ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3392/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41 din 24 februarie 2004, Tribunalul Buzău l-a condamnat pe inculpatul T.M.I. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen. Același inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus contopirea celor două pedepse, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 86 4 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a unei pedepse de un an închisoare, ce-i fusese aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2145/2002 a Judecătoriei Buzău și s-a dispus ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa rezultantă mai sus-menționată, în total inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestului preventiv începând de la 11 noiembrie 2003 la 24 februarie 2004. Au fost aplicate dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

Prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații M.E., pentru aceleași infracțiuni, M.D.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, I.M., precum și inculpatul B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, în vederea consumului propriu. Acestor inculpați li s-au suspendat condiționat executarea pedepselor. S-a dispus confiscarea a 70 comprimate Phenobarbital, 109 comprimate Diazepam și 3 comprimate Medazepam” Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că inculpatul T.M.I. în perioada martie – noiembrie 2002 a procurat droguri de risc de la inculpata M.E.

pe care le-a deținut fără drept pentru consum propriu și în scopul comercializării, inculpata M.E. a procurat droguri de risc de la inculpata I.M., pentru consum propriu și pentru a le comercializa, inculpata M.D.A. a eliberat medicamente cu conținut stupefiant fără prescripție medicală inculpatei I.M., aceasta din urmă după ce a procurat medicamentele le-a remis inculpatei M.E., iar inculpatul B.M. a procurat și deținut fără drept pentru consum propriu medicamente ce conțin substanțe active prevăzute în tabelul anexă III la Legea nr. 143/2000. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza proceselor verbale de depistare întocmite de organele de poliție, cu ocazia depistării asupra inculpatului B.M.

a unor pastile pisate de Phenobarbital, droguri de risc înscrise în tabelul anexă III din Legea nr. 143/2000, asupra inculpaților T.M.I. și M.E. a mai multor comprimate Diazepam și Phenobarbital, declarațiilor inculpaților referitoare la procurarea acestor medicamente de la inculpata I.M., iar aceasta le-a cumpărat, fără prescripție medicală de la inculpata M.D.A., care a fost asistent de farmacie la SC T. SNC Buzău, coroborate cu declarații de martori, cu raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Laboratorul de Analize fizico-chimice din cadrul I.G.P. și recunoașterea inculpaților. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații T.M.I., I.M. și M.D.A., apeluri respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 159 din 5 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Inculpatul T.M. a declarat, în termen, recurs împotriva ultimei hotărâri, criticând-o numai cu privire la menținerea pedepsei ce i-a fost aplicată, pe care a considerat-o prea mare. Recursul este nefondat. Verificând hotărârea atacată în raport de acest motiv de recurs, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și prin prisma motivelor care pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută. Faptele au fost corect stabilite, încadrarea juridică a acestora este corespunzătoare, iar pedepsele aplicate inculpaților au ținut seama de împrejurările comiterii infracțiunilor, de faptul că toți inculpații au avut reprezentarea caracterului ilicit al acțiunilor întreprinse, cunoscând că medicamentele traficate nu puteau fi eliberate din farmacie fără recomandare medicală.

Pedeapsa privativă de libertate aplicată, numai recurentului este consecința antecedentelor sale penale și pericolului social ridicat al faptelor comise. Din fișa de cazier a recurentului rezultă că acesta a suferit o pedeapsă de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1384/1998 a Judecătoriei Buză, pedeapsă executată cu începere de la 27 august 1998, precum și o altă pedeapsă tot de un an închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, aplicată prin sentința penală nr. 2145/2002 a Judecătoriei Buzău. În raport de aceste antecedente penale, inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății în cauza de față, în stare de recidivă post executorie și post condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. b) și a). Așa fiind, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat cea de un an închisoare a cărei executare fusese suspendată sub supraveghere, apare corect individualizată, ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Drept urmare, în baza art. 385 15 pct. 1lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului T.M.I. Se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 11 noiembrie 2003 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.I. împotriva deciziei penale nr. 159 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 noiembrie 2003 la 18 iunie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.