ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5531/2003

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Arad, inculpatul V.P.L. a fost condamnat la: - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la: - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse, în final executând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei. Pe perioada și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 76 lit. c), 76 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul L.Ș.V. la: - 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei. Pe perioada și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din pedepsele aplicate, durata arestării preventive începând cu 20 august 2002 și până la zi. A confiscat de la inculpați, în vederea distrugerii 2.925 buc. comprimate MDMA, rămase din proba 1, precum și 4,140 gr. fragmente MDMA din proba 2, conform raportului de constatare tehnico-științifică, aflate la Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția cazier judiciar și evidență operativă. A desființat sechestrele asiguratorii cu privire la indisponibilizarea autoturismului și celelalte caracteristici din același proces verbal, ca aparținând inculpatului V.P.L. și celelalte caracteristici consemnate în procesul verbal, ca fiind proprietatea inculpatului L.Ș.V.

și a dispus restituirea către inculpați. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În luna iulie 2002, inculpatul V.P.L., cetățean olandez, consumator de droguri, în urma unei înțelegeri anterioare avută cu inculpatul L.Ș.V., a introdus în țară un număr de 3.000 pastile Ecstasy, iar la data de 18 august 2002 au oferit numitului R.A. (colaborator al investigatorului sub acoperire N.S.) 3 pastile pentru a le verifica în vederea cumpărării. După ce martorul a confirmat că sunt valabile s-a stabilit ca în 20 august 2002 să aibă loc tranzacția cu privire la întreaga cantitate de droguri, prețul de vânzare fiind 4 euro/ bucată. În momentul în care s-a realizat întâlnirea (20 august 2002) inculpații au fost depistați de organele de poliție în autoturismul folosit de inculpatul V.P.L., unde s-au găsit 3 pungi în care se aflau cele 3.000 pastile Ecstasy.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-științifică din 22 august 2002, planșe foto, proces verbal de confruntare și de percheziție și declarațiile martorilor S.M. și C.D. În cursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, atitudine procesuală menținută și în fața instanței de judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților și inculpații V.P.L. și L.Ș.V. sub aspectul greșitei condamnări, arătând că faptele au fost săvârșite la îndemnul investigatorilor sub acoperire.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 246 din 25 iunie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a desființat în parte sentința privind reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și rejudecând cauza: A înlăturat aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 a condamnat pe inculpatul V.P.L. la: - 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, care s-a sporit cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul L.Ș.V. la: - 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A menținut în continuare starea de arest a inculpaților și a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 9 aprilie 2003 și până la 25 iunie 2003. A menținut celelalte dispoziții. Prin aceeași decizie s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în ceea ce-l privește pe inculpatul V.P.L. pentru greșita individualizare a pedepselor, greșita aplicare a dispozițiilor art. 64 și art. 65 C. pen. și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 117 C. pen. și inculpații V.P.L. și L.Ș.V. sub aspectul reindividualizării pedepselor, solicitând menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond. Examinând decizia atacată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursurile nefondate, urmând a fi respinse.

La aplicarea pedepselor, instanța de apel a luat în considerare și a apreciat, în mod judicios, criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute în art. 72 C. pen., prin prisma modului și mijloacelor de săvârșire a faptei, de scopul pe care inculpații l-au urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de gradul de pericol social deosebit de sporit, precum și de pedeapsa prevăzută de textul de lege incriminator. În acest sens, s-a avut în vedere, introducerea în țară a unui număr mare de pastile Ecstasy (3.000 buc.) și intenția de valorificare a acestora materializată de inculpați, împrejurări ce prezintă un pericol deosebit. Înalta Curte apreciază că pedepsele de 17 ani închisoare, pentru inculpatul V.P.L.

și de 10 ani închisoare pentru inculpatul L.Ș.V. corespund atât funcțiilor, cât și scopului prevăzut de legiuitor, în art. 52 C. pen. Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., cu privire la greșita aplicarea a dispozițiilor art. 64 și art. 65 C. pen., critica formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și însușită și de către recurentul inculpat V.P.L., Înalta Curte constată recursurile fondate, urmând a fi admise pentru următoarele motive: - pe de o parte, nu pot fi interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., câtă vreme textul se referă la interzicerea unor drepturi, ceea ce înseamnă că numai unele dintre ele pot fi interzise și acestea trebuie determinate, - pe de altă parte, inculpatul este cetățean străin (olandez), împrejurare ce-l exclude de drept de la a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat (art. 64 lit. b) C. pen.), drept pe care străinii nu îl au pe teritoriul statului român.

Pe cale de consecință, în baza art. 65 C. pen. Înalta Curte va aplica inculpatului V.P.L. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de câte 3 ani. Totodată, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este greșită și cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 117 C. pen., așa cum se susține prin recursul Parchetului. Potrivit textului menționat, față de natura infracțiunilor comise de inculpat, prezența acestuia pe teritoriul României prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și sub acest aspect va dispune expulzarea inculpatului V.P.L.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul V.P.L. sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 64 C. pen., iar al Parchetului și referitor la omisiunea aplicării art. 117 C. pen.; în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul L.Ș.V. ca nefondat și va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul V.P.L., împotriva deciziei nr. 246/ A din 25 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii tuturor drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., dispoziție pe care o înlătură, precum și la omisiunea aplicării măsurii de siguranță, prevăzută de art. 117 C. pen. În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi cu referire la drepturile, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe o durată de câte 3 ani. În baza art. 117 C. pen., aplică inculpatului V.P.L.

măsura de siguranță a expulzării. Respinge recursul declarat de inculpatul L.Ș.V., împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 20 august 2002, până la zi. Obligă inculpatul L.Ș.V. să plătească statului suma de 1.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Onorariul pentru interpretul de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2003.