ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3392/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41 din 24

februarie 2004, Tribunalul Buzău l-a condamnat pe inculpatul T.M.I. la o

pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, faptă prevăzută

de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Același inculpat a mai fost

condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., instanța a dispus contopirea celor două pedepse, stabilind

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 86

4

C. pen.,

s-a revocat suspendarea sub supraveghere a unei pedepse de un an închisoare,

ce-i fusese aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2145/2002 a

Judecătoriei Buzău și s-a dispus ca aceasta să fie executată alături de

pedeapsa rezultantă mai sus-menționată, în total inculpatul având de executat

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii

pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestului

preventiv începând de la 11 noiembrie 2003 la 24 februarie 2004.

Au fost aplicate dispozițiile art.

71 – art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

Prin aceeași sentință au mai fost

condamnați inculpații M.E., pentru aceleași infracțiuni, M.D.A., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, I.M., precum și

inculpatul B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc,

în vederea consumului propriu.

Acestor inculpați li s-au suspendat

condiționat executarea pedepselor.

S-a dispus confiscarea a 70

comprimate Phenobarbital, 109 comprimate Diazepam și 3 comprimate Medazepam”

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că inculpatul T.M.I. în

perioada martie – noiembrie 2002 a procurat droguri de risc de la inculpata M.E.

pe care le-a deținut fără drept pentru consum propriu și în scopul

comercializării, inculpata M.E. a procurat droguri de risc de la inculpata

I.M., pentru consum propriu și pentru a le comercializa, inculpata M.D.A. a

eliberat medicamente cu conținut stupefiant fără prescripție medicală

inculpatei I.M., aceasta din urmă după ce a procurat medicamentele le-a remis

inculpatei M.E., iar inculpatul B.M. a procurat și deținut fără drept pentru

consum propriu medicamente ce conțin substanțe active prevăzute în tabelul

anexă III la Legea nr. 143/2000.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza proceselor verbale de depistare

întocmite de organele de poliție, cu ocazia depistării asupra inculpatului B.M.

a unor pastile pisate de Phenobarbital, droguri de risc înscrise în tabelul

anexă III din Legea nr. 143/2000, asupra inculpaților T.M.I. și M.E. a mai

multor comprimate Diazepam și Phenobarbital, declarațiilor inculpaților

referitoare la procurarea acestor medicamente de la inculpata I.M., iar aceasta

le-a cumpărat, fără prescripție medicală de la inculpata M.D.A., care a fost

asistent de farmacie la SC T. SNC Buzău, coroborate cu declarații de martori,

cu raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Laboratorul de

Analize fizico-chimice din cadrul I.G.P. și recunoașterea inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații T.M.I., I.M. și M.D.A., apeluri respinse ca nefondate

prin decizia penală nr. 159 din 5 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești.

Inculpatul T.M. a declarat, în

termen, recurs împotriva ultimei hotărâri, criticând-o numai cu privire la

menținerea pedepsei ce i-a fost aplicată, pe care a considerat-o prea mare.

Recursul este nefondat.

Verificând hotărârea atacată în

raport de acest motiv de recurs, care se încadrează în cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., dar și prin prisma motivelor

care pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că aceasta este

legală și temeinică, urmând a fi menținută.

Faptele au fost corect stabilite,

încadrarea juridică a acestora este corespunzătoare, iar pedepsele aplicate

inculpaților au ținut seama de împrejurările comiterii infracțiunilor, de

faptul că toți inculpații au avut reprezentarea caracterului ilicit al

acțiunilor întreprinse, cunoscând că medicamentele traficate nu puteau fi

eliberate din farmacie fără recomandare medicală.

Pedeapsa privativă de libertate

aplicată, numai recurentului este consecința antecedentelor sale penale și

pericolului social ridicat al faptelor comise.

Din fișa de cazier a recurentului

rezultă că acesta a suferit o pedeapsă de un an închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1384/1998 a Judecătoriei Buză, pedeapsă executată cu

începere de la 27 august 1998, precum și o altă pedeapsă tot de un an

închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, aplicată prin sentința

penală nr. 2145/2002 a Judecătoriei Buzău.

În raport de aceste antecedente

penale, inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății în cauza de față, în

stare de recidivă post executorie și post condamnatorie, prevăzută de art. 37

lit. b) și a).

Așa fiind, pedeapsa rezultantă de 3

ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat cea de un an închisoare a cărei

executare fusese suspendată sub supraveghere, apare corect individualizată,

ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Drept urmare, în baza art. 385

15

pct. 1lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului T.M.I.

Se va deduce din pedeapsă perioada

reținerii și arestării preventive cu începere de la 11 noiembrie 2003 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.M.I. împotriva deciziei penale nr. 159 din 5 aprilie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 noiembrie 2003 la 18 iunie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2004.