ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1533/2012

Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 217/PI din 13 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1591/30/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.N.L., la o pedeapsă de: 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit cele două pedepse, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 08 octombrie 2009. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat o cantitate de 1.407,66 gr. de cannabis. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 870 RON dobândită de inculpat prin valorificarea drogurilor. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului E.V.C., la o pedeapsă de: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, același inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere. În baza art. 86 2 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea la datele fixate de către acesta; să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a pus în vedere inculpatului, în baza art. 359 C. proc. pen., prevederile art. 86 4 C. pen., rap. la art. 83 C. pen., respectiv că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, precum și neîndeplinirea, cu rea-credință a obligațiilor stabilite de instanță, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 08 octombrie 2009. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat o cantitate de 6,55 gr. de cannabis.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 530 RON dobândită de inculpat prin valorificarea drogurilor. În baza art. 140 C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul E.V.C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara nr. 103/D/P/2009, înregistrat la data de 23 iulie 2010 sub Dosar nr. 6196/30/2010 au fost trimiși în judecată inculpații: E.V.C.

pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.A.C., pentru comiterea infracțiunii prev. de:art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.și art. 99 C. pen.; M.N.L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și consum de droguri de risc faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen.; G.Ș.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de: art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; F.A., pentru săvârșirea infracțiunii de: art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen., art. 74 lit. c) C. pen.; B.A.G., pentru comiterea infracțiunii prev.de: art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 99 C. pen.; R.A.L., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; U.V.F., pentru săvârșirea infracțiunii de: art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen. În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că au pus în vânzare, în mod repetat, colaboratorilor sub acoperire P.L. și P.A. cannabis, respectiv comprimate ecstasy și au consumat cannabis sub forma țigărilor confecționate artizanal. Prezentul Dosar cu nr. 1591/30/2011 este rezultatul disjungerii cauzei în primă fază față de inculpații F.A., B.A.G., R.A.L.

și U.V.F., cercetați inițial în Dosarul nr. 6196/30/2010, iar apoi față de inculpații G.Ș.M. și M.A.C., cercetați în Dosarul nr. 897/30/2011, în aceste din urmă două dosare fiind aplicată procedura instituită de art. 320 1 C. proc. pen. Având în vedere că toți cei 8 inculpați trimiși în judecată nu s-au constituit întru-un grup infracțional organizat sau nu s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, ci au acționat în mod independent unul față de celălalt, fără vreo altă legătură, instanța a apreciat că nu s-a impus formularea unei cereri de abținere, nefiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 C. proc. pen., astfel că a procedat la soluționarea prezentei cauze.

Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală și cea a judecății, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de constatare, procese-verbale de cântărire și testare preliminară antidrog, declarații investigator acoperit și colaboratori acoperiți, rapoarte tehnico-științifice, buletine de analiză toxicologică, declarațiile învinuiților/inculpaților date în faza de urmărire penală și în fața instanței, precum și orice alte înscrisuri, instanța a reținut următoarele: La data de 26 august 2008 în urma efectuării unor investigații specifice pe linia traficului de droguri și a consumului de droguri pe raza localității Jimbolia, ofițerii din cadrul I.J.P.F.

Timișoara, Compartimentul de Combatere a Traficului de Substanțe Interzise, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul G.Ș.D. are preocupări intense în sfera comercializării de cannabis, consumatorilor de droguri a căror domicilii sunt plasate pe raza orașului Jimbolia din județul Timiș. La baza declanșării investigațiilor a stat informația dată de numitul P.L. căruia inculpatul G.Ș.D. i-a oferit spre comercializare cannabis sub forma unor țigări confecționate artizanal, contra sumei de 50 RON/gram. În baza acestor date și informații procurorul D.I.I.C.O.T. - Birou Teritorial Timiș a emis ordonanță de autorizare de introducere în cauză a colaboratorului acoperit P.L. și a investigatorului acoperit M.F.

precum și autorizarea procurării controlate de droguri de risc. Ulterior, cercetările efectuate au dus la extinderea urmăririi penale impusă de identificarea altor inculpați (E.V.C., M.A.C., U.V.F., F.A., U.A.C., B.A.G., M.N.L. și R.A.L. cu domiciliile în Jimbolia) care aveau aceleași preocupări de comercializare ilicită de droguri de risc și consum de droguri de risc. Mai mult s-a remarcat faptul că toți inculpații apelau la un singur cumpărător serios și anume colaboratorul acoperit P.L., căruia îi ofereau spre vânzare cannabis, fie contra sumei de 50 RON/gram, fie unii dintre ei ridicau prețul la 60 RON/gram. În raport cu inculpatul M.N.L., cercetat în prezenta cauză, acesta s-a cunoscut în cursul lunii ianuarie 2009 la discoteca „D.V.” din orașul Jimbolia cu colaboratorul acoperit P.A.

Având în vedere intenția și oferta inculpatului M.L. de a comercializa cannabis, D.I.I.C.O.T. - Birou Teritorial Timiș a emis ordonanța de autorizare a procurării controlate de droguri de risc colaboratorului acoperit P.A. și a investigatorului acoperit M.F. Astfel, în seara zilei de 05 februarie 2009 cei doi s-au contactat stabilind o întrevedere în cursul serii, întâlnire care s-a produs abia în 06 februarie 2009 în jurul orelor 00,30 în dreptul Școlii Generale din orașul Jimbolia, când inculpatul i-a pus în vânzare colaboratorului acoperit cantitatea de circa 0,6 gr. cannabis contra sumei de 50 RON. Ulterior cei doi s-au despărțit, fiecare dintre ei continuându-și deplasarea în direcții diferite, însă nu înainte să stabilească o viitoare întâlnire în același scop ca cea precedentă.

În ceea ce-l privește pe colaboratorul acoperit P.A., ajungând la locul de staționare a investigatorului acoperit M.F., împreună cu acesta s-a deplasat la ofițerii I.J.P.F. Timiș, compartimentul C.T.S.I. cărora le-au predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la învinuitul M.N.L. Supuse testării, s-a stabilit că, cantitatea de 0,3 gr. rezultată în urma cântăririi a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cât privește proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Așa cum au convenit anterior, a doua zi respectiv 07 februarie 2009, în jurul orelor 00,30 cei doi s-au întâlnit din nou în zona gării a orașului Jimbolia, unde inculpatul M.L. i-a pus în vânzare colaboratorului acoperit circa 1 gr. cannabis contra sumei de 50 RON primită anterior tranzacției de la investigatorul acoperit M.L. Supusă testării, s-a stabilit că cantitatea de 0,5 gr. rezultată în urma cântăririi a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cât privește proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Cei doi s-au întâlnit în următoarea zi, respectiv 08 februarie 2009 în jurul orelor 00,30 la localul „S.M.” din orașul Jimbolia, unde inculpatul i-a vândut colaboratorului acoperit circa 0,5 gr. cannabis contra sumei de 50 RON primită anterior tranzacției de la investigatorul acoperit M.F. După finalizarea tranzacției, P.A. a revenit la locul de staționare a investigatorului M.F. și împreună cu el și-a continuat deplasarea la întâlnirea cu ofițerii I.J.P.F. Timișoara, compartimentul C.T.S.I. cărora le-a predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la M.L. Supuse testării s-a stabilit că cantitatea de 0,3 gr., rezultată în urma cântăririi, a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cât privește proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de laborator. În data de 12 februarie 2009, conform celor stabilite, cei doi s-au reîntâlnit în jurul orelor 18,30 în apropierea localului „S.M.” din orașul Jimbolia unde, de această dată, inculpatul i-a pus în vânzare colaboratorului acoperit un număr de 3 (trei) comprimate ecstasy purtând pe una din fețe sigla „R.”, pentru care acesta din urmă a achitat suma de 180 RON. Ulterior, testele de laborator au dovedit faptul că cele trei comprimate conțin substanță activă diazepam care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Inculpatul M.L. nu a dispus de prescripție medicală atunci când și-a făcut rost de aceste comprimate motiv pentru care activitatea lui infracțională cade sub incidența Legii nr. 143/2000. Aceeași stare de fapt se regăsește și în data de 17 februarie 2009 în cazul comercializării altor două comprimate de către inculpatul M.L. și care s-au dovedit a fi tot din gama comprimatelor diazepam, purtând pe una din fețe sigla „R.” și pentru care colaboratorul acoperit P.A. a achitat suma de 130 RON. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Văzând că a găsit un cumpărător fidel pentru marfa pe care o oferă și de pe urma căruia obține avantaje financiare, inculpatul M.L. a hotărât să-i pună în vânzare colaboratorului acoperit și comprimate care nu fac parte din categoria celora care sunt descrise în anexele Legii nr. 143/2000, în schimb care-i pot aduce alte sume de bani avantajoase pentru el.

Așa se face că în data de 21 februarie 2009 inculpatul i-a dat întâlnire colaboratorului acoperit P.A. în centrul orașului Jimbolia în jurul orelor 20,30, unde i-a pus în vânzare acestuia un comprimat purtând sigla „g.b.r. x” contra sumei de 100 RON, iar ulterior testele de laborator au concluzionat faptul că acest comprimat nu conține substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului Legii nr. 143/2000. De la această dată, cei doi nu s-au mai contactat până în data de 24 martie 2009, când s-au reîntâlnit în jurul orelor 14,30 în zona B.A. din orașul Jimbolia unde inculpatul a pus în vânzare colaboratorului acoperit circa 0,6 gr. cannabis contra sumei de 100 RON.

Ulterior această cantitatea a fost testată, fapt ce a dus la constatarea că, cantitatea de 0,4 rezultată în urma cântăririi a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cât privește proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Aceeași stare de fapt s-a petrecut și în data de 28 martie 2009, când cei doi s-au reîntâlnit din nou, de această dată în zona Ș.T. din orașul Jimbolia, unde inculpatul a pus în vânzare cantitatea de circa 1,50 gr. cannabis contra sumei de 110 RON. Ulterior, drogurile au fost supuse testelor de laborator, ele concluzionând faptul că cantitatea de 1,25 gr.

rezultată în urma cântăririi a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cât privește proba, aceasta a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Conform celor convenite între ei, învinuitul a luat legătura cu colaboratorul acoperit în data de 02 aprilie 2009 în zona B.A. din orașul Jimbolia unde i-a pus în vânzare cantitatea de circa 1,50 gr. cannabis contra sumei de 100 RON. Ulterior cantitatea de 1,09 gr. rezultată în urma cântăririi a fost supusă testelor de laborator ocazie care a pus în evidență tetrahidrocannabinolul (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cât privește cantitatea de 0,54 gr. rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I. și predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe. În ceea ce-l privește pe inculpatul E.V.C., acesta a intrat în legătură cu colaboratorul acoperit P.L. căruia i-a oferit spre vânzare cannabis, în cinci rânduri, contra sumei de 60 RON/gram. Astfel, în data de 31 martie 2009 cei doi s-au întâlnit în fața localului „S.M.” din Jimbolia, unde inculpatul i-a pus în vânzare circa 0,6 gr. cannabis contra sumei de 100 RON, stabilind o nouă întâlnire cu acesta în momentul în care îl va contacta. După despărțirea de inculpat, colaboratorul acoperit s-a deplasat la locul de staționare a investigatorului acoperit care observase întreaga activitatea infracțională de comercializare de droguri de risc comisă de inculpatul E.V.C.

Ulterior cantitatea de 0,36 gr. rezultată în urma cântăririi a fost testată, iar concluziile analizelor de laborator au confirmat faptul că s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în acest proces. Conform înțelegerii stabilite, inculpatul a reluat legătura cu colaboratorul acoperit în data de 01 aprilie 2009, 02 aprilie 2009 și 03 aprilie 2009, cerându-i întâlnire în diferite locații din orașul Jimbolia, respectiv în apropierea magazinului comercial „N.S.”, zona B.A., și P.C.

unde inculpatul E.V.C. i-a pus în vânzare acestuia cantitatea de circa 0,8 gr. cannnabis, 1,1 gr.cannabis și 0,7 cannabis contra sumei de 120 RON, 100 RON și respectiv 100 RON. Înainte de a se despărți, inculpatul l-a asigurat pe P.L. că în situația în care mai deține cannabis destinat comercializării, îl va contacta. După despărțirea de inculpat, colaboratorul acoperit a revenit la locurile de staționare alese de investigatorul acoperit M.F. pentru supravegherea activității infracționale desfășurate de inculpatul E.C., predându-i drogurile cumpărate de la acesta în vederea testării lor. În urma analizelor de laborator s-a concluzionat faptul că cantitățile de 0,44 -1,01 și 0,61 gr. rezultate în urma cântăririi au pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator. Inculpatul E.V. a mai luat legătura cu colaboratorul acoperit și în data de 06 aprilie 2009, când i-a dat întâlnire pe str. M. din orașul Jimbolia în fața imobilului A.N.L. cu nr. x, unde acesta i-a pus în vânzare cantitatea de circa 8 gr. hașiș contra sumei de 110 euro. După finalizarea tranzacției cei doi s-au despărțit, iar P.L. a revenit la locul de staționare ales de investigatorul acoperit căruia i-a predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpatul E.V. Supuse analizelor de laborator s-a concluzionat faptul că cantitatea de 7,12 gr. rezultată în urma cântăririi a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În ceea ce privește cantitatea de 6,55 gr. rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I. și predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București, în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe. De la această dată inculpații au încetat să mai pună în vânzare droguri către colaboratorii acoperiți, continuând, însă, să consume cannabis sub forma unor țigări confecționate artizanal până în data de 08 octombrie 2009, când ofițerii B.C.C.O. Timișoara compartimentul antidrog au procedat la reținerea lor în vederea cercetării sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

Fiind audiați în cele două faze procesuale, cei doi inculpați au negat orice implicare a lor în vreo activitate infracțională. Inculpatul M.N.L. a declarat că îi cunoaște pe inculpații G.Ș.M., U.V., F.A., P.R., D.C., E.V., U.A., cu toții locuind în aceeași localitate, Jimbolia, jud. Timiș și fiind consumatori. A mai arătat că nu a vândut niciodată droguri de risc vreunei persoane, inclusiv colaboratorului acoperit P.L., pe care, de altfel, nu îl cunoaște și că obișnuia să consume iarbă, care nu intră sub incidența Legii nr. 143/2000, împreună cu niște vecini, la el acasă. Tot astfel, inculpatul E.V.C. a relatat că îi cunoaște pe inculpații G.Ș.M., M.A., U.V., F.A., P.R., M.N.L., U.A., fiind cu toții din localitatea, Jimbolia.

A mai arătat că nu a vândut niciodată droguri de risc vreunei persoane, inclusiv colaboratorului acoperit P.L. Inculpatul a adăugat și faptul că este fumător de țigări permise de lege și a fumat de două ori iarbă, o dată în Amsterdam, în anul 2009 și o dată în Ibitza, când se afla în vacanță, chiar cu 3 - 5 zile înainte de a fi făcută descinderea la el acasă. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri, susținerile inculpaților sunt nedovedite și contrazise de probele din dosar, declarațiile investigatorului sub acoperire M.F., precum și ale colaboratorilor sub acoperire, P.L. și A., audiați în calitate de martori, detaliind modul de derulare al afacerilor în modul arătat mai sus. În plus, martorul M.F.

a mai precizat în fața instanței că, aflându-se în mașină, a supravegheat permanent tranzacțiile derulate de colaboratorul său și inculpatul E.C.V., iar după cca. 15 minute de la încheierea tranzacției se întâlnea cu colaboratorul său care venea pe jos la punctul de întâlnire, răstimp în care acesta din urmă nu se întâlnea cu nicio altă persoană, aspect pe care l-ar fi putut constata personal dacă s-ar fi întâmplat așa. Cu privire la inculpatul M.L., același martor a mai adăugat că acesta era foarte precaut și schimba foarte des cartelele telefonice, astfel că legătura cu colaboratorul se făcea prin întâlnirile avute în oraș. Totodată, inculpatul mai suna de pe telefonul prietenilor colaboratorului sub acoperire, martorul fiind de față de 2 - 3 ori când inculpatul l-a sunat pe colaboratorul sub acoperire pentru a-i vinde droguri.

Instanța a mai reținut depozițiile învinuiților/inculpaților din faza de urmărire penală, și anume a lui U., R., P., B., M., U. și D. care au relatat fie că au cumpărat droguri de la inculpatul M.L., fie că au consumat împreună droguri cu cei doi inculpați. Învinuitul D. a mai precizat că inculpatul E.V.C. e consumator și traficant de droguri, iar inculpatul M.L.N. vinde canabis, aceasta fiind ocupația lui de bază. Este adevărat faptul că, atât colaboratorii sub acoperire P.L.

și A., cât și numiții D., U. și P. nu au fost audiați în calitate de martori în fața instanței pentru ca apărarea și instanța să poată adresa întrebări în mod direct acestora, astfel cum se susține în concluziile scrise depuse la dosar de apărătorii aleși al inculpatului E.V.C., însă acest lucru nu s-a datorat pasivității instanței, care a depus toate diligențele în vederea aducerii acestor persoane în fața instanței de judecată spre audiere, fiind emise în acest sens mandate de aducere cu executare efectivă. Cauza a fost amânată de două ori doar în acest scop, reprezentanta parchetului, dar și procesele-verbale ce însoțeau mandatele de aducere privind neexecutarea acestora indicând de fiecare dată faptul că toate aceste persoane sunt plecate la muncă în străinătate într-o țară necunoscută și nu se cunoaște momentul revenirii acestora în țară.

În aceste condiții, instanța a dispus omiterea de la audiere a acestor martori, față de imposibilitatea obiectivă de audiere a acestora, iar o altă amânare ar fi dus la tergiversarea soluționării cauzei atâta timp cât obiectivul urmărit nu ar fi putut fi atins cu o oarecare certitudine. În aceste condiții, instanța a apreciat că exigențele art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil au fost respectate. Cu privire la infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului, instanța a reținut că, la data de 08 octombrie 2009 ofițerii B.C.C.O.

Timișoara în baza autorizațiilor de percheziție domiciliară emise de Tribunalul Timiș au procedat la percheziționarea locuințelor celor implicați, astfel că la locuința inculpatului M.L., au fost găsite și ridicate din două încăperi mai multe fragmente de substanță vegetală așezate la uscat, despre care acesta confirmă că le consumă sub forma de țigări confecționate artizanal. După cântărire, s-a concluzionat faptul că, cantitățile de 0,50 gr, 0,70 gr. și 12,01 gr. au pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În ceea ce privește cantitatea de 10,5 gr. cannabis rămasă în urma analizelor de laborator din cea de a treia probă, aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I. și predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București, în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe. Privitor la primele două probe acestea au fost consumate în procesul analizelor de laborator. Tot în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Timiș, s-a efectuat percheziția și la sediul SC ”E.J.” SRL, în Jimbolia, proprietatea inculpatului E.V.C., societate cu destinația bar, unde s-au găsit un număr de 3 (trei) mucuri de țigară confecționată artizanal cu conținut de cannabis și o țigară de același tip, aflată în scrumiera așezată pe una din mesele localului, ele fiind ridicate în vederea testării lor.

Concluziile analizelor de laborator efectuate asupra fragmentelor vegetale ridicate din localul inculpatului E.V.C. au pus în evidență tutun și tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator. În timpul urmăririi penale s-a procedat la prelevarea probelor biologice de urină în cazul inculpaților M.N.L. și E.V.C., iar în urma analizelor toxicologice s-a stabilit faptul că ambii inculpați au reacționat pozitiv la consumul de THC. Chiar dacă inculpatul E.V.C.

a încercat pe parcursul urmăririi penale să combată rezultatul pozitiv al consumului de droguri de risc, prin prezentarea voluntară în data de 29 octombrie 2009 (după 20 de zile de la depistarea pozitivă), la unitatea sanitară „B.” laboratoarele de analiză obținând un rezultat negativ al depistării drogurilor în urină, acest aspect nu-l exonerează de tragerea la răspundere penală sub aspectul infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât proba concludentă este cea obținută în momentul comiterii faptei și nu după trecerea unei perioade de timp când inculpatul s-a abținut de la consum. Totodată, instanța a mai reținut și declarațiile învinuiților/inculpaților precitați care au declarat că cei doi inculpați sunt consumatori de droguri.

Deși locația unde s-au descoperit drogurile în scrumieră este un bar și este un loc care prin destinația lui este accesibil publicului în intervalul orar cât acesta este deschis, este greu de crezut că inculpatul E.C.V., asociatul și administratorul unic al barului, bar care, după o petrecere la care au participat mai multe persoane, a stat închis timp de o lună fără să se facă curățenie în locația respectivă, după cum însuși inculpatul însuși susține în concluziile scrise, iar fiind închis înseamnă că alte persoane nu aveau acces în interior, ar fi permis altor persoane să consume droguri în bar, dacă el nu ar fi deținut în prealabil și ar fi consumat droguri. În concluzie, instanța a apreciat că probele analizate sunt certe și indubitabile, confirmă fără urmă de îndoială vinovăția celor doi inculpați pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, înfrângând regula potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului”, regulă susținută în apărare.

Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptelor anterior expuse, instanța a reținut că, în drept, fapta inculpaților E.V.C. și M.N.L., de a pune în vânzare în mod repetat către colaboratorii acoperiți P.L. și P.A. cannabis contra unor sume de bani, precum și de a deține cannabis sub forma țigărilor confecționate artizanal sau fragmentelor vegetale în vederea consumului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Ținând seama de condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, instanța a reținut în sarcina inculpaților și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată, în sensul că inculpații au avut imaginea de ansamblu a activității lor viitoare pe care au realizat-o prin acte de executare separate și care s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, inculpații au vândut în mod repetat substanțe ce conțineau cannabis, fiecare dintre aceste acțiuni realizând conținutul legal al infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Faptele inculpaților prezintă un pericol social deosebit, prin acțiunile lor aceștia aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătății publice. Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție directă, ei având reprezentarea faptului că desfășoară o activitate ilegală și urmărind ca prin aceasta să dobândească foloase materiale ilicite. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților-starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul E.V.C. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe timpul procesului a manifestat un comportament nesincer în raport cu acuzațiile care i s-au adus. Cu privire la inculpatul M.N.L., acesta a adoptat aceeași atitudine nesinceră în raport cu faptele imputate, iar din fișa de cazier rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat prin Sentința penală nr. 2034 din 13 august 2003 a Judecătoriei Timișoara la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, arestat la data de 25 august 2001 și eliberat la 12 noiembrie 2008, conform art. 59 C. pen, cu un rest de 285 de zile. Ca atare, inculpatul se găsește în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Din înscrisurile depuse la dosar în circumstanțiere, instanța a reținut că acest inculpat este angajat la SC E.I. SRL pe o durată nedeterminată și este tatăl a trei copii minori, aceste aspecte urmând a orienta pedeapsa ce va fi aplicată spre minimul ei special și nu urmează a fi valorificate ca și circumstanțe atenuante, având în vedere cauzele de agravare a răspunderii penale incidente în speță și atitudinea inculpatului. Împotriva Sentinței penale nr. 217/PI din 13 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1591/30/2011 au declarat apel, în termen legal, inculpații E.V.C. și M.N.L., criticând-o ca netemeinică. În motivarea apelului său, inculpatul E.V.C. a solicitat achitarea sa pentru ambele infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În acest sens, inculpatul E.V.C. a arătat că declarațiile investigatorului acoperit și ale colaboratorului sub acoperire nu sunt concordante. Astfel, în timp ce colaboratorul a indicat mai multe locații de tranzacționare (ex. B.A., N.S., P.C.), investigatorul a declarat că se întâlneau la marginea orașului, iar instanța a reținut că cei doi se întâlneau după 5 minute de la efectuarea tranzacției la „punctul de întâlnire”, fără însă a identifica locația. Pe de altă parte, nu există martori care să confirme cele afirmate de investigator și colaborator. Mai mult decât atât, investigatorul P.L. a afirmat în declarația dată în 28 februarie 2011 că numitul M.F. - colaborator ar fi cumpărat de 5 ori de la E.V.

droguri, timp în care l-a supravegheat în permanență, însă având în vedere locațiile pretinselor vânzări, investigatorul nu ar fi putut efectua o supraveghere continuă, întrucât, potrivit propriei sale declarații se întâlnea cu colaboratorul său la ieșirea din Jimbolia. Apreciază că instanța de fond a omis în mod deliberat faptul că investigatorul nu a fost de față și nu a avut vizibilitate nici măcar parțială la perfectarea pretinselor tranzacții între inculpatul E. și colaborator.

Inculpatul a mai criticat maniera de administrare a probatoriului, prin care a fost încălcat principiul egalității, instanța neputând să identifice și să administreze probele în mod direct, astfel că nu a fost înlăturat dubiul care planează asupra persoanelor pe baza a căror declarații s-a bazat întreaga acuzare, singurele probe în baza cărora s-a dispus condamnarea fiind: percheziția efectuată la sediul societății la care este administrator, ocazie cu care s-au găsit 3 mucuri de țigară artizanală cu cannabis și o țigară de același tip, rezultatul toxicologic pozitiv la THC și declarațiile coinculpaților care au declarat că este consumator de droguri, probe care sunt în măsură să indice doar faptul consumării.

În ceea ce privește rezultatul toxicologic pozitiv THC obținut după analiza recoltată de la apelant, a arătat că acesta s-a datorat unui consum de marijuana în urmă cu câteva zile, consum cu un caracter izolat și a avut loc într-o locație unde consumul de droguri ușoare este permis, iar proba efectuată voluntar în data de 29 octombrie 2009 a fost interpretată în defavoarea sa. Cu privire la declarațiile coinculpaților care au arătat că este consumator, aceste declarații atestă doar consumul și nu deținerea de droguri, nici unul dintre cei audiați nu au declarat că l-ar fi văzut deținând droguri sau că le-ar fi oferit spre vânzare. Apelul declarat de inculpatul M.N.L. nu a fost motivat în scris, susținerile apărătorului său ales fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prin Decizia penală nr. 203/A din 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații E.V.C. și M.N.L., împotriva Sentinței penale nr. 217/PI din 13 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1591/30/2011. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 300 RON, cheltuieli judiciare către stat. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că aceasta este temeinică și legală, în deplină concordanță cu ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal și dispozițiile legale aplicabile, pentru următoarele considerente: Cu ocazia judecării apelurilor, a fost audiat inculpatul E.V.C.

și colaboratorul sub acoperire P.A. Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul M.N.L., activitatea sa infracțională rezultă din declarațiile date de investigatorul sub acoperire M.F.

coroborate cu cele ale colaboratorului sub acoperire P.A., date în cursul urmăririi penale și în fața instanțelor, precum și cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. a/21 noiembrie 2009, nr. b/12 februarie 2009, nr. c/12 februarie 2009, nr. d/12 februarie 2009, nr. e/18 februarie 2009, nr. f/25 februarie 2009, nr. g/31 martie 2009, nr. h/31 martie 2009 și nr. i/03 iunie 2009. Totodată, se reține că în urma percheziției domiciliare efectuată în data de 08 octombrie 2009 la locuința inculpatului M.L., au fost găsite și ridicate din două încăperi mai multe fragmente de substanță vegetală așezate la uscat, despre care acesta confirmă că le consumă sub forma de țigări confecționate artizanal.

După cântărire, s-a concluzionat faptul că, cantitățile de 0,50 gr, 0,70 gr. și 12,01 gr. au pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Aceasta se coroborează cu rezultatul analizei toxicologice a probelor biologice de urină prelevate în cursul urmăririi penale care în cazul inculpatului M.N.L. a stabilit faptul că acesta a reacționat pozitiv la consumul de THC.

Sub aspect probator, instanța de apel a reținut și faptul că potrivit art. 22 din Legea nr. 143/2000: „1) Polițiștii din formațiunile de specialitate, care acționează ca investigatori acoperiți, precum și colaboratorii acestora pot procura droguri, substanțe chimice, esențiale și precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităților infracționale și a identificării persoanelor implicate în astfel de activități. 2) Actele încheiate de polițiștii și colaboratorii acestora, prevăzuți la alin. (1), pot constitui mijloace de probă.” Totodată, trebuie reținut că folosirea unui investigator sau colaborator sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de droguri a făptuitorului nu constituie o încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc.

pen., potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale în scopul obținerii unei probe, întrucât nu rezultă că inculpatul ar fi luat hotărârea de a comite sau continua comiterea de acțiuni specifice traficului de droguri la îndemnul/determinarea colaboratorului sub acoperire. În acest sens, se impune a fi avute în vedere și declarațiile date de învinuiții D.C.A. care a arătat că îl cunoaște pe inculpatul M.N.L. de aproximativ 5 ani, că venea des în localul „S.M.” din Jimbolia și i-a vândut în repetate rânduri cannabis, cunoscând că vindea și altor persoane droguri, „aceasta fiind ocupația lui de bază”; și U.A.C., care a arătat că procura droguri de la inculpatul M.N.L.

„la prețul de 50 RON/bucățică de hașiș sau 50 RON/două țigarete confecționate artizanal cu conținut de canabis”. În ceea ce îl privește pe inculpatul E.V.C. activitatea sa infracțională rezultă din declarațiile date de investigatorul sub acoperire M.F. coroborate cu cele ale colaboratorului sub acoperire P.L., date în cursul urmăririi penale și în fața instanțelor, precum și cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 05 iunie 2009, din 27 mai 2009, din 26 mai 2009, din 01 iunie 2009, din 05 iunie 2009 și din 13 noiembrie 2009. Susținerile inculpatului E.V.C. în sensul că declarațiile investigatorului și cele ale colaboratorului sub acoperire s-ar contrazice sunt nereale.

Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale investigatorul acoperit M.F. arată că l-a urmat îndeaproape pe colaboratorul sub acoperire P.L. pentru a putea observa întreaga operațiune de vânzare, dar să nu fie văzut de E.C., că după tranzacții colaboratorul se îndrepta spre locurile stabilite pentru întâlnire. De altfel, în declarațiile olografe date de investigatorul sub acoperire acesta arată în mod expres că l-a urmat îndeaproape de colaborator și după despărțirea de inculpatul E.V.C. până la locul stabilit pentru a-i preda drogurile. Prin urmare, este firesc ca, în declarațiile sale, colaboratorul sub acoperire să menționeze faptul că s-a întâlnit după tranzacții cu investigatorul.

De altfel, în fața instanței de apel, colaboratorul sub acoperire a menționat că investigatorul era mereu pe urma sa cu mașina. În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța de apel a reținut că în urma percheziției efectuate la sediul SC ”E.J.” SRL, în Jimbolia, proprietatea inculpatului E.V.C., societate cu destinația bar, s-au găsit un număr de 3 mucuri de țigară confecționată artizanal cu conținut de cannabis și o țigară de același tip, aflată în scrumiera așezată pe una din mesele localului, iar concluziile analizelor de laborator efectuate asupra fragmentelor vegetale ridicate au pus în evidență tutun și tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Aceasta se coroborează cu rezultatul analizei toxicologice a probelor biologice de urină prelevate în cursul urmăririi penale care în cazul inculpatului E.V.C. a stabilit faptul că acesta a reacționat pozitiv la consumul de THC. Inculpatul E.V.C. a declarat că nu a pus la dispoziție localul pentru consumul de droguri, că nu consumă decât substanțe permise de lege, fapt contrazis de analiza toxicologică, fără a combate printr-o explicație pertinentă găsirea celor 3 mucuri de țigară confecționată artizanal cu conținut de cannabis și a țigării de același tip în localul al cărui patron și administrator era. Mai mult, deținerea de droguri este relevată fără putință de tăgadă prin efectuarea tranzacțiilor cu colaboratorul sub acoperire, iar consumul de asemenea substanțe prin rezultatul analizei biologice.

În mod corect prima instanță a înlăturat rezultatul analizelor efectuate la unitatea sanitară „B.”, având în vedere perioada de timp la care a fost realizată prelevarea probelor. Încadrarea juridică dată faptelor inculpaților este corectă, starea de fapt relevând elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului M.N.L. În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și modalitatea de executare, instanța de apel a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și 52 C. pen. Astfel, potrivit art. 72 C. pen.

„la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 C. pen.); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive.

Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor. În speță, prima instanță a făcut o analiză și evaluare completă a tuturor elementelor relevante în individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, mai sus expuse. În acest sens, se reține cantitatea de droguri pusă în vânzare, numărul actelor materiale, conduita procesuală nesinceră, perseverența infracțională a inculpatului M.N.L., care nu este la primul conflict cu legea penală. Astfel, pedepsele de 3 ani închisoare aplicată inculpatului E.V.C.

pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare; precum și pedepsele de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.N.L. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., respectiv pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare; sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând gradul de periculozitate al faptelor inculpaților, consecințele acestora, dar și perseverența infracțională, conduita procesuală.

Astfel, inculpații nu au avut o conduită sinceră pe parcursul procesului ceea ce denotă lipsa de regret și neconștientizarea pericolului faptelor proprii. Referitor la atitudinea procesuală nesinceră a inculpaților în fața organelor judiciare, aceasta prezintă relevanță sub aspectul criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., fiind corect evaluată de prima instanță. Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunilor, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. „dreptul la tăcere”, respectiv dreptul de a nu face nicio declarație; dar în măsura în care inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Comportarea sinceră în cursul procesului penal reprezintă potrivit art. 74 lit. c) C. pen. o circumstanță atenuantă, iar comportarea nesinceră în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanță agravată, poate fi de natură a influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului precizat de art. 72 C. pen. „persoana inculpatului”. În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de apel a constatat că raportat la cuantumul pedepsei rezultante aplicat