ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3164/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 128 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 9381/101/2007, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de introducere în țară de droguri de risc , prevăzută de art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de spălare a banilor , prevăzută de art. 23 pct. c din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile de introducere în țară de droguri de risc , prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și de spălare a banilor , prevăzută de art. 23 pct. b din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară a drogurilor de risc (hașiș), a fost condamnat inculpatul G.M.P., la pedeapsa de 10 ani închisoare, în condițiile art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 53 alin. (l) pct. 2 lit. a) C. pen., coroborat cu art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 23 pct. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul G.M.P. să execute o pedeapsă principală rezultantă de 10 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 66 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 07 octombrie 2007 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de droguri vândute de inculpat: 0,77 gr. hașiș la 28 august 2007, 2,03 gr. hașiș din 01 septembrie 2007, 193,09 gr. hașiș din 05 septembrie 2007 și 194,79 gr. hașiș din 07 octombrie 2007, precum și a sumelor obținute ca preț, anume 100 lei la 28 august 2007, 330 lei la 01 septembrie 2007, 2800 Euro la 05 septembrie 2007 și 2200 Euro plus 2800 lei la data de 07 octombrie 2007. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismului marca Ford, aparținând numitei C.M., asupra căruia s-a instituit sechestrul în temeiul art. 163, 164 C. proc.

pen. și art. 118 lit. e) C. pen., prin ordonanța procurorului din 10 octombrie 2007 dată în dosarul nr. 66/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – B.T. Mehedinți. În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata a 1.300 lei cheltuieli judiciare statului, inclusiv cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că: Prin rechizitoriul nr. 66/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – B.T. Mehedinți, inculpatul G.M.P. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 pct. c din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33 și 34 C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. În fapt, s-a reținut că, la 24 august 2007, un ofițer din I.J.P.F. Mehedinți - Compartimentul C.T.S.I. s-a sesizat din oficiu despre faptul că: G.M.P. din municipiul Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, procură, deține, consumă și distribuie droguri de risc „hașiș”. Pentru administrarea de probe potrivit art. 224 l C. proc. pen., s-a procedat la folosirea investigatorului și colaboratorului sub acoperire. Astfel, investigatorul sub acoperire folosit în această cauză purta numele oficial de R., iar în relațiile dintre el și membrii grupului de prieteniei inculpatului era cunoscut sub numele de G. și colaboratorul sub acoperire purta numele de D. În aceste condiții, în ziua de 28 august 2007 R. s-a întâlnit, prin intermediul lui D., la terasa C.A.

cu inculpatul, cel din urmă fiind însoțit de prietena sa E., învinuita C.M. și martorul P.M. La un moment dat cei doi, R. și inculpatul s-au despărțit temporar de membrii grupului și într-o scurtă perioadă de timp au încheiat o tranzacție, primul i-a dat celui de-al doilea 100 lei, în schimbul unei bucăți de hașiș. Substanța respectivă a fost trimisă la laborator și potrivit Regulamentului de constatare tehnico-științifică nr. 332913 din 29 august 2007, constituie rezină de cannabis (substanță psihotropă) în greutate de 0,77 grame. În ziua de 01 septembrie 2007, R. a circulat cu trenul I., pe relația București - Timișoara și în apropierea municipiului Drobeta Turnu Severin a fost sunat de inculpat, cu care a stabilit o întâlnire în gară.

La locul de întâlnire, inculpatul a fost însoțit de prietena sa C.M. și martorul P.M. Aici, inculpatul i-a dat lui R. o bucată de hașiș primind în schimb de la acesta suma de 330 lei. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 332975 din 05 septembrie 2007, a concluzionat că: „Proba înaintată în cauză privind pe G.M.P. este constituită din 2,03 grame rezină de cannabis”. Întâlnirea dintre cei patru a fost materializată prin două planșe fotografice. În ziua de 15 septembrie 2007, R. a circulat cu trenul I., pe relația București - Timișoara și din municipiul Drobeta Turnu Severin s-a urcat și inculpatul însoțit de P.M. Într-un compartiment în care se aflau numai cei doi a avut loc o nouă tranzacție, inculpatul i-a dat lui R. 203 grame hașiș, primind în schimb suma de 2.800 Euro.

În volumul II al dosarului de urmărire penală au fost redate convorbirile în mediul ambiental purtate între cei doi și care sunt deosebit de relevante pentru justa soluționare a cauzei: G.M.P. - Aici la Herculane. G. - Nu-i nimeni. Fură niște babete. G.M.P. - Cum vrei să calculez. G.M.P. - 250 de grame, ți-am zis 3.500. G. - Da. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 333034 din 12 septembrie 2007 a concluzionat următoarele: proba în cauză este constituită din 193,69 grame rezină de cannabis. De remarcat că tranzacția s-a desfășurat pe segmentul de cale ferată Drobeta Turnu Severin - Băile Herculane. După vânzarea drogurilor și primirea sumei de 2.800 Euro inculpatul a coborât din tren și a fost condus în municipiul Drobeta Turnu Severin cu autoturismul BMW, condus de o persoană necunoscută încă, în care se mai aflau martorul și prietena sa.

În ziua de 07 octombrie 2007, s-a realizat flagrantul în trenul R 694 ce circula pe relația Timișoara - București. În Drobeta Turnu Severin s-a urcat și inculpatul G.M.P. și, potrivit înțelegerii telefonice, s-a întâlnit cu R. Într-un compartiment în care se aflau numai ei doi, R. i-a dat inculpatului 2.200 Euro și 2.800 lei, primind în schimb 194,79 grame rezină de cannabis. La prima stație - Halta Strehaia, au coborât cei doi și în prezența lor și a unui martor asistent a fost încheiat procesul - verbal de constatare a infracțiunii în flagrant. Aici, Halta Strehaia, în prezența martorului asistent, inculpatul G.M.P. a declarat următoarele: „S-a întâlnit după o înțelegere prealabilă cu cea de-a doua persoană căreia i-a vândut o bucată de substanță solidă.

Totodată, acesta a mai declarat că drogul pe care îl vânduse a fost adus de el din Italia și l-a introdus personal în România prin Vama Nădlag”. Și de data aceasta s-au efectuat înregistrări în mediul ambiental, conținutul notelor de redare fiind deosebit de relevant: G.M.P. - Hai să-ți arăt ce ți-am adus fratele meu. G.M.P. - Și nu-i multă, dar e bună. G.M.P. - 200 de grame. G. - Că 200 mi-ai dat în 2.800 data trecută. Față de aceste probe, s-a concluzionat că, în perioada 28 august 2007 - 07 octombrie 2007, inculpatul a vândut lui R. următoarele cantități de droguri de risc: - 28 august 2007 a vândut 0,77 grame hașiș cu 100 lei; - 01 septembrie 2007 a vândut 2,03 grame hașiș cu 330 lei; - 05 septembrie 2007 a vândut 193,09 grame hașiș cu 2.800 Euro; - 07 octombrie 2007 a vândut 194,79 grame hașiș cu 2.200 Euro și 2.800 lei.

La percheziția efectuată imediat după flagrant, în locuința inculpatului s-a găsit cantitatea de 18,8 grame despre care acesta a declarat că a cumpărat-o de la o persoană necunoscută pentru consum propriu. În total, inculpatul a deținut și comercializat cantitatea de 409,66 grame droguri de risc, pentru care a primit până în momentul prinderii în flagrant (inclusiv flagrantul) 3.230 lei și 5.000 Euro. Inculpatul, fiind audiat, nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Acesta nu a recunoscut că s-a întâlnit cu R. căruia i-a vândut droguri, iar cantitatea de 18,8 grame a cumpărat-o din România, de la persoane necunoscute. În apărare, inculpatul, prin avocatul ales, a solicitat administrarea probei testimonial, fiind audiați martorii P.M., B.M.C., C.C.A.

și P.M.N. Inculpatul a mai solicitat admiterea probei cu înscrisuri pentru a dovedi că mașina pentru care s-a instituit sechestru a fost dobândită prin cumpărare de către concubina sa, banii fiind scoși dintr-un depozit al acesteia. Așa cum rezultă din practicaua încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2007 proba a fost încuviințată de instanța de judecată, însă, în cursul cercetării judecătorești nu s-au depus înscrisurile evocate. Prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului, reținând următoarele: Probele obținute prin intermediul investigatorului sub acoperire, cunoscut sub numele de R., au fost administrate cu respectarea prevăzută art. 224 1 și următoarele C. proc. pen. și art. 17 din Legea nr. 508/2004, ca urmare a ordonanței motivate a procurorului după cum rezultă din adresa nr. 320/D/I/2008 din 31 martie 2008 emisă de D.I.I.C.CO.T.

– B.T. Mehedinți și confirmă că investigatorul a cumpărat de la inculpat următoarele cantități de drog: la data de 28 august 2007, hașiș (rezină de cannabis) în cantitate de 0,77 grame pentru suma de 100 lei (calitatea și natura drogului fiind stabilită prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 3313 din 29 august 2007); la data de 01 septembrie 2007, hașiș în cantitate de 2,03 grame (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 332975 din 05 septembrie 2007), pentru suma de 330 lei; la data de 15 septembrie 2007, hașiș în cantitate de 203 grame pentru suma de 2.800 Euro (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 3333034 din 12 septembrie 2007); la data de 07 octombrie 2007, hașiș în cantitate de 194,79 grame pentru sumele de 2.200 Euro și 2.800 lei; la percheziția domiciliară din 07 octombrie 2007 s-a găsit cantitatea de 18,8 grame hașiș.

Sub aspectul provenienței drogurilor, s-a reținut că inculpatul a introdus aceste droguri în România, din declarațiile martorului P.M. și notele de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, rezultând că inculpatul se deplasa frecvent în Italia pentru a se aproviziona cu rezină cannabis, pe care o comercializa în România; în acest sens, s-au reținut ca relevante relatările martorului care arată că a aflat de la inculpat că acesta s-a întors din Italia și că urma să încheie o tranzacție cu droguri, cu persoana - investigator sub acoperire, în care inculpatul prezenta drogurile aduse, afirmând că „le-a adus”. Privitor la faptul introducerii în țară de droguri, prima instanță a înlăturat apărările inculpatului constând în aspectele relatate de martorii C.C.A.

și B.M.C. referitor la deplasarea inculpatului în Austria, reținând că, simplul fapt că martorii nu au cunoscut dacă inculpatul a fost percheziționat corporal și dacă s-au găsit droguri asupra sa, la revenirea în țară, nu constituie o dovadă că inculpatul nu deținea droguri. Celelalte apărări invocate de inculpat, privitor la împrejurarea că procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante a fost semnat de un singur martor și că a fost provocat de investigatorul sub acoperire să vândă droguri, au fost înlăturate, ca nefondate, cu motivarea că, în conformitate cu dispozițiile art. 91 C. proc. pen. și art. 467 C. proc.

pen., constatarea infracțiunii flagrante se realizează prin procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală fără ca legea să impună condiția unui număr determinat de martori asistenți, iar pentru acțiunile investigatorului sub acoperire s-a arătat că restul probelor administrate atestă că inculpatul comercializa droguri de obicei, având un anturaj format din consumat de drog.

Pentru aceste considerente, prima instanță a reținut că probatoriul administrat în cauză confirmă în totalitate vinovăția inculpatului, faptele sale întrunind elementele constitutive ale: - infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (l) din Legea 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., textul de lege incriminând „introducerea de droguri de risc fără drept”, care în speță constă în faptul că inculpatul în mod repetat, a introdus, fără drept, droguri de risc în țară pe care le-a comercializat cu diverse sume de bani; - infracțiunii prevăzută de art. 23 pct. b din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că, la data de 05 septembrie 2007 inculpatul a vândut lui R. droguri în valoare de 2.800 Euro, bani aparținând D.I.I.C.O.T., structura centrală, sumă cu care a cumpărat autoturismul indisponibilizat pe numele concubinei sale, fapte dovedite atât cu înscrisurile privind achiziționarea mașinii, datele obținerii sumelor de bani și achiziționării autoturismului fiind corelate, cât și cu notele de redare a convorbirilor audio, ce atestă că inculpatul s-a aflat în străinătate pentru achiziția autoturismului, precum și declarația martorului P.M.

Pentru infracțiunea de spălare de bani, s-a reținut că verificarea actelor autoturismului depuse la urmărirea penală evidențiază că mașina a fost cumpărată, la data de 15 septembrie 2007, deci după tranzacția cu droguri efectuată de inculpat în 05 septembrie 2007. Cunoscând faptul că banii sunt obținuți din tranzacții ilegale de droguri, cumpărând autoturismul marca Ford, pe numele concubinei, C.M., s-a constatat că inculpatul a acționat în sensul ascunderii adevăratei naturi a provenienței bunului în speță, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 pct. b C. proc. pen., sens în care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 23 pct. c din Legea nr. 656/2006.

Pentru ambele infracțiuni s-a reținut starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în raport de pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1339/2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. Pentru cele două infracțiuni analizate instanța a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei reținând gradul de pericol social concret al fiecărei fapte penale, evidențiat și de limitele legale de pedeapsă, modalitatea comiterii în mod continuat a infracțiunii de introducere în țară a drogurilor de risc, conform art. 41 alin. (2) C. pen., starea de recidivă postexecutorie, art. 37 alin. (l) lit. b) C. pen., în raport cu ambele infracțiuni, aplicând pedepse orientate la minimul special pentru fiecare infracțiune și stabilind pedeapsa rezultantă, conform art. 33 și 34 C. pen.

S-a apreciat că, în cauză, nu este incidentă circumstanța atenuantă personală prevăzută de art. 74 alin. ultim C. pen., vârsta tânără a inculpatului, cât timp acesta are calitate de recidivist. Corelativ soluției de condamnare adoptate, s-au aplicat și măsurile de siguranță speciale privind confiscarea, în temeiul art. 17 din Legea nr. 173/2000, a drogurilor vândute de inculpat și a sumelor obținute, precum și în temeiul art. 188 lit. e) C. pen., a autoturismului marca Ford aflat în proprietatea numitei C.M. În speță, s-a reținut că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, măsura preventivă fiind dispusă la 07 octombrie 2007, prelungită în cursul urmăririi penale și menținută în cursul judecății, conform art. 155 și următoarele, art. 300 1 și 300 2 C. proc.

pen., astfel că s-a procedat conform art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., menținându-se starea de arest și deducându-se prevenția, la zi. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul G.M.P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând rejudecarea cauzei de către instanța de apel în vederea pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni, iar în subsidiar, a schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și al reducerii pedepselor, ca efect al aplicării art. 74 și 76 C. pen.

În motivarea apelului, s-a criticat administrarea probelor constând în actele efectuate de investigatorul sub acoperire, arătându-se că s-au încălcat dispozițiile art. 224 1 C. proc. pen., precum și greșita reținere a depozițiilor martorilor P.M. și D.C., apreciate ca subiective față de calitatea procesuală a acestora, de învinuiți în alte cauze. S-a solicitat înlăturarea, din ansamblul probator, a notelor de redare a convorbirilor din mediul ambiental înregistrate la 07 octombrie 2007, arătând că nu au fost autorizate. Pentru infracțiunea de spălare de bani s-a învederat că, în mod greșit s-a reținut concursul de infracțiuni și existența acestei fapte penale, în absența infracțiunii din care rezultă produsul supus spălării.

S-a solicitat înlăturarea confiscării speciale dispuse în cauză. Prin decizia penală nr. 94 din 26 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelul declarat de inculpatul G.M.P. împotriva sentinței penale nr. 128 din 31 martie 2008 a Tribunalului Mehedinți, desființând în parte sentința apelată și, descontopind pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.M.P., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru o infracțiune prevăzută de art. 23 pct. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A aplicat dispozițiile art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. și a redus pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. A înlăturat aplicarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind confirmarea sumelor de: 100 lei (28 august 2007), 330 lei (1 septembrie 2007), 2.800 Euro (5 septembrie 2007) și 2200 Euro plus 2.800 lei (7 octombrie 2007). A înlăturat aplicarea art. 25 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit. b) și e) C. pen., privind confiscarea autoturismului marca Ford, aparținând numitei C.M.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova și inculpatul G.M.P. Prin recursul declarat, parchetul a criticat decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., reducându-i pedeapsa inculpatului de la 10 ani la 8 ani închisoare, deși inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în tot cursul procesului penal și este și recidivist. În consecință, s-a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită de prima instanță, și, de asemenea, să fie condamnat inculpatul și pentru infracțiunea de spălare a banilor.

Recursul declarat de inculpat vizează, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: În cauză s-a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta. Astfel, inculpatul G.M.P.

a fost cercetat penal pentru trei infracțiuni, prin rezoluția de începere a urmăririi penale din 6 octombrie 2007 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 66/P/D/2007, urmărirea penală fiind începută pentru infracțiunile de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, vânzarea și deținerea drogurilor de risc fără drept prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și spălarea de bani prevăzută în art. 23 pct. 3 din Legea nr. 656/2002, respectiv în modalitatea dobândirii, deținerii sau folosirii de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni. Pentru stabilirea situației de fapt organele de urmărire penală au administrat probe în condițiile art. 224 1 – art. 224 3 C. proc.

pen., prin ordonanța nr. 5/ A din 24 august 2007 emisă de procuror în dosarul nr. 320/D/II/1/2008 fiind autorizat investigatorul sub acoperire R. pentru efectuarea de acte premergătoare și alte investigații în cauză.

La dosarul de urmărire penală sunt atașate procesele-verbale de constatare a actelor premergătoare încheiate la 18 august 2007, 1 septembrie 2007 și 5 septembrie 2007, declarațiile investigatorului sub acoperire, aceste acte fiind folosite la începerea urmăririi penale prin rezoluția din 6 octombrie 2007 și la efectuarea flagrantului în vederea descoperirii inculpatului în timp ce tranzacționa vânzarea cantității de 200 grame hașiș contra sumei de 2.800 Euro, la data de 7 octombrie 2007. Instanțele anterioare au avut în vedere și procesele-verbale privind notele de redare a convorbirilor din mediul ambiental din 7 octombrie 2007 și a convorbirilor telefonice din perioada 30 august 2007 – 26 octombrie 2007, autorizate prin încheierile din 30 august 2007 (autorizația nr. 45 pentru perioada 30 august 2007 – 26 septembrie 2007) și 25 septembrie 2007 (autorizația nr. 52 pentru perioada 27 septembrie 2007 – 26 octombrie 2007). Așa încât, din coroborarea datelor rezultate din procesul-verbal încheiat la 7 octombrie 2007 cu ocazia surprinderii inculpatului în timpul comercializării unei cantități de rezină de cannabis cu declarațiile martorilor P.M., cât și cu informațiile extrase din notele de redare a convorbirilor telefonice, reiese că inculpatul se deplasa frecvent în Italia în scopul procurării drogurilor pe care le introducea în țară pentru a le comercializa,

așa cum corect s-a reținut în cauză. În consecință, solicitarea inculpatului de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este neîntemeiată și, ca urmare, nu poate fi primită, susținerile sale în sensul că nu a săvârșit această infracțiune fiind infirmate de probele administrate în cauză și despre care s-a făcut vorbire. Referitor la motivul de recurs formulat de parchet prin care se solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de spălare a banilor, Înalta Curte constată următoarele: Inculpatul G.M.P.

a fost cercetat pentru trei infracțiuni pentru care s-a început urmărirea penală și anume, introducerea în țară de droguri de risc fără drept prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, comercializarea și deținerea în vederea comercializării de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în disimularea provenienței autoturismului cumpărat pe numele concubinei inculpatului, numita C.M., cu banii rezultați din vânzarea de droguri din data de 5 septembrie 2007, în sumă de 2.800 Euro. Inculpatul a fost, însă, trimis în judecată numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

De asemenea, instanța de fond a reținut corect că fapta de spălare de bani astfel cum au fost săvârșită în cauză întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, incriminată ca fiind „ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, situării, dispoziției, circulației sau proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni”, procedând, în consecință, la schimbarea încadrării juridice în acest sens. Din analizarea conținutului constitutiv al acestei infracțiuni rezultă că, în cauză, nu s-a dovedit existența laturii obiective constând în disimularea adevăratei naturi a provenienței autoturismului și a proprietății acestuia, cât și a laturii subiective constând în reprezentarea că bunul provine din săvârșirea de infracțiuni.

Altfel spus, parchetul apreciază că infracțiunea de spălare de bani pentru care trebuie condamnat inculpatul, constă în cumpărarea unui autoturism marca Ford, de către numita C.M., la data de 19 septembrie 2007, cu suma de 400 Euro, care provine din tranzacțiile de droguri realizate de inculpat în perioada 27 august 2007 – 15 septembrie 2007. Or, cum prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea de vânzare, fără drept, de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 nu se poate reține că banii proveniți din tranzacțiile de droguri efectuate de inculpat în perioada 27 august 2007 – 15 septembrie 2007 sunt produse infracționale în sensul spălării de bani.

Pe de altă parte, cu privire la disimularea adevăratei proprietăți a bunului, în cauză nu există probe care să dovedească faptul că autoturismul a fost achiziționat de inculpat pentru sine, prin intermediul altei persoane, deoarece numitei C.M. nu i s-au luat declarații privind achiziționarea mașinii. Cu alte cuvinte, din actele dosarului și probele administrate în cauză rezultă că proprietar al autoturismului este numita C.M., fără a exista dovezi privind înțelegerea dintre aceasta și inculpat în scopul disimulării proprietății asupra bunului respectiv.

Cu privire la sfera subiecților activi ai infracțiunii de spălare de bani este de menționat că, în doctrina și practica judiciară există opinii diferite, Înalta Curte apreciază că participantul la infracțiunea principală (din care provine bunul albit) nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor dacă are calitatea de subiect activ al primei infracțiuni deoarece el a devenit deținător al bunului prin comiterea faptei principale. În acest sens, art. 8 din Legea nr. 656/2002 prevede expres cine poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani. În consecință, față de toate aceste considerente rezultă că, în cauză, soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de spălare de bani este corectă.

Un alt motiv de recurs formulat atât de parchet, cât și de inculpat vizează cuantumul pedepsei aplicate. Înalta Curte apreciază că, în cauză, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, cât și persoana inculpatului (aceasta a recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire penală), aspecte ce au condus la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova și de inculpatul G.M.P. împotriva deciziei penale nr. 94 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 7 octombrie 2007 la 8 octombrie 2008. Obligă recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2008.