ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1534/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1534/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 148 din 30 martie

2011, Tribunalul Giurgiu în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată cu aplicarea art. 41alin. (2) C. proc. pen. și art. 74

alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul

G.R., la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 4 ani- pedeapsă complementară

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc.

În baza art. 4 alin.

(1), (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată) cu aplicarea art. 74

alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe același

inculpat la 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consum

propriu.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa principală

cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și, în baza art. 35 alin. (3) C. pen.

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 4 (patru) ani.

În baza art. 71 C.

pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului

drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca

pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 alin.

(1)din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată) a confiscat de la

inculpat, cantitatea de 0,31 grame pulbere care conține heroină în amestec cu

cofeină și paracetamol, rămasă după efectuarea analizelor de laborator,

ambalată și sigilată cu sigiliul tip MAI cu nr. 4179, aflată la Camera de

Corpuri Delicte a I.G.P.R.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului suma de

1.100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 07 iunie 2007, în

urma unei înțelegeri anterioare, colaboratorul „R.M." s-a întâlnit cu

inculpatul G.R., la locuința acestuia din urmă, situată în Giurgiu.

În jurul orei 02:45,

colaboratorul „R.M.", împreună cu investigatorul sub acoperire

„C.S.", s-au deplasat în zona Bl. 75 Garsoniere. Colaboratorul

„R.M.", a primit de la investigator suma de bani necesară cumpărării

drogurilor, după care a urcat la locuința inculpatului. În timpul întâlnirii

dintre colaboratorul „R.M." și inculpatul G.R., acesta din urmă i-a

înmânat o bilă, în care se afla heroină, la prețul de 65 RON/bilă. Inculpatul

G.R. l-a asigurat pe colaborator că „marfa" este de calitate foarte bună,

că și el a consumat și că „s-a făcut praf”.

În jurul orei 02:55,

colaboratorul a părăsit locuința inculpatului G.R., s-a întâlnit cu

investigatorul sub acoperire „C.S.", căruia i-a înmânat bila cumpărată de

la inculpatul G.R.

Întâlnirea dintre

inculpatul G.R. și colaboratorul „R.M." a fost înregistrată audio-video și

se află pe suport tip DVD, inscripționat 51 D/P/2007/1/, iar procesele-verbale

de redare integrală a înregistrărilor se află la filele 27 - 29 dos. urm. pen.,

fiind autorizată, în condițiile legii.

Din Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 332315 din 07 iunie 2007, a rezultat că bila

vândută de inculpatul G.R. colaboratorului „R.M.", este constituită din

cantitatea de 0,04 grame heroină în amestec cu cofeină.

La data de 08 iunie

2007, în jurul orei 1900, colaboratorul „R.M." (sub supravegherea

investigatorului sub acoperire „C.S."), a plecat împreună cu inculpatul

G.R. la București, la o verișoară a acestuia din urmă, care locuiește în str.

L. nr. 18, pe nume R.G.

La solicitarea

inculpatului G.R., numita R.G. a acceptat să-i procure acestuia droguri de la

persoane care au în preocupare asemenea activități.

Numita R.G. nu a

reușit să procure droguri, ceea ce l-a determinat pe inculpatul G.R. să apeleze

la o altă cunoștință „L.".

Acesta din urma s-a

deplasat la adresa unde se afla inculpatul și i-a vândut acestuia o bilă

conținând heroină. Din această bilă, inculpatul G.R. a consumat o parte, prin

fumare, iar diferența i-a dat-o colaboratorului „R.M.", care-i înmânase

anterior suma de 300 RON, pusă la dispoziție de investigatorul sub acoperire

„C.S.".

Din Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 332345 din 11 iunie 2007, a rezultat că bila

vândută de inculpatul G.R. colaboratorului „R.M.", este constituită din

cantitatea de 0,31 grame heroină în amestec cu cofeină și paracetamol.

Discuțiile avute de

colaboratorul „R.M." și inculpatul G.R. și alte persoane la data de 08

iunie 2007 au fost înregistrate audio-video și se află pe suport tip DVD,

inscripționat: 51 D/P/2007/2, iar procesele-verbale de redare integrală a

înregistrărilor se află la filele 23-26 dos. urm. pen.

Deși martorul sub

acoperire R.M. a susținut, cu ocazia audierii, în instanță că verișoara

inculpatului (R.G.) a plecat în altă parte să aducă heroină și a adus, din

înregistrarea audio-video rezultă că aceasta nu a reușit să aducă droguri, ceea

ce l-a determinat pe inculpatul G.R. să apeleze la o altă cunoștință „L.".

Acesta din urma s-a

deplasat la adresa unde se afla inculpatul și i-a vândut acestuia o bilă

conținând heroină.

Din această bilă,

inculpatul G.R. a consumat o parte, prin fumare, iar diferența i-a dat-o

colaboratorului „R.M.", care-i înmânase anterior suma de 300 RON.

Din Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 332345 din 11 iunie 2007, a rezultat că bila

vândută de inculpatul G.R. colaboratorului „R.M.", este constituită din

cantitatea de 0,31 grame heroină în amestec cu cofeină și paracetamol.

Situația de fapt

astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu

înregistrările audio-video, procesele-verbale de audiere a colaboratorului cu

identitate protejată R.M., proces-verbal încheiat de investigatorul sub

acoperire C.S., rapoarte de constatare tehnico-științifică, toate coroborate cu

declarațiile inculpatului.

Fiind audiat,

inculpatul G.R. nu a recunoscut comiterea faptelor, arătând că doar a consumat

droguri și nu a efectuat acte de comercializare a drogurilor.

Reținând că din

probele administrate în cauză rezultă indubitabil că inculpatul se face vinovat

de comiterea faptelor reținute în sarcina sa a dispus condamnarea acestuia la

pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul G.R. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de comiterea faptelor iar soluția

care se impune este cea de achitare pentru lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunii.

Inculpatul G.R. a

formulat și critici vizând netemeinicia pedepsei în sensul că pedeapsa aplicată

este prea aspră în raport de circumstanțele personale.

Prin Decizia penală

nr. 329/A din 7 noiembrie 2011 Curtea de Apel București a admis apelul declarat

de inculpatul G.R. împotriva Sentinței penale nr. 148 din 30 martie 2011 a

Tribunalului Giurgiu.

A desființat în

parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G.R. în pedepsele

componente, pe care le-a repus:

- pedeapsa principală

de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4

ani, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 1 an și

8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1),

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76

alin. (1) lit. d) C. pen.

A redus pedeapsa

aplicată inculpatului G.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1),

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 5 ani închisoare

la 4 ani închisoare.

A redus durata

pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 4 ani la 3 ani.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa

principală de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare

aplicată pentru infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului

propriu, urmând ca inculpatul G.R. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea

de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus perioada reținerii de 24 ore începând cu data de 27 iunie 2007.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

Pentru a decide

astfel instanța de apel a reținut că sunt întemeiate doar criticile referitoare

la netemeinicia pedepsei apreciind în acest sens că aplicarea unei pedepse

într-un cuantum mai mic este în măsură să contribuie la reeducarea

inculpatului.

Apreciază Curtea de

Apel București că vinovăția inculpatului a fost stabilită în baza unor probe

evidente din care rezultă că sunt întrunite în cauză elementele constitutive

atât ale infracțiunii de trafic de droguri cât și ale infracțiunii de deținere

de droguri în vederea consumului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul G.R. pe care nu l-a motivat în scris și nici nu s-a

prezentat în fața Înaltei Curți pentru a-l susține oral, însă apărătorul

desemnat din oficiu pentru a-l apăra pe inculpat a formulat critici referitoare

la netemeinicia pedepsei solicitând stabilirea unei modalități de executare

neprivative de libertate.

În susținerea

recursului a fost invocat cazul de casare prevăzut art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora instanța

de recurs examinează cauza numai sub aspectul motivelor de casare prevăzute

art. 385

9

C. proc. pen. cât și din perspectiva dispozițiilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul

declarat de inculpat nu este fondat urmând a di respins ca atare pentru

considerentele ce urmează.

Reține Înalta Curte

că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond care a

realizat o analiză atentă și obiectivă a întregului ansamblu probator

administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare

judecătorească, faptele reținute în sarcina inculpatului au fost corect

încadrate juridic, în mod just stabilind că se impune tragerea la răspundere

penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa.

Astfel, rezultă din

materialul probator administrat în cauză că la data de 7 iunie 2007 inculpatul

G.R. a vândut fără drept colaboratorului R.M. cantitatea de 0,04 gr heroină în

amestec cu cafeină iar la data de 8 iunie 2007 a vândut aceluiași colaborator

cantitatea de 0,43 grame heroină în amestec cu cafeină și paracetamol. O parte

din această cantitate de droguri a fost folosită de inculpat pentru consumul

propriu iar cantitatea rămasă de 0,31 grame heroină în amestec cu paracetamol

și cafeină a vândut-o colaboratorului R.M.

Vinovăția

inculpatului G.R. a fost dovedită în mod indubitabil și rezultă din

declarațiile colaboratorului sub acoperire, declarațiile investigatorului sub

acoperire, interceptările din mediul ambiental ale întâlnirilor pe care

inculpatul le-a avut cu colaboratorul R.M. cât și din rapoartele de constatare

tehnico-științifică care au relevat prezența heroinei în dozele oferite spre

vânzare de către inculpat către colaborator.

De altfel, chiar

inculpatul G.R. a recunoscut în declarațiile date în faza de urmărire penală că

a luat droguri de la numitul L. din care și-a preparat două țigări iar

cantitatea rămasă i-a dat-o colaboratorului, situație ce se încadrează în una

din modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii de trafic

de droguri astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 1 din Legea nr.

143/2000.

Ca atare rezultă, mai

presus de orice dubiu, că inculpatul a comis faptele de trafic de droguri și

consum de droguri, poziția manifestată de acesta de nerecunoaștere a faptelor

fiind lipsită de fundament.

Și pedeapsa aplicată

inculpatului a fost bine individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și

a modalității de executare, instanța de apel având în vedere în procesul de

individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale reglementate de

disp. art. 72 C. pen., fiind realizată o proporție justă între gradul de

pericol social al faptelor și pedeapsa aplicată.

Naturii

infracțiunilor comise, respectiv trafic și consum de droguri, modalității de

comitere a acestora, săvârșirea mai multor acte materiale ce intră în

conținutul aceleiași infracțiuni împrejurare ce a determinat reținerea

caracterului continuat al infracțiunii de trafic de droguri, cantitatea mică de

droguri traficată, fapt pentru care s-au reținut dispozițiile art. 74 alin. (2)

C. pen., sunt aspecte ce au fost analizate temeinic de instanțele inferioare

care au aplicat inculpatului o pedeapsă cu mult sub minimul prevăzut de lege.

Înalta Curte observă

că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru consum de droguri

beneficiind de dispozițiile art. 81 C. pen. însă el nu a înțeles clemența de

care dat dovadă instanța și a perseverat în comiterea aceluiași gen de

infracțiuni, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu există elemente care

să conducă la aplicarea unei sancțiuni penale mai blânde.

Înalta Curte

amintește că inculpatul a dat dovadă de nesinceritate pe parcursul procesului

penal, nu a recunoscut faptele și de asemenea nu s-a prezentat în fața

instanței de recurs și nici nu a dat dovezi că regretă faptele reținute în

sarcina sa, toate aceste împrejurări justificând regimul sancționator aplicat

inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare,

fiind în același timp în măsură să asigure finalitatea prevăzută de art. 52 C.

pen.

Față de toate

argumentele prezentate, întrucât nu mai există alte cazuri de casare care luate

în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta

Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R. împotriva Deciziei penale nr.

329/A din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2012.

Procesat de GGC - LM