența unor probe certe

privind vinovăția inculpatului, faptele reținute fiind săvârșite ca urmare a

provocării exercitate de colaboratorul sub acoperire, iar pe de altă parte,

faptul că activitatea infracțională desfășurată nu prezintă gradul de pericol

social caracteristic unei infracțiuni, solicitându-se achitarea pe temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. și

aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

În susținerea cazului de casare privitor la greșita

stabilire a pedepsei, neinvocat în motivele scrise de recurs, dar susținut oral

de apărătorul recurentului inculpat și însușit de acesta, s-a invocat omisiunea

instanțelor de a reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante,

reprezentate de buna conduită avută înainte de săvârșirea faptei și atitudinea

corespunzătoare manifestată pe parcursul procesului penal.

Pe cale de consecință, s-a solicitat reducerea

pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii de

circumstanțe atenuante.

Examinând cauza în raport de criticile formulate și

cazurile de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul inculpatului nu

este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

La stabilirea situației de fapt, instanțele de

judecată au analizat în mod pertinent probele administrate la urmărirea penală

și în cursul cercetării judecătorești, constatând în mod justificat că

inculpatul C.L.D. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, corect s-a reținut că vinovăția inculpatului

este dovedită de probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv,

declarațiile colaboratorului sub acoperire L.E. și ale investigatorului D.A.

redate în procese-verbale din 7 iulie 2007, 11 iulie 207 și 4 decembrie 2007,

procesele-verbale încheiate de lucrătorii B.C.C.O. Craiova la 7 iulie și 10

iulie 2007 coroborate cu raportul de constatare tehnico-științifică din 12

iulie 2007 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor,

depozițiile martorilor S.L., P.C.M. și E.A., precum și interceptările

convorbirilor telefonice efectuate în cauză și declarațiile date de martorii D.N.C.,

C.B.Ș. și D.B.I., inculpați în Dosarele nr. 104D/P/2007 și 112D/P/2007 ale

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Dolj în care au fost cercetați și trimiși în judecată pentru

săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.

În ceea ce privește apărările formulate de inculpat

în sensul că ar fi fost provocat de colaboratorul sub acoperire în săvârșirea

faptei de trafic de droguri, se constată că din declarațiile martorilor S.L., P.C.M.

și E.A. date în faza de urmărire penală, declarații menținute și în faza

cercetării judecătorești, cu excepția ultimului martor care a revenit asupra

depoziției sale, fără a oferi însă explicații plauzibile, motiv pentru care

declarația acestuia a și fost înlăturată de instanța de fond, rezultă că

inculpatul C.L.D. a desfășurat o bogată activitate pe linia traficului de

droguri anterior datei la care colaboratorul sub acoperire a fost introdus în

cauză și a luat pentru prima dată legătura cu inculpatul, realizând prima

cumpărare supravegheată.

Relevante în acest sens sunt și înregistrările

convorbirilor telefonice purtate de inculpat, interceptate pe baza autorizației

emise de Tribunalul Dolj, care relevă, de asemenea, o bogată activitate

„comercială" desfășurată de inculpat. Deși, în conținutul convorbirilor nu

se regăsesc referiri explicite la traficul de droguri, rezultă cu evidență că o

parte din discuții privesc această activitate.

De altfel, este de notorietate faptul că persoanele

cu preocupări în acest domeniu nu utilizează în convorbirile telefonice termeni

expliciți care să îi dea în vileag, ci folosesc coduri sau expresii care

sugerează adevăratul sens al comunicării; tocmai faptul că nu se folosesc

termeni cu înțelesul firesc sau se vorbește eliptic trădează natura ilicită a

activității în legătură cu care se poartă convorbirea.

În plus, activitatea ilicită desfășurată de inculpat

este descrisă și în declarațiile date în Dosarele nr. 104D/P/2007 și nr. 112D/P/2007

ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Dolj de către inculpații D.N.C., C.B.Ș. și D.B.I., atașate în

copii certificate la dosarul de urmărire penală.

Împrejurarea că aceleași persoane, fiind chemate ca

martori în cauza de față, fie au refuzat să dea declarații, fie au relatat că

nu cunosc ca inculpatul C.L.D. să fi desfășurat activități de trafic de

droguri, fără o motivare pertinentă a revenirii asupra propriilor declarații,

nu este de natură a diminua valoarea probatorie a mijloacelor de probă anterior

menționate, cu atât mai mult cu cât acestea au fost date în prezența

apărătorilor, la momente apropiate de datele în care se pretinde că inculpatul

a traficat droguri.

Or, în acest context, intervenția colaboratorului sub

acoperire L.E. nu poate fi în niciun caz apreciată ca determinantă pentru

implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri.

În acest sens se reține că practica CE.D.O. privitoare

la aprecierea nelegalității probelor obținute prin intervenția „agenților

provocatori" este fundamentată pe o ipoteză diferită de cea cu care este

sesizată instanța în prezenta cauză.

Astfel, se consideră că se poate vorbi despre

inechitatea procedurii în situația acelor persoane despre care nu s-a dovedit

în niciun fel că anterior intervenției agenților provocatori aveau preocupări

în domeniul vizat, precum și în ipoteza în care agenții provocatori acționează

în afara unui cadru legal, anterior demarării unor anchete penale și anterior

autorizării activității legate de strângerea probelor de către organul judiciar

competent.

În speță, investigatorul D.A. și colaboratorul sub

acoperire L.E. au fost autorizați în baza ordonanței procurorului nr. 1D/A/2007

din 6 iulie 2007 (f. 45-47 dosar urmărire penală) prin care s-au stabilit și

activitățile pe care le puteau desfășura, cele două cumpărări supravegheate din

6 și 10 iulie 2007, efectuându-se în baza aceluiași document.

Totodată, se constată că susținerile recurentului

inculpat referitoare la nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în

timpul urmăririi penale, cu referire la declarațiilor martorilor audiați în

lipsa inculpatului și a apărătorului ales și la raportul de constare

tehnico-științifică din 12 iulie 2007 al Laboratorului Central de Analiză și

Profil al Drogurilor întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 121 alin. (2), art.

9 și art. 27 din Legea nr. 508/2004, se dovedesc a fi neîntemeiate.

Astfel, audierea martorilor în cursul urmăriri penale

s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 172 C. proc. pen., în redactarea în

vigoare la momentul efectuării actelor de procedură, text de lege care nu

extindea dreptul apărătorului inculpatului de a participa și la acele acte care

nu implicau în mod necesar audierea sau prezența inculpatului.

În plus, în procedura prezentării materialului de

urmărire penală, inculpatul, beneficiind de consiliere juridică din partea

apărătorului ales, a luat cunoștință de toate actele dosarului de urmărire

penală, fără a formula la acel moment niciun fel de obiecție cu privire la

legalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză.

Mai mult, apărarea a avut posibilitatea de a adresa

întrebări martorilor la judecata cauzei în fond, etapă procesuală ce s-a

derulat cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii și

contradictorialității.

În ceea ce privește raportul de constatare

tehnico-științifică din 12 iulie 2007 se reține că și acesta a fost efectuat cu

respectarea legii, în baza rezoluției motivate din 17 octombrie 2007 emisă de

ag.șef adj. F.G., subsecvent ordonanței de delegare nr. 97D/P/2007 din 6 iulie

2007 a procurorului de caz.

Examinând în continuare celelalte critici invocate, Înalta

Curte constată neîntemeiată și solicitarea inculpatului referitoare la

aplicarea unei sancțiuni administrative pe motiv că fapta săvârșită nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Potrivit art. 18

1

C. pen. „Nu constituie

infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin aducerea minimă adusă

uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită

în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni."

La stabilirea gradului de pericol social este necesar

a se face o apreciere de ansamblu a faptei, ținându-se seama de scopul urmărit

de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă

sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita

făptuitorului.

În speță, așa cum corect a reținut și instanța de

fond, inculpatul C.L.D., fără antecedente penale și cu bune rezultate în

procesul instructiv-educativ, s-a implicat în activitatea de comercializare de

cannabis, procurând acest drog pentru persoane aflate în cercul său de

prieteni.

În cadrul acestei activități, la data de 6 și 10

iulie 2007, inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire L.E. cantitatea

de 0,87 grame și, respectiv, de 1,80 grame cannabis contra sumei de 40 și 80

lei.

Probele administrate în cauză au evidențiat faptul că

cele două tranzacții anterior menționate care fac obiectul cercetării în

prezenta cauză nu reprezintă episoade pasagere în conduita inculpatului,

existând puternice prezumții de fapt în sensul că inculpatul desfășura în mod

obișnuit activități legate de traficul de droguri.

Ca urmare, nu se poate reține că prin activitatea

desfășurată de inculpat nu au fost periclitate relațiile sociale care privesc

sănătatea publică și relațiile normale de conviețuire socială.

De asemenea, nu poate fi ignorată nici conduita

inculpatului care, în ciuda probelor certe de vinovăție, a refuzat să dea

declarații, încercând să îngreuneze stabilirea adevărului în cauză.

Tot astfel, se constată că nici critica privind

greșita individualizare a pedepsei nu este fondată.

Și în aprecierea Înaltei Curți pedeapsa de 3 ani

închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este

corespunzător individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen. și datele particulare ale cauzei.

Pe baza elementelor referitoare la natura, gravitatea

și frecvența pe care o înregistrează în prezent traficul de droguri, cu

consecințe dezastruoase asupra sănătății publice, precum și datele ce

caracterizează persoana inculpatului, cu referire la trecutul și situația

personală actuală, Înalta Curte constată că nu există temeiuri care să

justifice aplicarea unui regim sancționator mai blând, împrejurările invocate

în favoare fiind deja valorificate prin limita de pedeapsă și modalitatea de

executare stabilite de instanțele anterioare.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L.D. și îl va

obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.L.D. împotriva Deciziei penale nr. 240 din 24 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul

inculpat C.L.D., se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2010.