ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1533/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1533/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 217/PI din 13 mai

2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1591/30/2011, în baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului

M.N.L., la o pedeapsă de: 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de risc.

În baza art. 53 alin.

(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe

o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea

consumului.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit cele două

pedepse, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, inculpatul

urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție,

prevăzut de art. 57 C. pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen.

În baza art. 53 alin.

(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform

art. 66 C. pen.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 08

octombrie 2009.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat o cantitate de

1.407,66 gr. de cannabis.

În baza art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la

inculpat, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 870 RON dobândită

de inculpat prin valorificarea drogurilor.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

s-a dispus condamnarea inculpatului E.V.C., la o pedeapsă de: 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 53 alin.

(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, conform

art. 66 C. pen.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată, același inculpat a fost condamnat, la o

pedeapsă de: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără

drept de droguri de risc în vederea consumului.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele

de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare,

inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare

În temeiul art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen.

În baza art. 53 alin.

(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen., pe o durată de 1 ani după executarea pedepsei principale, conform

art. 66 C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a

interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub

supraveghere.

În baza art. 86

2

C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data

rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează

supravegherea la datele fixate de către acesta; să anunțe Serviciului de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Timiș schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lui de existență.

S-a pus în vedere

inculpatului, în baza art. 359 C. proc. pen., prevederile art. 86

4

C. pen., rap. la art. 83 C. pen., respectiv că săvârșirea în termenul de

încercare a unei infracțiuni intenționate, precum și neîndeplinirea, cu

rea-credință a obligațiilor stabilite de instanță, are drept urmare revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în

întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea

anterioară.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 08

octombrie 2009.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat o cantitate de 6,55

gr. de cannabis.

În baza art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la

inculpat, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 530 RON dobândită

de inculpat prin valorificarea drogurilor.

În baza art. 140 C.

proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a

nu părăsi țara față de inculpatul E.V.C.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul

Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara nr. 103/D/P/2009, înregistrat

la data de 23 iulie 2010 sub Dosar nr. 6196/30/2010 au fost trimiși în judecată

inculpații: E.V.C. pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.A.C.,

pentru comiterea infracțiunii prev. de:art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.și art. 99 C. pen.; M.N.L.,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și consum de

droguri de risc faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen.; G.Ș.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de: art. 2 alin. (1), (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; F.A., pentru

săvârșirea infracțiunii de: art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen., art. 74 lit. c)

C. pen.; B.A.G., pentru comiterea infracțiunii prev.de: art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 99 C.

pen.; R.A.L., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.; art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; U.V.F., pentru

săvârșirea infracțiunii de: art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art.

99 C. pen.

În fapt, s-a reținut

în sarcina inculpaților că au pus în vânzare, în mod repetat, colaboratorilor

sub acoperire P.L. și P.A. cannabis, respectiv comprimate ecstasy și au

consumat cannabis sub forma țigărilor confecționate artizanal.

Prezentul Dosar cu

nr. 1591/30/2011 este rezultatul disjungerii cauzei în primă fază față de

inculpații F.A., B.A.G., R.A.L. și U.V.F., cercetați inițial în Dosarul nr.

6196/30/2010, iar apoi față de inculpații G.Ș.M. și M.A.C., cercetați în

Dosarul nr. 897/30/2011, în aceste din urmă două dosare fiind aplicată

procedura instituită de art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere că

toți cei 8 inculpați trimiși în judecată nu s-au constituit întru-un grup

infracțional organizat sau nu s-au asociat în vederea săvârșirii de

infracțiuni, ci au acționat în mod independent unul față de celălalt, fără vreo

altă legătură, instanța a apreciat că nu s-a impus formularea unei cereri de

abținere, nefiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 C.

proc. pen., astfel că a procedat la soluționarea prezentei cauze.

Coroborând întreg

probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală și cea a judecății,

respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de constatare,

procese-verbale de cântărire și testare preliminară antidrog, declarații

investigator acoperit și colaboratori acoperiți, rapoarte tehnico-științifice,

buletine de analiză toxicologică, declarațiile învinuiților/inculpaților date

în faza de urmărire penală și în fața instanței, precum și orice alte

înscrisuri, instanța a reținut următoarele:

La data de 26 august

2008 în urma efectuării unor investigații specifice pe linia traficului de

droguri și a consumului de droguri pe raza localității Jimbolia, ofițerii din

cadrul I.J.P.F. Timișoara, Compartimentul de Combatere a Traficului de

Substanțe Interzise, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul

G.Ș.D. are preocupări intense în sfera comercializării de cannabis,

consumatorilor de droguri a căror domicilii sunt plasate pe raza orașului

Jimbolia din județul Timiș. La baza declanșării investigațiilor a stat

informația dată de numitul P.L. căruia inculpatul G.Ș.D. i-a oferit spre

comercializare cannabis sub forma unor țigări confecționate artizanal, contra

sumei de 50 RON/gram. În baza acestor date și informații procurorul

D.I.I.C.O.T. - Birou Teritorial Timiș a emis ordonanță de autorizare de

introducere în cauză a colaboratorului acoperit P.L. și a investigatorului

acoperit M.F. precum și autorizarea procurării controlate de droguri de risc.

Ulterior, cercetările

efectuate au dus la extinderea urmăririi penale impusă de identificarea altor

inculpați (E.V.C., M.A.C., U.V.F., F.A., U.A.C., B.A.G., M.N.L. și R.A.L. cu

domiciliile în Jimbolia) care aveau aceleași preocupări de comercializare

ilicită de droguri de risc și consum de droguri de risc. Mai mult s-a remarcat

faptul că toți inculpații apelau la un singur cumpărător serios și anume

colaboratorul acoperit P.L., căruia îi ofereau spre vânzare cannabis, fie

contra sumei de 50 RON/gram, fie unii dintre ei ridicau prețul la 60 RON/gram.

În raport cu

inculpatul M.N.L., cercetat în prezenta cauză, acesta s-a cunoscut în cursul

lunii ianuarie 2009 la discoteca „D.V.” din orașul Jimbolia cu colaboratorul

acoperit P.A. Având în vedere intenția și oferta inculpatului M.L. de a

comercializa cannabis, D.I.I.C.O.T. - Birou Teritorial Timiș a emis ordonanța

de autorizare a procurării controlate de droguri de risc colaboratorului

acoperit P.A. și a investigatorului acoperit M.F. Astfel, în seara zilei de 05

februarie 2009 cei doi s-au contactat stabilind o întrevedere în cursul serii,

întâlnire care s-a produs abia în 06 februarie 2009 în jurul orelor 00,30 în

dreptul Școlii Generale din orașul Jimbolia, când inculpatul i-a pus în vânzare

colaboratorului acoperit cantitatea de circa 0,6 gr. cannabis contra sumei de

50 RON.

Ulterior cei doi s-au

despărțit, fiecare dintre ei continuându-și deplasarea în direcții diferite,

însă nu înainte să stabilească o viitoare întâlnire în același scop ca cea

precedentă.

În ceea ce-l privește

pe colaboratorul acoperit P.A., ajungând la locul de staționare a

investigatorului acoperit M.F., împreună cu acesta s-a deplasat la ofițerii

I.J.P.F. Timiș, compartimentul C.T.S.I. cărora le-au predat drogurile cumpărate

cu câteva minute înainte de la învinuitul M.N.L.

Supuse testării, s-a

stabilit că, cantitatea de 0,3 gr. rezultată în urma cântăririi a pus în

evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de

planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr.

143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de

droguri. Cât privește proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de

laborator.

Așa cum au convenit

anterior, a doua zi respectiv 07 februarie 2009, în jurul orelor 00,30 cei doi

s-au întâlnit din nou în zona gării a orașului Jimbolia, unde inculpatul M.L.

i-a pus în vânzare colaboratorului acoperit circa 1 gr. cannabis contra sumei

de 50 RON primită anterior tranzacției de la investigatorul acoperit M.L.

Supusă testării, s-a stabilit că cantitatea de 0,5 gr. rezultată în urma

cântăririi a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă,

biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din

Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri. Cât privește proba, aceasta a fost consumată în procesul

analizelor de laborator.

Cei doi s-au întâlnit

în următoarea zi, respectiv 08 februarie 2009 în jurul orelor 00,30 la localul

„S.M.” din orașul Jimbolia, unde inculpatul i-a vândut colaboratorului acoperit

circa 0,5 gr. cannabis contra sumei de 50 RON primită anterior tranzacției de

la investigatorul acoperit M.F. După finalizarea tranzacției, P.A. a revenit la

locul de staționare a investigatorului M.F. și împreună cu el și-a continuat

deplasarea la întâlnirea cu ofițerii I.J.P.F. Timișoara, compartimentul

C.T.S.I. cărora le-a predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la

M.L. Supuse testării s-a stabilit că cantitatea de 0,3 gr., rezultată în urma

cântăririi, a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă,

biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din

Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri. Cât privește proba, aceasta a fost consumată în procesul

analizelor de laborator.

În data de 12

februarie 2009, conform celor stabilite, cei doi s-au reîntâlnit în jurul

orelor 18,30 în apropierea localului „S.M.” din orașul Jimbolia unde, de

această dată, inculpatul i-a pus în vânzare colaboratorului acoperit un număr

de 3 (trei) comprimate ecstasy purtând pe una din fețe sigla „R.”, pentru care

acesta din urmă a achitat suma de 180 RON. Ulterior, testele de laborator au

dovedit faptul că cele trei comprimate conțin substanță activă diazepam care

face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea

și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Proba a fost

consumată în procesul analizelor de laborator. Inculpatul M.L. nu a dispus de

prescripție medicală atunci când și-a făcut rost de aceste comprimate motiv

pentru care activitatea lui infracțională cade sub incidența Legii nr.

143/2000.

Aceeași stare de fapt

se regăsește și în data de 17 februarie 2009 în cazul comercializării altor

două comprimate de către inculpatul M.L. și care s-au dovedit a fi tot din gama

comprimatelor diazepam, purtând pe una din fețe sigla „R.” și pentru care

colaboratorul acoperit P.A. a achitat suma de 130 RON. Proba a fost consumată

în procesul analizelor de laborator.

Văzând că a găsit un

cumpărător fidel pentru marfa pe care o oferă și de pe urma căruia obține

avantaje financiare, inculpatul M.L. a hotărât să-i pună în vânzare

colaboratorului acoperit și comprimate care nu fac parte din categoria celora

care sunt descrise în anexele Legii nr. 143/2000, în schimb care-i pot aduce

alte sume de bani avantajoase pentru el. Așa se face că în data de 21 februarie

2009 inculpatul i-a dat întâlnire colaboratorului acoperit P.A. în centrul

orașului Jimbolia în jurul orelor 20,30, unde i-a pus în vânzare acestuia un

comprimat purtând sigla „g.b.r. x” contra sumei de 100 RON, iar ulterior

testele de laborator au concluzionat faptul că acest comprimat nu conține

substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului Legii nr. 143/2000.

De la această dată,

cei doi nu s-au mai contactat până în data de 24 martie 2009, când s-au

reîntâlnit în jurul orelor 14,30 în zona B.A. din orașul Jimbolia unde

inculpatul a pus în vânzare colaboratorului acoperit circa 0,6 gr. cannabis

contra sumei de 100 RON. Ulterior această cantitatea a fost testată, fapt ce a

dus la constatarea că, cantitatea de 0,4 rezultată în urma cântăririi a pus în

evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de

planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr.

143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de

droguri. Cât privește proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de

laborator.

Aceeași stare de fapt

s-a petrecut și în data de 28 martie 2009, când cei doi s-au reîntâlnit din

nou, de această dată în zona Ș.T. din orașul Jimbolia, unde inculpatul a pus în

vânzare cantitatea de circa 1,50 gr. cannabis contra sumei de 110 RON.

Ulterior, drogurile au fost supuse testelor de laborator, ele concluzionând

faptul că cantitatea de 1,25 gr. rezultată în urma cântăririi a pus în evidență

tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta

cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000,

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cât privește proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de

laborator.

Conform celor

convenite între ei, învinuitul a luat legătura cu colaboratorul acoperit în

data de 02 aprilie 2009 în zona B.A. din orașul Jimbolia unde i-a pus în

vânzare cantitatea de circa 1,50 gr. cannabis contra sumei de 100 RON. Ulterior

cantitatea de 1,09 gr. rezultată în urma cântăririi a fost supusă testelor de

laborator ocazie care a pus în evidență tetrahidrocannabinolul (THC), substanță

psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă

nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și

consumului ilicit de droguri. Cât privește cantitatea de 0,54 gr. rămasă în

urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliul

tip M.I. și predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. în vederea distrugerii lor cu

păstrarea de contraprobe.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul E.V.C., acesta a intrat în legătură cu colaboratorul acoperit

P.L. căruia i-a oferit spre vânzare cannabis, în cinci rânduri, contra sumei de

60 RON/gram. Astfel, în data de 31 martie 2009 cei doi s-au întâlnit în fața

localului „S.M.” din Jimbolia, unde inculpatul i-a pus în vânzare circa 0,6 gr.

cannabis contra sumei de 100 RON, stabilind o nouă întâlnire cu acesta în

momentul în care îl va contacta. După despărțirea de inculpat, colaboratorul

acoperit s-a deplasat la locul de staționare a investigatorului acoperit care

observase întreaga activitatea infracțională de comercializare de droguri de

risc comisă de inculpatul E.V.C.

Ulterior cantitatea

de 0,36 gr. rezultată în urma cântăririi a fost testată, iar concluziile

analizelor de laborator au confirmat faptul că s-a pus în evidență

tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta

cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000,

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Proba a fost consumată în acest proces.

Conform înțelegerii

stabilite, inculpatul a reluat legătura cu colaboratorul acoperit în data de 01

aprilie 2009, 02 aprilie 2009 și 03 aprilie 2009, cerându-i întâlnire în

diferite locații din orașul Jimbolia, respectiv în apropierea magazinului

comercial „N.S.”, zona B.A., și P.C. unde inculpatul E.V.C. i-a pus în vânzare

acestuia cantitatea de circa 0,8 gr. cannnabis, 1,1 gr.cannabis și 0,7 cannabis

contra sumei de 120 RON, 100 RON și respectiv 100 RON. Înainte de a se

despărți, inculpatul l-a asigurat pe P.L. că în situația în care mai deține

cannabis destinat comercializării, îl va contacta. După despărțirea de

inculpat, colaboratorul acoperit a revenit la locurile de staționare alese de

investigatorul acoperit M.F. pentru supravegherea activității infracționale

desfășurate de inculpatul E.C., predându-i drogurile cumpărate de la acesta în

vederea testării lor.

În urma analizelor de

laborator s-a concluzionat faptul că cantitățile de 0,44 -1,01 și 0,61 gr.

rezultate în urma cântăririi au pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC),

substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din

Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri. Probele au fost consumate în

procesul analizelor de laborator.

Inculpatul E.V. a mai

luat legătura cu colaboratorul acoperit și în data de 06 aprilie 2009, când i-a

dat întâlnire pe str. M. din orașul Jimbolia în fața imobilului A.N.L. cu nr. x,

unde acesta i-a pus în vânzare cantitatea de circa 8 gr. hașiș contra sumei de

110 euro. După finalizarea tranzacției cei doi s-au despărțit, iar P.L. a

revenit la locul de staționare ales de investigatorul acoperit căruia i-a

predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpatul E.V.

Supuse analizelor de

laborator s-a concluzionat faptul că cantitatea de 7,12 gr. rezultată în urma

cântăririi a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă,

biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din

Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri. În ceea ce privește cantitatea de 6,55 gr. rezină de

cannabis rămasă în urma analizelor de laborator aceasta a fost ambalată și

sigilată cu sigiliul tip M.I. și predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București,

în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe.

De la această dată

inculpații au încetat să mai pună în vânzare droguri către colaboratorii

acoperiți, continuând, însă, să consume cannabis sub forma unor țigări

confecționate artizanal până în data de 08 octombrie 2009, când ofițerii

B.C.C.O. Timișoara compartimentul antidrog au procedat la reținerea lor în

vederea cercetării sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de

risc în formă continuată și deținere de droguri de risc în vederea consumului

propriu.

Fiind audiați în cele

două faze procesuale, cei doi inculpați au negat orice implicare a lor în vreo

activitate infracțională.

Inculpatul M.N.L. a

declarat că îi cunoaște pe inculpații G.Ș.M., U.V., F.A., P.R., D.C., E.V.,

U.A., cu toții locuind în aceeași localitate, Jimbolia, jud. Timiș și fiind

consumatori. A mai arătat că nu a vândut niciodată droguri de risc vreunei

persoane, inclusiv colaboratorului acoperit P.L., pe care, de altfel, nu îl

cunoaște și că obișnuia să consume iarbă, care nu intră sub incidența Legii nr.

143/2000, împreună cu niște vecini, la el acasă.

Tot astfel,

inculpatul E.V.C. a relatat că îi cunoaște pe inculpații G.Ș.M., M.A., U.V.,

F.A., P.R., M.N.L., U.A., fiind cu toții din localitatea, Jimbolia. A mai

arătat că nu a vândut niciodată droguri de risc vreunei persoane, inclusiv

colaboratorului acoperit P.L. Inculpatul a adăugat și faptul că este fumător de

țigări permise de lege și a fumat de două ori iarbă, o dată în Amsterdam, în

anul 2009 și o dată în Ibitza, când se afla în vacanță, chiar cu 3 - 5 zile

înainte de a fi făcută descinderea la el acasă.

În ceea ce privește

infracțiunea de trafic de droguri, susținerile inculpaților sunt nedovedite și

contrazise de probele din dosar, declarațiile investigatorului sub acoperire

M.F., precum și ale colaboratorilor sub acoperire, P.L. și A., audiați în

calitate de martori, detaliind modul de derulare al afacerilor în modul arătat

mai sus. În plus, martorul M.F. a mai precizat în fața instanței că, aflându-se

în mașină, a supravegheat permanent tranzacțiile derulate de colaboratorul său

și inculpatul E.C.V., iar după cca. 15 minute de la încheierea tranzacției se

întâlnea cu colaboratorul său care venea pe jos la punctul de întâlnire,

răstimp în care acesta din urmă nu se întâlnea cu nicio altă persoană, aspect

pe care l-ar fi putut constata personal dacă s-ar fi întâmplat așa. Cu privire

la inculpatul M.L., același martor a mai adăugat că acesta era foarte precaut

și schimba foarte des cartelele telefonice, astfel că legătura cu colaboratorul

se făcea prin întâlnirile avute în oraș. Totodată, inculpatul mai suna de pe

telefonul prietenilor colaboratorului sub acoperire, martorul fiind de față de

2 - 3 ori când inculpatul l-a sunat pe colaboratorul sub acoperire pentru a-i

vinde droguri.

Instanța a mai

reținut depozițiile învinuiților/inculpaților din faza de urmărire penală, și

anume a lui U., R., P., B., M., U. și D. care au relatat fie că au cumpărat

droguri de la inculpatul M.L., fie că au consumat împreună droguri cu cei doi

inculpați. Învinuitul D. a mai precizat că inculpatul E.V.C. e consumator și

traficant de droguri, iar inculpatul M.L.N. vinde canabis, aceasta fiind

ocupația lui de bază.

Este adevărat faptul

că, atât colaboratorii sub acoperire P.L. și A., cât și numiții D., U. și P. nu

au fost audiați în calitate de martori în fața instanței pentru ca apărarea și

instanța să poată adresa întrebări în mod direct acestora, astfel cum se

susține în concluziile scrise depuse la dosar de apărătorii aleși al

inculpatului E.V.C., însă acest lucru nu s-a datorat pasivității instanței,

care a depus toate diligențele în vederea aducerii acestor persoane în fața

instanței de judecată spre audiere, fiind emise în acest sens mandate de

aducere cu executare efectivă. Cauza a fost amânată de două ori doar în acest

scop, reprezentanta parchetului, dar și procesele-verbale ce însoțeau mandatele

de aducere privind neexecutarea acestora indicând de fiecare dată faptul că

toate aceste persoane sunt plecate la muncă în străinătate într-o țară

necunoscută și nu se cunoaște momentul revenirii acestora în țară. În aceste

condiții, instanța a dispus omiterea de la audiere a acestor martori, față de

imposibilitatea obiectivă de audiere a acestora, iar o altă amânare ar fi dus

la tergiversarea soluționării cauzei atâta timp cât obiectivul urmărit nu ar fi

putut fi atins cu o oarecare certitudine.

În aceste condiții,

instanța a apreciat că exigențele art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil au

fost respectate.

Cu privire la

infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului, instanța a reținut

că, la data de 08 octombrie 2009 ofițerii B.C.C.O. Timișoara în baza

autorizațiilor de percheziție domiciliară emise de Tribunalul Timiș au procedat

la percheziționarea locuințelor celor implicați, astfel că la locuința

inculpatului M.L., au fost găsite și ridicate din două încăperi mai multe

fragmente de substanță vegetală așezate la uscat, despre care acesta confirmă

că le consumă sub forma de țigări confecționate artizanal. După cântărire, s-a

concluzionat faptul că, cantitățile de 0,50 gr, 0,70 gr. și 12,01 gr. au pus în

evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de

planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr.

143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de

droguri.

În ceea ce privește

cantitatea de 10,5 gr. cannabis rămasă în urma analizelor de laborator din cea

de a treia probă, aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I. și

predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București, în vederea distrugerii lor cu

păstrarea de contraprobe. Privitor la primele două probe acestea au fost

consumate în procesul analizelor de laborator.

Tot în baza

autorizațiilor emise de Tribunalul Timiș, s-a efectuat percheziția și la sediul

SC ”E.J.” SRL, în Jimbolia, proprietatea inculpatului E.V.C., societate cu

destinația bar, unde s-au găsit un număr de 3 (trei) mucuri de țigară

confecționată artizanal cu conținut de cannabis și o țigară de același tip,

aflată în scrumiera așezată pe una din mesele localului, ele fiind ridicate în

vederea testării lor. Concluziile analizelor de laborator efectuate asupra

fragmentelor vegetale ridicate din localul inculpatului E.V.C. au pus în

evidență tutun și tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă,

biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din

Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri. Probele au fost consumate în procesul analizelor de

laborator.

În timpul urmăririi

penale s-a procedat la prelevarea probelor biologice de urină în cazul

inculpaților M.N.L. și E.V.C., iar în urma analizelor toxicologice s-a stabilit

faptul că ambii inculpați au reacționat pozitiv la consumul de THC.

Chiar dacă inculpatul

E.V.C. a încercat pe parcursul urmăririi penale să combată rezultatul pozitiv

al consumului de droguri de risc, prin prezentarea voluntară în data de 29

octombrie 2009 (după 20 de zile de la depistarea pozitivă), la unitatea

sanitară „B.” laboratoarele de analiză obținând un rezultat negativ al

depistării drogurilor în urină, acest aspect nu-l exonerează de tragerea la

răspundere penală sub aspectul infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, întrucât proba concludentă este cea obținută în momentul

comiterii faptei și nu după trecerea unei perioade de timp când inculpatul s-a

abținut de la consum.

Totodată, instanța a

mai reținut și declarațiile învinuiților/inculpaților precitați care au

declarat că cei doi inculpați sunt consumatori de droguri.

Deși locația unde

s-au descoperit drogurile în scrumieră este un bar și este un loc care prin

destinația lui este accesibil publicului în intervalul orar cât acesta este

deschis, este greu de crezut că inculpatul E.C.V., asociatul și administratorul

unic al barului, bar care, după o petrecere la care au participat mai multe persoane,

a stat închis timp de o lună fără să se facă curățenie în locația respectivă,

după cum însuși inculpatul însuși susține în concluziile scrise, iar fiind

închis înseamnă că alte persoane nu aveau acces în interior, ar fi permis altor

persoane să consume droguri în bar, dacă el nu ar fi deținut în prealabil și ar

fi consumat droguri.

În concluzie,

instanța a apreciat că probele analizate sunt certe și indubitabile, confirmă

fără urmă de îndoială vinovăția celor doi inculpați pentru faptele pentru care

au fost trimiși în judecată, înfrângând regula potrivit căreia „orice îndoială

este în favoarea inculpatului”, regulă susținută în apărare.

Având a se pronunța

asupra încadrării juridice a faptelor anterior expuse, instanța a reținut că,

în drept, fapta inculpaților E.V.C. și M.N.L., de a pune în vânzare în mod

repetat către colaboratorii acoperiți P.L. și P.A. cannabis contra unor sume de

bani, precum și de a deține cannabis sub forma țigărilor confecționate

artizanal sau fragmentelor vegetale în vederea consumului, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Ținând seama de

condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de

subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de

executare, instanța a reținut în sarcina inculpaților și dispozițiile art. 41

alin. (2) C. pen., constatând că în baza aceleiași rezoluții infracționale,

care a fost suficient de determinată, în sensul că inculpații au avut imaginea

de ansamblu a activității lor viitoare pe care au realizat-o prin acte de

executare separate și care s-a menținut în linii generale pe parcursul

desfășurării întregii activități infracționale, inculpații au vândut în mod

repetat substanțe ce conțineau cannabis, fiecare dintre aceste acțiuni

realizând conținutul legal al infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare

risc.

Faptele inculpaților

prezintă un pericol social deosebit, prin acțiunile lor aceștia aducând o

atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătății publice.

Sub aspectul laturii

subiective, inculpații au acționat cu intenție directă, ei având reprezentarea

faptului că desfășoară o activitate ilegală și urmărind ca prin aceasta să

dobândească foloase materiale ilicite.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere

prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de

legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social

al faptei săvârșite, persoana inculpaților-starea fizică, dezvoltarea

intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și

trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul E.V.C. nu

este cunoscut cu antecedente penale, iar pe timpul procesului a manifestat un

comportament nesincer în raport cu acuzațiile care i s-au adus.

Cu privire la

inculpatul M.N.L., acesta a adoptat aceeași atitudine nesinceră în raport cu

faptele imputate, iar din fișa de cazier rezultă că acesta este cunoscut cu

antecedente penale, fiind condamnat prin Sentința penală nr. 2034 din 13 august

2003 a Judecătoriei Timișoara la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru art. 70

din O.U.G. nr. 105/2001, arestat la data de 25 august 2001 și eliberat la 12

noiembrie 2008, conform art. 59 C. pen, cu un rest de 285 de zile. Ca atare,

inculpatul se găsește în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37

lit. b) C. pen.

Din înscrisurile depuse

la dosar în circumstanțiere, instanța a reținut că acest inculpat este angajat

la SC E.I. SRL pe o durată nedeterminată și este tatăl a trei copii minori,

aceste aspecte urmând a orienta pedeapsa ce va fi aplicată spre minimul ei

special și nu urmează a fi valorificate ca și circumstanțe atenuante, având în

vedere cauzele de agravare a răspunderii penale incidente în speță și

atitudinea inculpatului.

Împotriva Sentinței

penale nr. 217/PI din 13 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.

1591/30/2011 au declarat apel, în termen legal, inculpații E.V.C. și M.N.L.,

criticând-o ca netemeinică.

În motivarea apelului

său, inculpatul E.V.C. a solicitat achitarea sa pentru ambele infracțiuni în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În

acest sens, inculpatul E.V.C. a arătat că declarațiile investigatorului

acoperit și ale colaboratorului sub acoperire nu sunt concordante. Astfel, în

timp ce colaboratorul a indicat mai multe locații de tranzacționare (ex. B.A.,

N.S., P.C.), investigatorul a declarat că se întâlneau la marginea orașului,

iar instanța a reținut că cei doi se întâlneau după 5 minute de la efectuarea

tranzacției la „punctul de întâlnire”, fără însă a identifica locația. Pe de

altă parte, nu există martori care să confirme cele afirmate de investigator și

colaborator. Mai mult decât atât, investigatorul P.L. a afirmat în declarația

dată în 28 februarie 2011 că numitul M.F. - colaborator ar fi cumpărat de 5 ori

de la E.V. droguri, timp în care l-a supravegheat în permanență, însă având în

vedere locațiile pretinselor vânzări, investigatorul nu ar fi putut efectua o

supraveghere continuă, întrucât, potrivit propriei sale declarații se întâlnea

cu colaboratorul său la ieșirea din Jimbolia. Apreciază că instanța de fond a

omis în mod deliberat faptul că investigatorul nu a fost de față și nu a avut

vizibilitate nici măcar parțială la perfectarea pretinselor tranzacții între

inculpatul E. și colaborator. Inculpatul a mai criticat maniera de administrare

a probatoriului, prin care a fost încălcat principiul egalității, instanța

neputând să identifice și să administreze probele în mod direct, astfel că nu a

fost înlăturat dubiul care planează asupra persoanelor pe baza a căror

declarații s-a bazat întreaga acuzare, singurele probe în baza cărora s-a

dispus condamnarea fiind: percheziția efectuată la sediul societății la care

este administrator, ocazie cu care s-au găsit 3 mucuri de țigară artizanală cu

cannabis și o țigară de același tip, rezultatul toxicologic pozitiv la THC și

declarațiile coinculpaților care au declarat că este consumator de droguri,

probe care sunt în măsură să indice doar faptul consumării. În ceea ce privește

rezultatul toxicologic pozitiv THC obținut după analiza recoltată de la

apelant, a arătat că acesta s-a datorat unui consum de marijuana în urmă cu

câteva zile, consum cu un caracter izolat și a avut loc într-o locație unde

consumul de droguri ușoare este permis, iar proba efectuată voluntar în data de

29 octombrie 2009 a fost interpretată în defavoarea sa. Cu privire la

declarațiile coinculpaților care au arătat că este consumator, aceste

declarații atestă doar consumul și nu deținerea de droguri, nici unul dintre

cei audiați nu au declarat că l-ar fi văzut deținând droguri sau că le-ar fi oferit

spre vânzare.

Apelul declarat de

inculpatul M.N.L. nu a fost motivat în scris, susținerile apărătorului său ales

fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prin Decizia penală

nr. 203/A din 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpații E.V.C. și M.N.L., împotriva

Sentinței penale nr. 217/PI din 13 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în

Dosar nr. 1591/30/2011.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 300

RON, cheltuieli judiciare către stat.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel precum și

din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a

constatat că aceasta este temeinică și legală, în deplină concordanță cu

ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal și dispozițiile

legale aplicabile, pentru următoarele considerente:

Cu ocazia judecării

apelurilor, a fost audiat inculpatul E.V.C. și colaboratorul sub acoperire P.A.

Starea de fapt

reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării

corecte a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești. Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul M.N.L., activitatea

sa infracțională rezultă din declarațiile date de investigatorul sub acoperire

M.F. coroborate cu cele ale colaboratorului sub acoperire P.A., date în cursul

urmăririi penale și în fața instanțelor, precum și cu concluziile rapoartelor

de constatare tehnico-științifică nr. a/21 noiembrie 2009, nr. b/12 februarie

2009, nr. c/12 februarie 2009, nr. d/12 februarie 2009, nr. e/18 februarie

2009, nr. f/25 februarie 2009, nr. g/31 martie 2009, nr. h/31 martie 2009 și

nr. i/03 iunie 2009. Totodată, se reține că în urma percheziției domiciliare

efectuată în data de 08 octombrie 2009 la locuința inculpatului M.L., au fost

găsite și ridicate din două încăperi mai multe fragmente de substanță vegetală

așezate la uscat, despre care acesta confirmă că le consumă sub forma de țigări

confecționate artizanal. După cântărire, s-a concluzionat faptul că,

cantitățile de 0,50 gr, 0,70 gr. și 12,01 gr. au pus în evidență tetrahidrocannabinol

(THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte

din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și

combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Aceasta se coroborează

cu rezultatul analizei toxicologice a probelor biologice de urină prelevate în

cursul urmăririi penale care în cazul inculpatului M.N.L. a stabilit faptul că

acesta a reacționat pozitiv la consumul de THC. Sub aspect probator, instanța

de apel a reținut și faptul că potrivit art. 22 din Legea nr. 143/2000: „1)

Polițiștii din formațiunile de specialitate, care acționează ca investigatori

acoperiți, precum și colaboratorii acestora pot procura droguri, substanțe

chimice, esențiale și precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în

vederea descoperirii activităților infracționale și a identificării persoanelor

implicate în astfel de activități. 2) Actele încheiate de polițiștii și

colaboratorii acestora, prevăzuți la alin. (1), pot constitui mijloace de

probă.” Totodată, trebuie reținut că folosirea unui investigator sau

colaborator sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic

de droguri a făptuitorului nu constituie o încălcare a prevederilor art. 68

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora este oprit a determina o persoană să

săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale în scopul obținerii

unei probe, întrucât nu rezultă că inculpatul ar fi luat hotărârea de a comite

sau continua comiterea de acțiuni specifice traficului de droguri la

îndemnul/determinarea colaboratorului sub acoperire. În acest sens, se impune a

fi avute în vedere și declarațiile date de învinuiții D.C.A. care a arătat că

îl cunoaște pe inculpatul M.N.L. de aproximativ 5 ani, că venea des în localul

„S.M.” din Jimbolia și i-a vândut în repetate rânduri cannabis, cunoscând că

vindea și altor persoane droguri, „aceasta fiind ocupația lui de bază”; și

U.A.C., care a arătat că procura droguri de la inculpatul M.N.L. „la prețul de

50 RON/bucățică de hașiș sau 50 RON/două țigarete confecționate artizanal cu

conținut de canabis”.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul E.V.C. activitatea sa infracțională rezultă din

declarațiile date de investigatorul sub acoperire M.F. coroborate cu cele ale

colaboratorului sub acoperire P.L., date în cursul urmăririi penale și în fața

instanțelor, precum și cu concluziile rapoartelor de constatare

tehnico-științifică din 05 iunie 2009, din 27 mai 2009, din 26 mai 2009, din 01

iunie 2009, din 05 iunie 2009 și din 13 noiembrie 2009. Susținerile inculpatului

E.V.C. în sensul că declarațiile investigatorului și cele ale colaboratorului

sub acoperire s-ar contrazice sunt nereale. Astfel, în declarația dată în

cursul urmăririi penale investigatorul acoperit M.F. arată că l-a urmat

îndeaproape pe colaboratorul sub acoperire P.L. pentru a putea observa întreaga

operațiune de vânzare, dar să nu fie văzut de E.C., că după tranzacții

colaboratorul se îndrepta spre locurile stabilite pentru întâlnire. De altfel,

în declarațiile olografe date de investigatorul sub acoperire acesta arată în

mod expres că l-a urmat îndeaproape de colaborator și după despărțirea de

inculpatul E.V.C. până la locul stabilit pentru a-i preda drogurile. Prin

urmare, este firesc ca, în declarațiile sale, colaboratorul sub acoperire să

menționeze faptul că s-a întâlnit după tranzacții cu investigatorul. De altfel,

în fața instanței de apel, colaboratorul sub acoperire a menționat că

investigatorul era mereu pe urma sa cu mașina.

În ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța de

apel a reținut că în urma percheziției efectuate la sediul SC ”E.J.” SRL, în

Jimbolia, proprietatea inculpatului E.V.C., societate cu destinația bar, s-au

găsit un număr de 3 mucuri de țigară confecționată artizanal cu conținut de

cannabis și o țigară de același tip, aflată în scrumiera așezată pe una din

mesele localului, iar concluziile analizelor de laborator efectuate asupra

fragmentelor vegetale ridicate au pus în evidență tutun și tetrahidrocannabinol

(THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte

din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și

combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Aceasta se coroborează

cu rezultatul analizei toxicologice a probelor biologice de urină prelevate în

cursul urmăririi penale care în cazul inculpatului E.V.C. a stabilit faptul că

acesta a reacționat pozitiv la consumul de THC. Inculpatul E.V.C. a declarat că

nu a pus la dispoziție localul pentru consumul de droguri, că nu consumă decât

substanțe permise de lege, fapt contrazis de analiza toxicologică, fără a

combate printr-o explicație pertinentă găsirea celor 3 mucuri de țigară

confecționată artizanal cu conținut de cannabis și a țigării de același tip în

localul al cărui patron și administrator era. Mai mult, deținerea de droguri

este relevată fără putință de tăgadă prin efectuarea tranzacțiilor cu

colaboratorul sub acoperire, iar consumul de asemenea substanțe prin rezultatul

analizei biologice. În mod corect prima instanță a înlăturat rezultatul

analizelor efectuate la unitatea sanitară „B.”, având în vedere perioada de

timp la care a fost realizată prelevarea probelor.

Încadrarea juridică

dată faptelor inculpaților este corectă, starea de fapt relevând elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului M.N.L.

În ce privește

cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și modalitatea de executare,

instanța de apel a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

art. 72 C. pen. și 52 C. pen. Astfel, potrivit art. 72 C. pen. „la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui

cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală”. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.

pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de

conviețuire socială. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la

atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată

particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și

proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului

în societate.

În procesul

individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au

criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate,

metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor -

conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal,

încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor

infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din

perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72

C. pen.); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în

cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din

etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea

pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim

sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare în atingerea scopului

reglementat de legiuitor.

În speță, prima instanță

a făcut o analiză și evaluare completă a tuturor elementelor relevante în

individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, mai sus

expuse. În acest sens, se reține cantitatea de droguri pusă în vânzare, numărul

actelor materiale, conduita procesuală nesinceră, perseverența infracțională a

inculpatului M.N.L., care nu este la primul conflict cu legea penală. Astfel,

pedepsele de 3 ani închisoare aplicată inculpatului E.V.C. pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.; de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare; precum

și pedepsele de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.N.L. pentru

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; de 1 an închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., respectiv pedeapsa rezultantă de 4 ani

închisoare; sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52

C. pen., reflectând gradul de periculozitate al faptelor inculpaților,

consecințele acestora, dar și perseverența infracțională, conduita procesuală.

Astfel, inculpații nu au avut o conduită sinceră pe parcursul procesului ceea

ce denotă lipsa de regret și neconștientizarea pericolului faptelor proprii.

Referitor la atitudinea procesuală nesinceră a inculpaților în fața organelor

judiciare, aceasta prezintă relevanță sub aspectul criteriilor generale prev.

de art. 72 C. pen., fiind corect evaluată de prima instanță. Este adevărat că

inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunilor, legea

conferindu-i potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. „dreptul la tăcere”,

respectiv dreptul de a nu face nicio declarație; dar în măsura în care

inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit art. 70 alin. (2) C. proc.

pen. ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Comportarea sinceră în

cursul procesului penal reprezintă potrivit art. 74 lit. c) C. pen. o

circumstanță atenuantă, iar comportarea nesinceră în cursul procesului penal,

fără a fi reglementată ca o circumstanță agravată, poate fi de natură a influența

pedeapsa aplicată prin prisma criteriului precizat de art. 72 C. pen. „persoana

inculpatului”.

În ceea ce privește

modalitatea de executare, instanța de apel a constatat că raportat la cuantumul

pedepsei rezultante aplicat