ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2686/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 346 din data de 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., fiul lui F. si M., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc. În baza art. 65 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 71 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. Din pedeapsă a fost computată durata prevenției de la 15 ianuarie 2009 la zi și, în baza art. 350 C. proc. pen., a menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,12 grame heroină (dovada din 27 ianuarie 2009) și în baza art. 17 alin. (2) din aceeași lege s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60 lei consemnată la CEC Bank potrivit recipisei din 22 ianuarie 2009. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon mobil marca N. aflat la CCD – I.P.J. Ilfov, potrivit dovezii din 29 ianuarie 2009. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat în contul deschis la Trezoreria sector 4 București, beneficiar Tribunalul București. Onorariul apărător oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile M.J.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: La data de 15 ianuarie 2009 în jurul orelor 13,00 pornindu-se de la denunțurile formulate de numiții P.N. si G.N., la sediul poliției - în prezenta martorului asistent I.C.E. - lucrătorii de poliție au procedat la consemnarea într-un proces verbal a seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 120 lei (o bancnotă la cupiura de 50 lei, 6 bancnote la cupiura de 10 lei și două bancnote la cupiura de 5 lei), bani cu care martorul denunțătorul G.N. urma să cumpere de la numitul C. 2 doze cu heroină. În prezența aceluiași martor asistent, polițiștii i-au efectuat denunțătorului o percheziție corporală, ocazie cu care asupra acestuia nu au fost găsite substanțe interzise de lege la deținere, bani, bunuri sau alte valori, asupra denunțătorului fiind lăsat doar telefonul mobil ce, în prealabil, a fost controlat, după care denunțătorului i-a fost înmânată suma de 120 lei anterior înseriată.

Ulterior, denunțătorul însoțit de lucrătorii de poliție și de martorul asistent I.C.E. s-au deplasat pe șos. Pantelimon în zona blocului, unde denunțătorul l-a contactat telefonic pe numitul C. și l-a întrebat pe acesta dacă are „marfa", numitul C. i-a spus că are și a fixat denunțătorului ca loc de întâlnire podul din parcul M., situat în imediata apropiere a blocului. Sub supravegherea lucrătorilor de poliție, denunțătorul G.N. s-a deplasat pe șos. Pantelimon, a intrat în parcul M. și pe o alee a parcului, pe o bancă, a fost observat așteptându-l un individ de aproximativ 30 ani, cu constituție astenică, îmbrăcat cu o geacă de fâș de culoare albastru, pantaloni și fâș de culoare albastru, având pe cap un fes de culoare maro, semnalmentele acestuia corespunzând cu semnalmentele descrise de denunțător ca fiind ale numitului C., identificat în persoana inculpatului P.M.

Polițiștii și martorul asistent au observat din locul în care se aflau poziționați sub supraveghere cum denunțătorul i-a înmânat „ceva” inculpatului P.M., iar acesta i-a dat denunțătorului în schimb „altceva”, după care cei doi s-au despărțit, denunțătorul G.N. s-a îndreptat spre locul unde fusese supravegheat de polițiști și a predat acestora două pungulițe din plastic, lipite la capăt prin ardere, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare brun-roșcat despre care a precizat verbal că reprezintă două doze de heroină pe care le-a cumpărat cu suma de 120 lei, anterior înseriată, de la inculpatul P.M. zis C. Lucrătorii de poliție l-au percheziționat corporal pe martorul denunțător, negăsind asupra acestuia substanțe interzise la deținere, bani sau bunuri fiind găsit doar telefonul mobil ce a fost și acesta controlat.

După ce denunțătorul s-a despărțit de inculpat și a făcut semn polițiștilor precum că tranzacția a fost încheiată, lucrătorii de poliție au procedat la imobilizarea inculpatului P.M., cunoscut cu poreclele de S. sau C., iar cu ocazia percheziției corporale efectuată în prezența martorului asistent I.C.E. asupra inculpatului P.M., în buzunarul stâng al gecii din fâș a fost găsită suma de 120 lei. Procedându-se la compararea seriilor bancnotelor ce compuneau această sumă cu seriile bancnotelor consemnate anterior la poliție în procesul verbal s-a constatat că acestea sunt identice. În buzunarul drept al gecii din fâș asupra inculpatului a fost găsit telefonul mobil marca N., iar în buzunarul pantalonilor din fâș asupra inculpatului a fost găsit un portofel în care se afla suma de 60 lei și o punguliță din plastic, lipită la capăt prin ardere, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare brun-roșcat.

Despre suma de 120 lei găsită asupra sa în buzunarul gecii de fâș inculpatul P.M. a precizat că aceasta provine din vânzarea a două doze cu heroină, iar despre pungulița din plastic conținând substanța pulverulentă de culoare brun-roșcat inculpatul a precizat că este o doză de heroină pe care o deține pentru consumul său propriu. Cele două doze tip bilă conținând substanța pulverulentă de culoare brun-roșcat vândute de inculpatul P.M. denunțătorului cu suma de 120 lei și doza tip bilă conținând substanța pulverulentă de culoare brun-roșcat găsită asupra inculpatului au fost ridicate și sigilate în vederea expertizării științifice. Au fost ridicate sumele de bani găsite asupra inculpatului și telefonul mobil în vederea continuării cercetărilor.

Ulterior lucrătorii de poliție au procedat la efectuarea percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului P.M. situat în București, șos. Pantelimon, sector 2, ocazie cu care nu au fost găsite substanțe interzise de lege la deținere, bani, bunuri sau alte valori care să intereseze prezenta cauză. Raportul de constatare tehnico-științifică din 16 ianuarie 2009 a concluzionat că probele înaintate în cauza privind pe inculpatul P.M. sunt constituite din : - proba nr. 1 - 0,21 grame pulbere care conține heroină și cofeină; - proba nr. 2 - 0,11 grame pulbere care conține heroină și cofeină; heroina (diacetilmorfîna) face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 0,12 grame pulbere care conține heroină și cofeină rămasă din probă nr. l după efectuarea analizelor de laborator, a fost sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. 50090 și predată organelor de cercetare penală și se află în prezent depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. potrivit dovezii din 27 ianuarie 2009. Audiat de procuror și judecător, inculpatul P.M. a recunoscut că este consumator de heroină injectabilă de aprox. 12 ani, și că a început să vândă heroină de aprox. o lună, întrucât nu îi mai ajungeau banii pentru a-și asigura consumul propriu. Inculpatul a arătat că la perioadă de o zi sau două cumpăra din cartierul Ferentari de la diverse persoane cantitatea de 1 gram de heroină cu suma de 150 lei, pe care ulterior o porționa ieșindu-i 6-7 doze de heroină, din care 3 doze le comercializa unor consumatori cu suma de 50 lei sau 60 lei/doză iar restul dozelor le oprea pentru consumul propriu.

Inculpatul P.M. a mai arătat și faptul că înaintea vânzărilor de heroină era contactat de consumatorii de heroină pe telefon mobil, și convenea cu consumatorii să se întâlnească ori în parcul M. ori în scara blocului în care locuiește. În declarațiile date, inculpatul P.M. a recunoscut că la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 14:00, a vândut unui consumator pe care îl cunoaște cu porecla de P. două doze de heroină cu suma de 120 lei, după ce anterior fusese contactat de consumator la telefonul mobil și îi fixase acestuia ca loc de întâlnire parcul M. Despre doza de heroină găsită asupra sa, inculpatul a recunoscut că îi aparținea și era destinată consumului propriu, iar cu privire la suma de 60 lei găsită asupra sa în portofel inculpatul P.M.

a precizat ca provenea dintr-o vânzare anterioară a unei doze de heroină. La individualizarea pedepselor dispuse față de inculpat au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminate, împrejurările concrete ale comiterii acestora. Instanța de fond a apreciat că conduita anterioară bună a inculpatului, relevată de lipsa antecedentelor penale, precum și conduita sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal, sunt elemente ce vor fi calificate ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. urmând a li se da eficiența în cadrul procesului de individualizare a pedepsei conform art. 76 C. pen.

Prima instanță a apreciat că natura faptelor săvârșite, urmările acestora, conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel inculpatul. Prin Decizia penală nr. 119/ A din data de 5 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus următoarele: A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.M.

împotriva sentinței penale nr. 346 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 5060/3/2009 A dedus prevenția de la 15 ianuarie 2009 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului. A obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul M.J. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Inculpatul P.M. care a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, pe care o consideră nejustificat de mare având în vedere atitudinea sa de recunoaștere a faptei și de cooperare încă din faza de urmărire penală.

Arată inculpatul că nu a făcut trafic de droguri, fiind vorba de un procedeu uzual între consumatori, acela de a da una din dozele reținute pentru consumul propriu. Examinând sentința apelată prin prisma criticii formulate de inculpat dar și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că apelul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Situația de fapt reținută de instanța de fond corespunde probelor administrate în cauză din care rezultă, fără nici un fel de dubiu, că la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 14,00 inculpatul P.M. a vândut martorului denunțător G.N. două doze conținând 0,21 grame heroină, pentru suma de 120 lei, bani înseriați ce au fost găsiți asupra inculpatului cu ocazia efectuării percheziției corporale.

Cu același prilej s-a găsit în portofelul inculpatului o doză ce conținea 0,11 grame heroină destinată consumului propriu și suma de 60 lei, cu privire la care inculpatul a declarat că provenea dintr-o vânzare anterioară de droguri. Pe parcursul procesului penal, inculpatul P.M. a recunoscut că este consumator de heroină injectabilă de aproximativ 12 ani și că a început să vândă heroină de aproximativ o lună raportat la momentul prinderii sale în flagrant întrucât nu îi mai ajungeau banii pentru a-și asigura consumul propriu.

În declarațiile date, inculpatul a recunoscut că la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 14:00, a vândut unui consumator pe care îl cunoaște cu porecla de P. două doze de heroină cu suma de 120 lei, după ce anterior fusese contactat de consumator la telefonul mobil și îi fixase acestuia ca loc de întâlnire parcul M. De asemenea, inculpatul a recunoscut că doza de heroină găsită asupra sa la percheziția corporală efectuată de organele de poliție îi aparținea și era destinată consumului propriu, iar cu privire la suma de 60 lei găsită în portofelul său, a arătat că provenea dintr-o vânzare anterioară a unei doze de heroină.

Reține instanța de apel că declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă aflate la dosarul cauzei, și anume: denunțul formulat de numitul G.N., procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de percheziție corporală, declarațiile martorului asistent I.C.E., raportul de constatare tehnico-științifică, fișa medicală a inculpatului, care confirmă consumul de droguri. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, curtea de apel a constatat că prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai 4 ani închisoare, cu mult sub limita minimă specială prevăzută de lege, ca efect al acordării unei largi eficiente circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Potrivit art. 76 lit. a) C. pen., în situația reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special dar nu mai jos de 3 ani închisoare. Așadar, pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond este foarte apropiată de limita minimă prevăzută de lege în situația reținerii unor circumstanțe atenuante și, în opinia curții de apel, nu se justifică reducerea acesteia prin acordarea unei și mai largi eficiențe atitudinii sincere a acestuia, astfel cum se solicită în apel. Este adevărat, reține instanța de prim control judiciar, că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, dar nu trebuie ignorat contextul în care a avut această atitudine și anume, după prinderea în flagrant, după vânzarea a două doze de heroină, având asupra sa banii înseriați de organele de poliție precum și o altă doză de heroină, astfel că era greu să nege evidența faptelor.

De asemenea, s-a apreciat că instanța de fond a avut în vedere în suficientă măsură și conduita bună pe care inculpatul a avut-o anterior săvârșirii faptelor, relevată de lipsa antecedentelor penale, de comportamentul corespunzător la domiciliu și la locurile de muncă în care, într-o perioadă sau alta, acesta a desfășurat diferite activități (zilier în sectorul construcții, transportor în cadrul SC Z. SA). În final se reține că, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța trebuie să țină seama nu numai de persoana infractorului, ci și de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, faptele comise de inculpat au un grad ridicat de pericol social și au fost comise în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Împrejurarea că inculpatul vindea droguri pentru a-și asigura doza zilnică necesară consumului propriu nu atenuează pericolul social al faptei comise, el contribuind prin acțiunile sale la răspândirea acestui flagel al drogurilor, cu consecințe atât de nefaste asupra sănătății populației. Împotriva deciziei, inculpatul P.M. a declarat prezentul recurs. Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se casarea hotărârilor atacate și o reducere mai mare a pedepsei ca efect al circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea inculpatului. Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani, iar infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu închisoare de la 2 la 5 ani. Pentru cele 2 infracțiuni, în condițiile reținerii circumstanțelor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., inculpatului i s-au aplicat pedepse de 4 ani închisoare și, respectiv, de 1 an închisoare, acestea fiind semnificativ situate sub minimul special al pedepsei prevăzute de textul incriminator.

Împrejurările constând în aceea, pe de o parte, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și, pe de altă parte, că a recunoscut săvârșirea faptelor, în condițiile prinderii în flagrant și a existenței probelor care dovedesc, în afara oricărui dubiu, existența faptei și vinovăției, împrejurări reținute de prima instanță ca circumstanțe atenuante, și menținute în condițiile apelului inculpatului, nu justifică o nouă reducere a pedepselor în recursul acestuia. Chiar în condițiile apelării sentinței și, respectiv, recurării deciziei de către inculpat, Înalta Curte apreciază că efectul acestor împrejurări - apreciate de prima instanță ca întrunind cerințele art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

„conduita anterioară bună a inculpatului relevată de lipsa antecedentelor penale" și „conduita sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal" - a fost suficient evaluat prin reducerea pedepselor la cuantumul deja stabilit. De asemenea, Înalta Curte apreciază - în acord cu cele două instanțe - că scopul pedepsei aplicată inculpatului, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acesteia, și că acest cuantum al pedepsei, precum și această modalitate de executare, răspunde principiului proporționalității între gravitatea concretă a pericolului social al faptei și datele personale ale acuzatului, pe de o parte, și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Potrivit art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 119/ A din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2009 la 22 iulie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2009.