ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2686/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2686/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 346 din data de 31 martie

2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au dispus

următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) si (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.M., fiul lui F. si M., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin. (2) C.

proc. pen. combinat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 (doi) ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1), (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 71 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul

P.M.

să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C.

pen. ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71,

art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

Din pedeapsă a fost computată

durata prevenției de la 15 ianuarie 2009 la zi și, în baza art. 350 C. proc.

pen., a menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,12 grame heroină (dovada din 27 ianuarie 2009) și în baza art. 17 alin. (2) din aceeași lege s-a

dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60 lei consemnată la CEC Bank potrivit recipisei din 22 ianuarie 2009.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon mobil marca N. aflat la CCD – I.P.J. Ilfov, potrivit dovezii din 29 ianuarie 2009.

În baza art. 191 C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat în

contul deschis la Trezoreria sector 4 București, beneficiar Tribunalul

București.

Onorariul apărător oficiu s-a

dispus a fi avansat din fondurile M.J.

Pentru a dispune în acest

sens, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 15 ianuarie 2009

în jurul orelor 13,00 pornindu-se de la denunțurile formulate de numiții P.N. si

G.N., la sediul poliției - în prezenta martorului asistent I.C.E. - lucrătorii

de poliție au procedat la consemnarea într-un proces verbal a seriilor

bancnotelor ce compuneau suma de 120 lei (o bancnotă la cupiura de 50 lei, 6

bancnote la cupiura de 10 lei și două bancnote la cupiura de 5 lei), bani cu

care martorul denunțătorul G.N. urma să cumpere de la numitul C. 2 doze cu

heroină.

În prezența aceluiași martor

asistent, polițiștii i-au efectuat denunțătorului o percheziție corporală,

ocazie cu care asupra acestuia nu au fost găsite substanțe interzise de lege la

deținere, bani, bunuri sau alte valori, asupra denunțătorului fiind lăsat doar

telefonul mobil ce, în prealabil, a fost controlat, după care denunțătorului

i-a fost înmânată suma de 120 lei anterior înseriată.

Ulterior, denunțătorul

însoțit de lucrătorii de poliție și de martorul asistent I.C.E. s-au deplasat

pe șos. Pantelimon în zona blocului, unde denunțătorul l-a contactat telefonic

pe numitul C. și l-a întrebat pe acesta dacă are „marfa", numitul C. i-a

spus că are și a fixat denunțătorului ca loc de întâlnire podul din parcul M.,

situat în imediata apropiere a blocului.

Sub supravegherea

lucrătorilor de poliție, denunțătorul G.N. s-a deplasat pe șos. Pantelimon, a

intrat în parcul M. și pe o alee a parcului, pe o bancă, a fost observat

așteptându-l un individ de aproximativ 30 ani, cu constituție astenică,

îmbrăcat cu o geacă de fâș de culoare albastru, pantaloni și fâș de culoare

albastru, având pe cap un fes de culoare maro, semnalmentele acestuia

corespunzând cu semnalmentele descrise de denunțător ca fiind ale numitului C.,

identificat în persoana inculpatului P.M.

Polițiștii și martorul

asistent au observat din locul în care se aflau poziționați sub supraveghere

cum denunțătorul i-a înmânat „ceva” inculpatului P.M., iar acesta i-a dat

denunțătorului în schimb „altceva”, după care cei doi s-au despărțit,

denunțătorul G.N. s-a îndreptat spre locul unde fusese supravegheat de

polițiști și a predat acestora două pungulițe din plastic, lipite la capăt prin

ardere, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare brun-roșcat despre

care a precizat verbal că reprezintă două doze de heroină pe care le-a cumpărat

cu suma de 120 lei, anterior înseriată, de la inculpatul P.M. zis C.

Lucrătorii de poliție l-au

percheziționat corporal pe martorul denunțător, negăsind asupra acestuia substanțe

interzise la deținere, bani sau bunuri fiind găsit doar telefonul mobil ce a

fost și acesta controlat.

După ce denunțătorul s-a

despărțit de inculpat și a făcut semn polițiștilor precum că tranzacția a fost

încheiată, lucrătorii de poliție au procedat la imobilizarea inculpatului P.M.,

cunoscut cu poreclele de S. sau C., iar cu ocazia percheziției corporale

efectuată în prezența martorului asistent I.C.E. asupra inculpatului P.M., în

buzunarul stâng al gecii din fâș a fost găsită suma de 120 lei.

Procedându-se la compararea

seriilor bancnotelor ce compuneau această sumă cu seriile bancnotelor

consemnate anterior la poliție în procesul verbal s-a constatat că acestea sunt

identice.

În buzunarul drept al gecii

din fâș asupra inculpatului a fost găsit telefonul mobil marca N., iar în

buzunarul pantalonilor din fâș asupra inculpatului a fost găsit un portofel în

care se afla suma de 60 lei și o punguliță din plastic, lipită la capăt prin

ardere, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare brun-roșcat.

Despre suma de 120 lei

găsită asupra sa în buzunarul gecii de fâș inculpatul P.M. a precizat că

aceasta provine din vânzarea a două doze cu heroină, iar despre pungulița din

plastic conținând substanța pulverulentă de culoare brun-roșcat inculpatul a

precizat că este o doză de heroină pe care o deține pentru consumul său

propriu.

Cele două doze tip bilă

conținând substanța pulverulentă de culoare brun-roșcat vândute de inculpatul P.M.

denunțătorului cu suma de 120 lei și doza tip bilă conținând substanța

pulverulentă de culoare brun-roșcat găsită asupra inculpatului au fost ridicate

și sigilate în vederea expertizării științifice.

Au fost ridicate sumele de

bani găsite asupra inculpatului și telefonul mobil în vederea continuării

cercetărilor.

Ulterior lucrătorii de

poliție au procedat la efectuarea percheziției domiciliare la domiciliul

inculpatului P.M. situat în București, șos. Pantelimon, sector 2, ocazie cu

care nu au fost găsite substanțe interzise de lege la deținere, bani, bunuri

sau alte valori care să intereseze prezenta cauză.

Raportul de constatare

tehnico-științifică din 16 ianuarie 2009 a concluzionat că probele înaintate în

cauza privind pe inculpatul P.M. sunt constituite din :

- proba nr. 1 - 0,21 grame

pulbere care conține heroină și cofeină;

- proba nr. 2 - 0,11 grame pulbere care conține heroină și cofeină; heroina (diacetilmorfîna) face parte din tabelul

anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului

și consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 0,12 grame

pulbere care conține heroină și cofeină rămasă din probă nr. l după efectuarea

analizelor de laborator, a fost sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. 50090 și

predată organelor de cercetare penală și se află în prezent depusă la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. potrivit dovezii din 27 ianuarie 2009.

Audiat de procuror și

judecător, inculpatul P.M. a recunoscut că este consumator de heroină

injectabilă de aprox. 12 ani, și că a început să vândă heroină de aprox. o

lună, întrucât nu îi mai ajungeau banii pentru a-și asigura consumul propriu.

Inculpatul a arătat că la

perioadă de o zi sau două cumpăra din cartierul Ferentari de la diverse persoane

cantitatea de 1 gram de heroină cu suma de 150 lei, pe care ulterior o porționa

ieșindu-i 6-7 doze de heroină, din care 3 doze le comercializa unor consumatori

cu suma de 50 lei sau 60 lei/doză iar restul dozelor le oprea pentru consumul

propriu.

Inculpatul P.M. a mai arătat

și faptul că înaintea vânzărilor de heroină era contactat de consumatorii de

heroină pe telefon mobil, și convenea cu consumatorii să se întâlnească ori în parcul

M. ori în scara blocului în care locuiește.

În declarațiile date, inculpatul

P.M. a recunoscut că la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 14:00, a

vândut unui consumator pe care îl cunoaște cu porecla de P. două doze de

heroină cu suma de 120 lei, după ce anterior fusese contactat de consumator la

telefonul mobil și îi fixase acestuia ca loc de întâlnire parcul M.

Despre doza de heroină

găsită asupra sa, inculpatul a recunoscut că îi aparținea și era destinată

consumului propriu, iar cu privire la suma de 60 lei găsită asupra sa în

portofel inculpatul P.M. a precizat ca provenea dintr-o vânzare anterioară a

unei doze de heroină.

La individualizarea pedepselor

dispuse față de inculpat au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege

incriminate, împrejurările concrete ale comiterii acestora.

Instanța de fond a apreciat

că conduita anterioară bună a inculpatului, relevată de lipsa antecedentelor

penale, precum și conduita sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal,

sunt elemente ce vor fi calificate ca circumstanțe atenuante prev.

de art. 74 lit. a) și c) C. pen. urmând a li se da eficiența în

cadrul procesului de individualizare a pedepsei conform art. 76 C. pen.

Prima instanță a apreciat că

natura faptelor săvârșite, urmările acestora, conduc la concluzia existenței

unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute

de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de

a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de

a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care

exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

Împotriva sentinței primei

instanțe a declarat apel inculpatul.

Prin Decizia penală nr. 119/

A din data de 5 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

dispus următoarele:

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul P.M. împotriva sentinței penale nr. 346 din 31

martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 5060/3/2009

A dedus prevenția de la 15

ianuarie 2009 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

A obligat inculpatul la

plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.

Pentru a dispune în acest

sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Inculpatul P.M. care a

criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a

pedepsei, pe care o consideră nejustificat de mare având în vedere atitudinea

sa de recunoaștere a faptei și de cooperare încă din faza de urmărire penală.

Arată inculpatul că nu a făcut trafic de droguri, fiind vorba de un procedeu

uzual între consumatori, acela de a da una din dozele reținute pentru consumul

propriu.

Examinând sentința apelată

prin prisma criticii formulate de inculpat dar și din oficiu, conform art. 371 alin.

(2) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că apelul nu este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Situația de fapt reținută de

instanța de fond corespunde probelor administrate în cauză din care rezultă,

fără nici un fel de dubiu, că la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor

14,00 inculpatul

P.M.

a vândut

martorului denunțător G.N. două doze conținând 0,21 grame heroină, pentru suma de 120 lei, bani înseriați ce au fost găsiți asupra inculpatului cu

ocazia efectuării percheziției corporale. Cu același prilej s-a găsit în

portofelul inculpatului o doză ce conținea 0,11 grame heroină destinată consumului propriu și suma de 60 lei, cu privire la care inculpatul a

declarat că provenea dintr-o vânzare anterioară de droguri.

Pe parcursul procesului

penal, inculpatul P.M. a recunoscut că este consumator de heroină injectabilă

de aproximativ 12 ani și că a început să vândă heroină de aproximativ o lună

raportat la momentul prinderii sale în flagrant întrucât nu îi mai ajungeau

banii pentru a-și asigura consumul propriu.

În declarațiile date,

inculpatul a recunoscut că la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 14:00,

a vândut unui consumator pe care îl cunoaște cu porecla de P. două doze de

heroină cu suma de 120 lei, după ce anterior fusese contactat de consumator la

telefonul mobil și îi fixase acestuia ca loc de întâlnire parcul M.

De asemenea, inculpatul a

recunoscut că doza de heroină găsită asupra sa la percheziția corporală

efectuată de organele de poliție îi aparținea și era destinată consumului

propriu, iar cu privire la suma de 60 lei găsită în portofelul său, a arătat că

provenea dintr-o vânzare anterioară a unei doze de heroină.

Reține instanța de apel că declarațiile

inculpatului de recunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată

se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă aflate la dosarul

cauzei, și anume: denunțul formulat de numitul G.N., procesul-verbal de

prindere în flagrant, procesul-verbal de percheziție corporală, declarațiile

martorului asistent I.C.E., raportul de constatare tehnico-științifică, fișa

medicală a inculpatului, care confirmă consumul de droguri.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei, curtea de apel a constatat că prima

instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai 4 ani închisoare, cu mult

sub limita minimă specială prevăzută de lege, ca efect al acordării unei largi

eficiente circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Potrivit

art. 76 lit. a) C. pen., în situația reținerii în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa poate fi

coborâtă sub minimul special dar nu mai jos de 3 ani închisoare. Așadar,

pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond este foarte apropiată de

limita minimă prevăzută de lege în situația reținerii unor circumstanțe

atenuante și, în opinia curții de apel, nu se justifică reducerea acesteia prin

acordarea unei și mai largi eficiențe atitudinii sincere a acestuia, astfel cum

se solicită în apel.

Este adevărat, reține

instanța de prim control judiciar, că inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptelor, dar nu trebuie ignorat contextul în care a avut această atitudine și

anume, după prinderea în flagrant, după vânzarea a două doze de heroină, având

asupra sa banii înseriați de organele de poliție precum și o altă doză de

heroină, astfel că era greu să nege evidența faptelor.

De asemenea, s-a apreciat că

instanța de fond a avut în vedere în suficientă măsură și conduita bună pe care

inculpatul a avut-o anterior săvârșirii faptelor, relevată de lipsa antecedentelor

penale, de comportamentul corespunzător la domiciliu și la locurile de muncă în

care, într-o perioadă sau alta, acesta a desfășurat diferite activități (zilier

în sectorul construcții, transportor în cadrul SC Z. SA).

În final se reține că, potrivit

art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța trebuie să țină

seama nu numai de persoana infractorului, ci și de gradul de pericol social al

faptei săvârșite și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală. Or, faptele comise de inculpat au un grad ridicat de pericol social și

au fost comise în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. Împrejurarea

că inculpatul vindea droguri pentru a-și asigura doza zilnică necesară

consumului propriu nu atenuează pericolul social al faptei comise, el

contribuind prin acțiunile sale la răspândirea acestui flagel al drogurilor, cu

consecințe atât de nefaste asupra sănătății populației.

Împotriva deciziei,

inculpatul P.M. a declarat prezentul recurs.

Recursul a fost întemeiat pe

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitându-se casarea hotărârilor atacate și o reducere mai mare a pedepsei ca

efect al circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea inculpatului.

Recursul va fi respins ca

nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani, iar infracțiunea de deținere

de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Pentru cele 2 infracțiuni,

în condițiile reținerii circumstanțelor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen., inculpatului i s-au aplicat pedepse de 4 ani închisoare și,

respectiv, de 1 an închisoare, acestea fiind semnificativ situate sub minimul

special al pedepsei prevăzute de textul incriminator.

Împrejurările constând în

aceea, pe de o parte, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și,

pe de altă parte, că a recunoscut săvârșirea faptelor, în condițiile prinderii

în flagrant și a existenței probelor care dovedesc, în afara oricărui dubiu,

existența faptei și vinovăției, împrejurări reținute de prima instanță ca

circumstanțe atenuante, și menținute în condițiile apelului inculpatului, nu

justifică o nouă reducere a pedepselor în recursul acestuia.

Chiar în condițiile apelării

sentinței și, respectiv, recurării deciziei de către inculpat, Înalta Curte

apreciază că efectul acestor împrejurări - apreciate de prima instanță ca

întrunind cerințele art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. „conduita

anterioară bună a inculpatului relevată de lipsa antecedentelor penale" și

„conduita sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal" - a fost

suficient evaluat prin reducerea pedepselor la cuantumul deja stabilit.

De asemenea, Înalta Curte

apreciază - în acord cu cele două instanțe - că scopul pedepsei aplicată

inculpatului, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., poate fi atins numai

prin executarea acesteia, și că acest cuantum al pedepsei, precum și această

modalitate de executare, răspunde principiului proporționalității între

gravitatea concretă a pericolului social al faptei și datele personale ale

acuzatului, pe de o parte, și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Față de cele reținute, Înalta

Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C.

pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor

preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor

judiciare ocazionate de soluționarea recursului, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 119/ A din 5 mai 2009

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2009 la 22 iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2009.