ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1534/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 148 din 30 martie 2011, Tribunalul Giurgiu în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată cu aplicarea art. 41alin. (2) C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.R., la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 4 ani- pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc. În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată) cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și, în baza art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 4 (patru) ani. În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 alin. (1)din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată) a confiscat de la inculpat, cantitatea de 0,31 grame pulbere care conține heroină în amestec cu cofeină și paracetamol, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, ambalată și sigilată cu sigiliul tip MAI cu nr. 4179, aflată la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1.100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 07 iunie 2007, în urma unei înțelegeri anterioare, colaboratorul „R.M." s-a întâlnit cu inculpatul G.R., la locuința acestuia din urmă, situată în Giurgiu.

În jurul orei 02:45, colaboratorul „R.M.", împreună cu investigatorul sub acoperire „C.S.", s-au deplasat în zona Bl. 75 Garsoniere. Colaboratorul „R.M.", a primit de la investigator suma de bani necesară cumpărării drogurilor, după care a urcat la locuința inculpatului. În timpul întâlnirii dintre colaboratorul „R.M." și inculpatul G.R., acesta din urmă i-a înmânat o bilă, în care se afla heroină, la prețul de 65 RON/bilă. Inculpatul G.R. l-a asigurat pe colaborator că „marfa" este de calitate foarte bună, că și el a consumat și că „s-a făcut praf”. În jurul orei 02:55, colaboratorul a părăsit locuința inculpatului G.R., s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „C.S.", căruia i-a înmânat bila cumpărată de la inculpatul G.R.

Întâlnirea dintre inculpatul G.R. și colaboratorul „R.M." a fost înregistrată audio-video și se află pe suport tip DVD, inscripționat 51 D/P/2007/1/, iar procesele-verbale de redare integrală a înregistrărilor se află la filele 27 - 29 dos. urm. pen., fiind autorizată, în condițiile legii. Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 332315 din 07 iunie 2007, a rezultat că bila vândută de inculpatul G.R. colaboratorului „R.M.", este constituită din cantitatea de 0,04 grame heroină în amestec cu cofeină. La data de 08 iunie 2007, în jurul orei 1900, colaboratorul „R.M." (sub supravegherea investigatorului sub acoperire „C.S."), a plecat împreună cu inculpatul G.R. la București, la o verișoară a acestuia din urmă, care locuiește în str. L. nr. 18, pe nume R.G.

La solicitarea inculpatului G.R., numita R.G. a acceptat să-i procure acestuia droguri de la persoane care au în preocupare asemenea activități. Numita R.G. nu a reușit să procure droguri, ceea ce l-a determinat pe inculpatul G.R. să apeleze la o altă cunoștință „L.". Acesta din urma s-a deplasat la adresa unde se afla inculpatul și i-a vândut acestuia o bilă conținând heroină. Din această bilă, inculpatul G.R. a consumat o parte, prin fumare, iar diferența i-a dat-o colaboratorului „R.M.", care-i înmânase anterior suma de 300 RON, pusă la dispoziție de investigatorul sub acoperire „C.S.". Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 332345 din 11 iunie 2007, a rezultat că bila vândută de inculpatul G.R.

colaboratorului „R.M.", este constituită din cantitatea de 0,31 grame heroină în amestec cu cofeină și paracetamol. Discuțiile avute de colaboratorul „R.M." și inculpatul G.R. și alte persoane la data de 08 iunie 2007 au fost înregistrate audio-video și se află pe suport tip DVD, inscripționat: 51 D/P/2007/2, iar procesele-verbale de redare integrală a înregistrărilor se află la filele 23-26 dos. urm. pen. Deși martorul sub acoperire R.M. a susținut, cu ocazia audierii, în instanță că verișoara inculpatului (R.G.) a plecat în altă parte să aducă heroină și a adus, din înregistrarea audio-video rezultă că aceasta nu a reușit să aducă droguri, ceea ce l-a determinat pe inculpatul G.R. să apeleze la o altă cunoștință „L.". Acesta din urma s-a deplasat la adresa unde se afla inculpatul și i-a vândut acestuia o bilă conținând heroină.

Din această bilă, inculpatul G.R. a consumat o parte, prin fumare, iar diferența i-a dat-o colaboratorului „R.M.", care-i înmânase anterior suma de 300 RON. Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 332345 din 11 iunie 2007, a rezultat că bila vândută de inculpatul G.R. colaboratorului „R.M.", este constituită din cantitatea de 0,31 grame heroină în amestec cu cofeină și paracetamol. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu înregistrările audio-video, procesele-verbale de audiere a colaboratorului cu identitate protejată R.M., proces-verbal încheiat de investigatorul sub acoperire C.S., rapoarte de constatare tehnico-științifică, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, inculpatul G.R. nu a recunoscut comiterea faptelor, arătând că doar a consumat droguri și nu a efectuat acte de comercializare a drogurilor. Reținând că din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G.R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de comiterea faptelor iar soluția care se impune este cea de achitare pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii. Inculpatul G.R.

a formulat și critici vizând netemeinicia pedepsei în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanțele personale. Prin Decizia penală nr. 329/A din 7 noiembrie 2011 Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpatul G.R. împotriva Sentinței penale nr. 148 din 30 martie 2011 a Tribunalului Giurgiu. A desființat în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond: A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G.R. în pedepsele componente, pe care le-a repus: - pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.; - pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. A redus pedeapsa aplicată inculpatului G.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare. A redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 4 ani la 3 ani. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen.

a contopit pedeapsa principală de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu, urmând ca inculpatul G.R. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen. a dedus perioada reținerii de 24 ore începând cu data de 27 iunie 2007. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că sunt întemeiate doar criticile referitoare la netemeinicia pedepsei apreciind în acest sens că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului. Apreciază Curtea de Apel București că vinovăția inculpatului a fost stabilită în baza unor probe evidente din care rezultă că sunt întrunite în cauză elementele constitutive atât ale infracțiunii de trafic de droguri cât și ale infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul G.R. pe care nu l-a motivat în scris și nici nu s-a prezentat în fața Înaltei Curți pentru a-l susține oral, însă apărătorul desemnat din oficiu pentru a-l apăra pe inculpat a formulat critici referitoare la netemeinicia pedepsei solicitând stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate.

În susținerea recursului a fost invocat cazul de casare prevăzut art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai sub aspectul motivelor de casare prevăzute art. 385 9 C. proc. pen. cât și din perspectiva dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a di respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză atentă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, faptele reținute în sarcina inculpatului au fost corect încadrate juridic, în mod just stabilind că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa. Astfel, rezultă din materialul probator administrat în cauză că la data de 7 iunie 2007 inculpatul G.R. a vândut fără drept colaboratorului R.M. cantitatea de 0,04 gr heroină în amestec cu cafeină iar la data de 8 iunie 2007 a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,43 grame heroină în amestec cu cafeină și paracetamol.

O parte din această cantitate de droguri a fost folosită de inculpat pentru consumul propriu iar cantitatea rămasă de 0,31 grame heroină în amestec cu paracetamol și cafeină a vândut-o colaboratorului R.M. Vinovăția inculpatului G.R. a fost dovedită în mod indubitabil și rezultă din declarațiile colaboratorului sub acoperire, declarațiile investigatorului sub acoperire, interceptările din mediul ambiental ale întâlnirilor pe care inculpatul le-a avut cu colaboratorul R.M. cât și din rapoartele de constatare tehnico-științifică care au relevat prezența heroinei în dozele oferite spre vânzare de către inculpat către colaborator. De altfel, chiar inculpatul G.R.

a recunoscut în declarațiile date în faza de urmărire penală că a luat droguri de la numitul L. din care și-a preparat două țigări iar cantitatea rămasă i-a dat-o colaboratorului, situație ce se încadrează în una din modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii de trafic de droguri astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 143/2000. Ca atare rezultă, mai presus de orice dubiu, că inculpatul a comis faptele de trafic de droguri și consum de droguri, poziția manifestată de acesta de nerecunoaștere a faptelor fiind lipsită de fundament. Și pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, instanța de apel având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale reglementate de disp.

art. 72 C. pen., fiind realizată o proporție justă între gradul de pericol social al faptelor și pedeapsa aplicată. Naturii infracțiunilor comise, respectiv trafic și consum de droguri, modalității de comitere a acestora, săvârșirea mai multor acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni împrejurare ce a determinat reținerea caracterului continuat al infracțiunii de trafic de droguri, cantitatea mică de droguri traficată, fapt pentru care s-au reținut dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., sunt aspecte ce au fost analizate temeinic de instanțele inferioare care au aplicat inculpatului o pedeapsă cu mult sub minimul prevăzut de lege. Înalta Curte observă că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru consum de droguri beneficiind de dispozițiile art. 81 C. pen.

însă el nu a înțeles clemența de care dat dovadă instanța și a perseverat în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu există elemente care să conducă la aplicarea unei sancțiuni penale mai blânde. Înalta Curte amintește că inculpatul a dat dovadă de nesinceritate pe parcursul procesului penal, nu a recunoscut faptele și de asemenea nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nici nu a dat dovezi că regretă faptele reținute în sarcina sa, toate aceste împrejurări justificând regimul sancționator aplicat inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, fiind în același timp în măsură să asigure finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen.

Față de toate argumentele prezentate, întrucât nu mai există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R. împotriva Deciziei penale nr. 329/A din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2012. Procesat de GGC - LM