ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6541/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 591/ PI din 21 iulie 2004, pronunțată în dosar nr. 3850/P/2004, Tribunalul Timiș, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.M.M. la pedeapsa de: - 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, condamnă același inculpat la pedeapsa de: - 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de: - 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei. În temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpatul: - T.P.A. la pedeapsa de: - 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, condamnă același inculpat la pedeapsa de: - 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de: - 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei. A interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În temeiul prevederilor art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicată fiecărui inculpat, reținerea de 24 de ore din 18 martie 2004 și arestarea preventivă din 19 martie 2004 al zi. În temeiul prevederilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a fiecărui inculpat. În temeiul prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul T.P.A. suma de 1.400.000 lei. Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că la data de 25 februarie 2004 lucrătorii de poliție din cadrul Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Timișoara Biroul Antidrog s-au sesizat din oficiu despre faptul că, M.M.M. deține și intenționează să comercializeze Rezină de cannabis.

În urma transmiterii acestor date, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a emis Autorizațiile din 1 martie 2004, 1 martie 2004 și 1 martie 2004, pentru folosirea investigatorului acoperit și a colaboratorului acestuia precum și pentru procurarea de droguri. În baza acestor autorizații, în data de 1 martie 2004, colaboratorul P.C. a luat legătura cu inculpatul M.M.M. de la care a cumpărat cantitatea de 0,6 g cu tot cu ambalaj rezină de cannabis, pentru care a plătit suma de 400.000 lei (a se vedea în acest sens declarația colaboratorului de la dosar și procesul verbal de cântărire și de efectuare a testului antidrog dosar urmărire penală). Inculpatul M.M.M., la rândul său, a cumpărat rezina de cannabis de la T.P.A.

căruia i-a dat cei 400.000 lei. Proba a fost înaintată laboratorului de analize fizico-chimice iar raportul de constatare tehnico-științifică din 18 martie 2004 a concluzionat că este vorba de 9,34 g rezină de cannabis. În probă s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Rezina de cannabis face parte din tabelul III, anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Proba litigiu a fost consumată în procesul analizelor de laborator (a se vedea în acest sens raportul de constatare tehnico-științifică de la dosar și procesul-verbal de la dosar urmărire penală). În continuarea activității sale infracționale, în data de 18 martie 2004 după ce în prealabil inculpatul M.M.M.

a avut o discuție telefonică cu colaboratorul P.C., s-a înțeles cu acesta din urmă să-i comercializeze cantitatea de 4 g rezină de cannabis pentru care urma să primească suma de 1.800.000 lei întrucât prețul unui gram a fost stabilit de inculpat la suma de 450.000 lei. Având în vedere această înțelegere, întreaga activitate a inculpatului fiind supravegheată de investigatorul acoperit A.S., care a asigurat în permanență legătura între M.M.M., colaborator și echipa de flagrant condusă de procuror, la data de 18 martie 2004 P.C., care a avut asupra sa suma de 2.000.000 lei s-a întâlnit cu M.M.M. pe strada Liviu Rebreanu, mai precis la imobilul în care locuia colaboratorul. P.C. i-a dat inculpatului suma de 2.000.000 lei după care M.M.M.

s-a întâlnit cu inculpatul T.P.A. de la care a luat rezină de cannabis pentru care i-a plătit suma de 1.200.000 lei, restul de 800.000 lei păstrându-i pentru sine. T.P.A. i-a dat inculpatului M.M.M., rezina de cannabis, într-o folie, pe str. Naturii. Inculpatul T.P.A. a declarat că, din suma totală de 1.200.000 lei, 1.000.000 lei i-a dat-o imediat după ce a primit-o unei persoane cu numele C., împrumut, însă nu cunoaște unde locuiește acesta și nici identitatea sa reală astfel încât nu a putut conduce organele de anchetă la el, în vederea recuperării banilor. Cu drogurile asupra sa, inculpatul M.M.M. a revenit la imobilul colaboratorului, a sunat la interfon și a pătruns în scara blocului unde a avut loc comercializarea, de îndată intervenind procurorul și organele de poliție care au găsit un pachețel din staniol ce conținea 2 bucățele de substanță solidă de culoare brună ce au fost ridicate.

În urma efectuării testului antidrog a rezultat că este rezină de cannabis, iar cântărirea a indicat o greutate de 1,5 g cu tot cu ambalaj (a se vedea în acest sens procesul-verbal de la dosar urmărire penală privind suma de 2.000.000 lei, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și procesul-verbal de cântărire și efectuare a testului antidrog). Asupra inculpatului M.M.M. a fost găsită suma de 800.000 lei, bancnote înseriate anterior și folosite pentru cumpărarea de droguri de către colaboratorul P.C., iar asupra inculpatului T.P.A. a fost găsită doar suma de 200.000 lei, bancnote înseriate anterior. Probele din data de 18 martie 2004 au fost înaintate Laboratorului de analize fizico-chimice, Raportul de constatare tehnico-științifică din 29 martie 2004, concluzionând că sunt constituite din 0,74 g rezină de cannabis și 0,44 g rezină de cannabis.

În probele litigiu s-a pus în evidență Tetrahidrocanabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Rezina de cannabis face parte din tabelul III, anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Probele litigiu au fost consumate în procesul analizelor de laborator (a se vedea în acest sens raportul de constatare tehnico-științifică și procesul-verbal de la dosar urmărire penală). Împotriva sentinței penale au declarat apel cei doi inculpați, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului mare al pedepsei și au solicitat coborârea sub minimul special.

Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați reținând că din probele administrate în cauză a rezultat că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate situate la minimum special, spre care s-a orientat prima instanță au fost just individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpați, criticată pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invocat de ambii recurenți, dar și pentru nelegalitate, de către inculpatul M.M.M., sub aspectul încadrării juridice a faptei.

Susține recurentul M.M.M. că se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și nu de infracțiunea de trafic de droguri de risc pentru care în mod greșit a fost condamnat, astfel că solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor, în principal, iar într-o cerere subsidiară solicită reducerea sub minim a pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Recursurile sunt nefondate. În concordanță cu probele administrate instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de aceștia.

La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., acordându-se semnificația cuvenită pericolului social concret al faptelor comise, împrejurărilor în care s-au consumat infracțiunile, dar și datelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, astfel că orientarea instanțelor spre pedepse situate la minimul special prevăzut de textul incriminator a fost corectă. Ca urmare, o redozare a pedepselor nu se impune, mai ales că o reducere a cuantumului acestora nici nu ar fi posibilă decât în cazul reținerii în favoarea recurenților a unor circumstanțe atenuante care însă în cauză nu-și justifică aplicarea. Cât privește cererea recurentului inculpat M.M.M.

de a se dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 Înalta Curte constată, că aceasta nu poate fi primită. Susținerea inculpatului în sensul că se face vinovat de infracțiunea de consum de droguri și nu de cea de trafic de droguri de risc pentru care a fost judecat și condamnat este infirmată de probele administrate în cauză. Declarațiile martorilor, ale colaboratorului P.C., procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de cântărire și efectuarea testului antidrog, rapoartele de constatare tehnico-științifică coroborate și cu declarațiile inculpaților dovedesc fără putință de tăgadă că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc.

Dealtfel inculpatul M.M.M. a recunoscut săvârșirea acestor infracțiuni, recunoașterea sa coroborându-se cu celelalte probe la care s-a făcut referire dar și cu notele privind discuțiile telefonice purtate de inculpat privind înțelegerile de comercializare a drogurilor, precum și cu declarațiile celuilalt coinculpat. Pentru considerentele arătate Înalta Curte constată, că hotărârile pronunțate în cauză sunt corecte, astfel că o reformare a acestora nu se impune, iar recursurile declarate sunt nefondate și vor fi respinse ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat conform art. 88 C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M.M. și T.P.A. împotriva deciziei penale nr. 364/ A din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 martie 2004, la 7 decembrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat M.M.M. la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat T.P.A., la plata cu același titlu, a sumei de 1.600.000 lei, din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2004.