ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3164/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3164/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 128 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți,
în dosarul nr. 9381/101/2007, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus
schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de
introducere în țară de droguri de risc
,
prevăzută de art. 3 alin. (l) din
Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de
spălare a banilor
, prevăzută de art. 23 pct.
c din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen. și art.
37 lit. b) C. pen.,
în infracțiunile
de
introducere în țară de droguri de risc
,
prevăzută de art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de
spălare a banilor
, prevăzută de art. 23
pct. b
din
Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen. și art. 37 lit. b)
C. pen.
În
baza art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere
în țară a drogurilor de risc (hașiș), a fost condamnat inculpatul G.M.P., la
pedeapsa de
10 ani
închisoare,
în
condițiile art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., art. 71
alin. (2) C. pen.
În
baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 53 alin. (l) pct. 2 lit. a) C.
pen., coroborat cu art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, s-a aplicat
inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de
art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3
ani în condițiile art. 66 C. pen.
În
baza art. 23 pct. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.
pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de
spălare a banilor, la pedeapsa de
3 ani
închisoare.
În
baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa
cea mai grea, urmând ca inculpatul G.M.P. să execute o pedeapsă principală
rezultantă de 10 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 66 C. pen.
În
baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada
reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 07 octombrie 2007 la zi.
În
baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În
baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de
droguri vândute de inculpat: 0,77 gr. hașiș la 28 august 2007, 2,03 gr. hașiș
din 01 septembrie 2007, 193,09 gr. hașiș din 05 septembrie 2007 și 194,79 gr.
hașiș din 07 octombrie 2007, precum și a sumelor obținute ca preț, anume 100
lei la 28 august 2007, 330 lei la 01 septembrie 2007, 2800 Euro la 05
septembrie 2007 și 2200 Euro plus 2800 lei la data de 07 octombrie 2007.
În
temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismului marca
Ford, aparținând numitei C.M., asupra căruia s-a instituit sechestrul în
temeiul art. 163, 164 C. proc. pen. și art. 118 lit. e) C. pen., prin ordonanța
procurorului din 10 octombrie 2007 dată în dosarul nr. 66/D/P/2007 al
D.I.I.C.O.T. – B.T. Mehedinți.
În
baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata a
1.300 lei cheltuieli judiciare statului, inclusiv cheltuielile efectuate în
cursul urmăririi penale.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Prin
rechizitoriul nr. 66/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – B.T. Mehedinți, inculpatul
G.M.P.
a fost trimis în judecată, în stare
de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin.
(l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23
pct. c din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33 și 34 C. pen. și
art. 37 lit. b) C. pen.
În
fapt, s-a reținut că, la 24 august 2007, un ofițer din I.J.P.F. Mehedinți -
Compartimentul C.T.S.I. s-a sesizat din oficiu despre faptul că: G.M.P. din
municipiul Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, procură, deține, consumă
și distribuie droguri de risc „hașiș”.
Pentru
administrarea de probe potrivit art. 224
l
C. proc. pen., s-a
procedat la folosirea investigatorului și colaboratorului sub acoperire.
Astfel,
investigatorul sub acoperire folosit în această cauză purta numele oficial de R.,
iar în relațiile dintre el și membrii grupului de prieteniei inculpatului era
cunoscut sub numele de G. și colaboratorul sub acoperire purta numele de D.
În
aceste condiții, în ziua de 28 august 2007 R. s-a întâlnit, prin intermediul
lui D., la terasa C.A. cu inculpatul, cel din urmă fiind însoțit de prietena sa
E., învinuita C.M. și martorul P.M.
La
un moment dat cei doi, R. și inculpatul s-au despărțit temporar de membrii
grupului și într-o scurtă perioadă de timp au încheiat o tranzacție, primul i-a
dat celui de-al doilea 100 lei, în schimbul unei bucăți de hașiș.
Substanța
respectivă a fost trimisă la laborator și potrivit Regulamentului de constatare
tehnico-științifică nr. 332913 din 29 august 2007, constituie rezină de cannabis
(substanță psihotropă) în greutate de 0,77 grame.
În
ziua de 01 septembrie 2007, R. a circulat cu trenul I., pe relația București - Timișoara
și în apropierea municipiului Drobeta Turnu Severin a fost sunat de inculpat,
cu care a stabilit o întâlnire în gară. La locul de întâlnire, inculpatul a
fost însoțit de prietena sa C.M. și martorul P.M. Aici, inculpatul i-a dat lui R.
o bucată de hașiș primind în schimb de la acesta suma de 330 lei.
Raportul
de constatare tehnico-științifică nr. 332975 din 05 septembrie 2007, a
concluzionat că: „Proba înaintată în cauză privind pe G.M.P. este constituită
din 2,03 grame rezină de cannabis”. Întâlnirea dintre cei patru a fost
materializată prin două planșe fotografice.
În
ziua de 15 septembrie 2007, R. a circulat cu trenul I., pe relația București -
Timișoara și din municipiul Drobeta Turnu Severin s-a urcat și inculpatul
însoțit de P.M. Într-un compartiment în care se aflau numai cei doi a avut loc
o nouă tranzacție, inculpatul i-a dat lui R. 203 grame hașiș, primind în schimb
suma de 2.800 Euro.
În
volumul II al dosarului de urmărire penală au fost redate convorbirile în
mediul ambiental purtate între cei doi și care sunt deosebit de relevante
pentru justa soluționare a cauzei:
G.M.P.
- Aici la Herculane.
G. -
Nu-i nimeni. Fură niște babete.
G.M.P.
- Cum vrei să calculez.
G.M.P.
- 250 de grame, ți-am zis 3.500.
G. -
Da.
Raportul
de constatare tehnico-științifică nr. 333034 din 12 septembrie 2007 a
concluzionat următoarele: proba în cauză este constituită din 193,69 grame
rezină de cannabis. De remarcat că tranzacția s-a desfășurat pe segmentul de
cale ferată Drobeta Turnu Severin - Băile Herculane.
După
vânzarea drogurilor și primirea sumei de 2.800 Euro inculpatul a coborât din
tren și a fost condus în municipiul Drobeta Turnu Severin cu autoturismul BMW,
condus de o persoană necunoscută încă, în care se mai aflau martorul și
prietena sa.
În
ziua de 07 octombrie 2007, s-a realizat flagrantul în trenul R 694 ce circula
pe relația Timișoara - București.
În
Drobeta Turnu Severin s-a urcat și inculpatul G.M.P. și, potrivit înțelegerii
telefonice, s-a întâlnit cu R.
Într-un
compartiment în care se aflau numai ei doi, R. i-a dat inculpatului 2.200 Euro
și 2.800 lei, primind în schimb 194,79 grame rezină de cannabis.
La
prima stație - Halta Strehaia, au coborât cei doi și în prezența lor și a unui
martor asistent a fost încheiat procesul - verbal de constatare a infracțiunii
în flagrant.
Aici,
Halta Strehaia, în prezența martorului asistent, inculpatul G.M.P. a declarat
următoarele: „S-a întâlnit după o înțelegere prealabilă cu cea de-a doua
persoană căreia i-a vândut o bucată de substanță solidă. Totodată, acesta a mai
declarat că drogul pe care îl vânduse a fost adus de el din Italia și l-a
introdus personal în România prin Vama Nădlag”.
Și
de data aceasta s-au efectuat înregistrări în mediul ambiental, conținutul
notelor de redare fiind deosebit de relevant:
G.M.P.
- Hai să-ți arăt ce ți-am adus fratele meu.
G.M.P.
- Și nu-i multă, dar e bună.
G.M.P.
- 200 de grame.
G. -
Că 200 mi-ai dat în 2.800 data trecută.
Față
de aceste probe, s-a concluzionat că, în perioada 28 august 2007 - 07 octombrie
2007, inculpatul a vândut lui R. următoarele cantități de droguri de risc:
- 28
august 2007 a vândut 0,77 grame hașiș cu 100 lei;
- 01
septembrie 2007 a vândut 2,03 grame hașiș cu 330 lei;
- 05
septembrie 2007 a vândut 193,09 grame hașiș cu 2.800 Euro;
- 07
octombrie 2007 a vândut 194,79 grame hașiș cu 2.200 Euro și 2.800 lei.
La
percheziția efectuată imediat după flagrant, în locuința inculpatului s-a găsit
cantitatea de
18,8 grame
despre care acesta a declarat că a
cumpărat-o de la o persoană necunoscută pentru consum propriu. În total,
inculpatul a deținut și comercializat cantitatea de 409,66 grame droguri de
risc, pentru care a primit până în momentul prinderii în flagrant (inclusiv
flagrantul) 3.230 lei și 5.000 Euro.
Inculpatul,
fiind audiat, nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Acesta nu a recunoscut că s-a
întâlnit cu R. căruia i-a vândut droguri, iar cantitatea de 18,8 grame a
cumpărat-o din România, de la persoane necunoscute.
În
apărare, inculpatul, prin avocatul ales, a solicitat administrarea probei
testimonial, fiind audiați martorii P.M., B.M.C., C.C.A. și P.M.N.
Inculpatul
a mai solicitat admiterea probei cu înscrisuri pentru a dovedi că mașina pentru
care s-a instituit sechestru a fost dobândită prin cumpărare de către concubina
sa, banii fiind scoși dintr-un depozit al acesteia. Așa cum rezultă din
practicaua încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2007 proba a fost
încuviințată de instanța de judecată, însă, în cursul cercetării judecătorești
nu s-au depus înscrisurile evocate.
Prima
instanță a înlăturat apărarea inculpatului, reținând următoarele:
Probele
obținute prin intermediul investigatorului sub acoperire, cunoscut sub numele
de R., au fost administrate cu respectarea prevăzută art. 224
1
și
următoarele C. proc. pen. și art. 17 din Legea nr. 508/2004, ca urmare a
ordonanței motivate a procurorului după cum rezultă din adresa nr. 320/D/I/2008
din 31 martie 2008 emisă de D.I.I.C.CO.T. – B.T. Mehedinți și confirmă că
investigatorul a cumpărat de la inculpat următoarele cantități de drog: la data
de 28 august 2007, hașiș (rezină de cannabis) în cantitate de 0,77 grame pentru
suma de 100 lei (calitatea și natura drogului fiind stabilită prin raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 3313 din 29 august 2007); la data de 01
septembrie 2007, hașiș în cantitate de 2,03 grame (raportul de constatare
tehnico-științifică nr. 332975 din 05 septembrie 2007), pentru suma de 330 lei;
la data de 15 septembrie 2007, hașiș în cantitate de 203 grame pentru suma de
2.800 Euro (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 3333034 din 12
septembrie 2007); la data de 07 octombrie 2007, hașiș în cantitate de 194,79
grame pentru sumele de 2.200 Euro și 2.800 lei; la percheziția domiciliară din
07 octombrie 2007 s-a găsit cantitatea de 18,8 grame hașiș.
Sub
aspectul provenienței drogurilor, s-a reținut că inculpatul a introdus aceste
droguri în România, din declarațiile martorului P.M. și notele de redare a
interceptărilor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, rezultând că
inculpatul se deplasa frecvent în Italia pentru a se aproviziona cu rezină cannabis,
pe care o comercializa în România; în acest sens, s-au reținut ca relevante
relatările martorului care arată că a aflat de la inculpat că acesta s-a întors
din Italia și că urma să încheie o tranzacție cu droguri, cu persoana - investigator
sub acoperire, în care inculpatul prezenta drogurile aduse, afirmând că „le-a
adus”.
Privitor
la faptul introducerii în țară de droguri, prima instanță a înlăturat apărările
inculpatului constând în aspectele relatate de martorii C.C.A. și B.M.C. referitor
la deplasarea inculpatului în Austria, reținând că, simplul fapt că martorii nu
au cunoscut dacă inculpatul a fost percheziționat corporal și dacă s-au găsit
droguri asupra sa, la revenirea în țară, nu constituie o dovadă că inculpatul
nu deținea droguri.
Celelalte
apărări invocate de inculpat, privitor la împrejurarea că procesul-verbal de
constatare a infracțiunii flagrante a fost semnat de un singur martor și că a
fost provocat de investigatorul sub acoperire să vândă droguri, au fost
înlăturate, ca nefondate, cu motivarea că, în conformitate cu dispozițiile art.
91 C. proc. pen. și art. 467 C. proc. pen., constatarea infracțiunii flagrante
se realizează prin procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală
fără ca legea să impună condiția unui număr determinat de martori asistenți,
iar pentru acțiunile investigatorului sub acoperire s-a arătat că restul
probelor administrate atestă că inculpatul comercializa droguri de obicei,
având un anturaj format din consumat de drog.
Pentru
aceste considerente, prima instanță a reținut că probatoriul administrat în
cauză confirmă în totalitate vinovăția inculpatului, faptele sale întrunind
elementele constitutive ale:
- infracțiunii
prevăzută de art. 3 alin. (l) din Legea 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C.
pen., textul de lege incriminând „introducerea de droguri de risc fără drept”,
care în speță constă în faptul că inculpatul în mod repetat, a introdus, fără
drept, droguri de risc în țară pe care le-a comercializat cu diverse sume de
bani;
- infracțiunii
prevăzută de art. 23 pct. b din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că, la
data de 05 septembrie 2007 inculpatul a vândut lui R. droguri în valoare de
2.800 Euro, bani aparținând D.I.I.C.O.T., structura centrală, sumă cu care a
cumpărat autoturismul indisponibilizat pe numele concubinei sale, fapte
dovedite atât cu înscrisurile privind achiziționarea mașinii, datele obținerii
sumelor de bani și achiziționării autoturismului fiind corelate, cât și cu
notele de redare a convorbirilor audio, ce atestă că inculpatul s-a aflat în
străinătate pentru achiziția autoturismului, precum și declarația martorului P.M.
Pentru
infracțiunea de spălare de bani, s-a reținut că verificarea actelor
autoturismului depuse la urmărirea penală evidențiază că mașina a fost
cumpărată, la data de 15 septembrie 2007, deci după tranzacția cu droguri
efectuată de inculpat în 05 septembrie 2007.
Cunoscând
faptul că banii sunt obținuți din tranzacții ilegale de droguri, cumpărând
autoturismul marca Ford, pe numele concubinei, C.M., s-a constatat că
inculpatul a acționat în sensul
ascunderii
adevăratei naturi a provenienței
bunului
în speță, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
spălare de bani, prevăzută de art. 23 pct. b C. proc. pen., sens în care s-a
procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.
23 pct. c din Legea nr. 656/2006.
Pentru
ambele infracțiuni s-a reținut starea de recidivă postexecutorie prevăzută de
art. 37 lit. b) C. pen., în raport de pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 1339/2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu
Severin.
Pentru
cele două infracțiuni analizate instanța a dispus condamnarea inculpatului, la
individualizarea judiciară a pedepsei reținând gradul de pericol social concret
al fiecărei fapte penale, evidențiat și de limitele legale de pedeapsă,
modalitatea comiterii în mod continuat a infracțiunii de introducere în țară a
drogurilor de risc, conform art. 41 alin. (2) C. pen., starea de recidivă
postexecutorie, art. 37 alin. (l) lit. b) C. pen., în raport cu ambele
infracțiuni, aplicând pedepse orientate la minimul special pentru fiecare
infracțiune și stabilind pedeapsa rezultantă, conform art. 33 și 34 C. pen.
S-a
apreciat că, în cauză, nu este incidentă circumstanța atenuantă personală
prevăzută de art. 74 alin. ultim C. pen., vârsta tânără a inculpatului, cât
timp acesta are calitate de recidivist.
Corelativ
soluției de condamnare adoptate, s-au aplicat și măsurile de siguranță speciale
privind confiscarea, în temeiul art. 17 din Legea nr. 173/2000, a drogurilor
vândute de inculpat și a sumelor obținute, precum și în temeiul art. 188 lit.
e) C. pen., a autoturismului marca Ford aflat în proprietatea numitei C.M.
În
speță, s-a reținut că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv,
măsura preventivă fiind dispusă la 07 octombrie 2007, prelungită în cursul
urmăririi penale și menținută în cursul judecății, conform art. 155 și
următoarele, art. 300
1
și 300
2
C. proc. pen., astfel că
s-a procedat conform art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen.,
menținându-se starea de arest și deducându-se prevenția, la zi.
Împotriva
acestei sentințe, a declarat apel inculpatul G.M.P., criticând-o pentru
netemeinicie și nelegalitate, solicitând rejudecarea cauzei de către instanța
de apel în vederea pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 10 lit.
c) C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni, iar în subsidiar, a schimbării
încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 și al reducerii pedepselor, ca efect al aplicării art. 74 și 76 C.
pen.
În
motivarea apelului, s-a criticat administrarea probelor constând în actele
efectuate de investigatorul sub acoperire, arătându-se că s-au încălcat
dispozițiile art. 224
1
C. proc. pen., precum și greșita reținere a
depozițiilor martorilor P.M. și D.C., apreciate ca subiective față de calitatea
procesuală a acestora, de învinuiți în alte cauze. S-a solicitat înlăturarea,
din ansamblul probator, a notelor de redare a convorbirilor din mediul
ambiental înregistrate la 07 octombrie 2007, arătând că nu au fost autorizate.
Pentru infracțiunea de spălare de bani s-a învederat că, în mod greșit s-a
reținut concursul de infracțiuni și existența acestei fapte penale, în absența
infracțiunii din care rezultă produsul supus spălării. S-a solicitat
înlăturarea confiscării speciale dispuse în cauză.
Prin
decizia penală nr. 94 din 26 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală,
a admis apelul declarat de inculpatul G.M.P. împotriva sentinței penale nr. 128
din 31 martie 2008 a Tribunalului Mehedinți, desființând în parte sentința
apelată și, descontopind pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.M.P., în
baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,
a achitat inculpatul pentru o infracțiune prevăzută de art. 23 pct. b din Legea
nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
A
aplicat dispozițiile art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen.,
pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și a redus
pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A
aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71
alin. (2) C. pen.
A
înlăturat aplicarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind
confirmarea sumelor de: 100 lei (28 august 2007), 330 lei (1 septembrie 2007),
2.800 Euro (5 septembrie 2007) și 2200 Euro plus 2.800 lei (7 octombrie 2007).
A
înlăturat aplicarea art. 25 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit. b)
și e) C. pen., privind confiscarea autoturismului marca Ford, aparținând
numitei C.M.
A
menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva
acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova și inculpatul
G.M.P.
Prin
recursul declarat, parchetul a criticat decizia atacată pentru nelegalitate și
netemeinicie, apreciind că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea
art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., reducându-i pedeapsa inculpatului
de la 10 ani la 8 ani închisoare, deși inculpatul nu a avut o atitudine sinceră
în tot cursul procesului penal și este și recidivist.
În
consecință, s-a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani
închisoare stabilită de prima instanță, și, de asemenea, să fie condamnat
inculpatul și pentru infracțiunea de spălare a banilor.
Recursul
declarat de inculpat vizează, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea
pedepsei.
Examinând
hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât
și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte
constată următoarele:
În
cauză s-a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,
procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de
acesta.
Astfel,
inculpatul G.M.P. a fost cercetat penal pentru trei infracțiuni, prin rezoluția
de începere a urmăririi penale din 6 octombrie 2007 emisă în dosarul de
urmărire penală nr. 66/P/D/2007, urmărirea penală fiind începută pentru
infracțiunile de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc prevăzută
de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, vânzarea și deținerea drogurilor de
risc fără drept prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și
spălarea de bani prevăzută în art. 23 pct. 3 din Legea nr. 656/2002, respectiv
în modalitatea dobândirii, deținerii sau folosirii de bunuri, cunoscând că
provin din săvârșirea de infracțiuni.
Pentru
stabilirea situației de fapt organele de urmărire penală au administrat probe
în condițiile art. 224
1
– art. 224
3
C. proc. pen., prin
ordonanța nr. 5/ A din 24 august 2007 emisă de procuror în dosarul nr.
320/D/II/1/2008 fiind autorizat investigatorul sub acoperire R. pentru
efectuarea de acte premergătoare și alte investigații în cauză.
La
dosarul de urmărire penală sunt atașate procesele-verbale de constatare a
actelor premergătoare încheiate la 18 august 2007, 1 septembrie 2007 și 5
septembrie 2007, declarațiile investigatorului sub acoperire, aceste acte fiind
folosite la începerea urmăririi penale prin rezoluția din 6 octombrie 2007 și
la efectuarea flagrantului în vederea descoperirii inculpatului în timp ce
tranzacționa vânzarea cantității de 200 grame hașiș contra sumei de 2.800 Euro,
la data de 7 octombrie 2007.
Instanțele
anterioare au avut în vedere și procesele-verbale privind notele de redare a
convorbirilor din mediul ambiental din 7 octombrie 2007 și a convorbirilor
telefonice din perioada 30 august 2007 – 26 octombrie 2007, autorizate prin
încheierile din 30 august 2007 (autorizația nr. 45 pentru perioada 30 august
2007 – 26 septembrie 2007) și 25 septembrie 2007 (autorizația nr. 52 pentru
perioada 27 septembrie 2007 – 26 octombrie 2007).
Așa
încât, din coroborarea datelor rezultate din procesul-verbal încheiat la 7
octombrie 2007 cu ocazia surprinderii inculpatului în timpul comercializării
unei cantități de rezină de cannabis cu declarațiile martorilor P.M., cât și cu
informațiile extrase din notele de redare a convorbirilor telefonice, reiese că
inculpatul se deplasa frecvent în Italia în scopul procurării drogurilor pe
care le introducea în țară pentru a le comercializa, așa cum corect s-a reținut
în cauză.
În
consecință, solicitarea inculpatului de achitare pentru infracțiunea prevăzută
de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este neîntemeiată și, ca urmare, nu
poate fi primită, susținerile sale în sensul că nu a săvârșit această
infracțiune fiind infirmate de probele administrate în cauză și despre care s-a
făcut vorbire.
Referitor
la motivul de recurs formulat de parchet prin care se solicită condamnarea
inculpatului pentru infracțiunea de spălare a banilor, Înalta Curte constată
următoarele:
Inculpatul
G.M.P. a fost cercetat pentru trei infracțiuni pentru care s-a început
urmărirea penală și anume, introducerea în țară de droguri de risc fără drept
prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, comercializarea și
deținerea în vederea comercializării de droguri de risc prevăzută de art. 2
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și spălare de bani prevăzută de art. 23 lit.
c) din Legea nr. 656/2002, constând în disimularea provenienței autoturismului
cumpărat pe numele concubinei inculpatului, numita C.M., cu banii rezultați din
vânzarea de droguri din data de 5 septembrie 2007, în sumă de 2.800 Euro.
Inculpatul
a fost, însă, trimis în judecată numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 3
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 23
lit. c) din Legea nr. 656/2002.
De
asemenea, instanța de fond a reținut corect că fapta de spălare de bani astfel
cum au fost săvârșită în cauză întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, incriminată
ca fiind „ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței,
situării, dispoziției, circulației sau proprietății bunurilor ori a drepturilor
asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni”,
procedând, în consecință, la schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Din
analizarea conținutului constitutiv al acestei infracțiuni rezultă că, în
cauză, nu s-a dovedit existența laturii obiective constând în disimularea
adevăratei naturi a provenienței autoturismului și a proprietății acestuia, cât
și a laturii subiective constând în reprezentarea că bunul provine din
săvârșirea de infracțiuni.
Altfel
spus, parchetul apreciază că infracțiunea de spălare de bani pentru care
trebuie condamnat inculpatul, constă în cumpărarea unui autoturism marca Ford,
de către numita C.M., la data de 19 septembrie 2007, cu suma de 400 Euro, care
provine din tranzacțiile de droguri realizate de inculpat în perioada 27 august
2007 – 15 septembrie 2007.
Or,
cum prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a
inculpatului pentru infracțiunea de vânzare, fără drept, de droguri prevăzută
de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 nu se poate reține că banii
proveniți din tranzacțiile de droguri efectuate de inculpat în perioada 27
august 2007 – 15 septembrie 2007 sunt produse infracționale în sensul spălării
de bani.
Pe
de altă parte, cu privire la disimularea adevăratei proprietăți a bunului, în
cauză nu există probe care să dovedească faptul că autoturismul a fost
achiziționat de inculpat pentru sine, prin intermediul altei persoane, deoarece
numitei C.M. nu i s-au luat declarații privind achiziționarea mașinii.
Cu
alte cuvinte, din actele dosarului și probele administrate în cauză rezultă că
proprietar al autoturismului este numita C.M., fără a exista dovezi privind
înțelegerea dintre aceasta și inculpat în scopul disimulării proprietății
asupra bunului respectiv.
Cu
privire la sfera subiecților activi ai infracțiunii de spălare de bani este de
menționat că, în doctrina și practica judiciară există opinii diferite, Înalta
Curte apreciază că participantul la infracțiunea principală (din care provine
bunul albit) nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor
dacă are calitatea de subiect activ al primei infracțiuni deoarece el a devenit
deținător al bunului prin comiterea faptei principale.
În
acest sens, art. 8 din Legea nr. 656/2002 prevede expres cine poate fi subiect
activ al infracțiunii de spălare de bani.
În
consecință, față de toate aceste considerente rezultă că, în cauză, soluția de
achitare a inculpatului pentru infracțiunea de spălare de bani este corectă.
Un
alt motiv de recurs formulat atât de parchet, cât și de inculpat vizează
cuantumul pedepsei aplicate.
Înalta
Curte apreciază că, în cauză, au fost avute în vedere criteriile generale de
individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol
social al infracțiunii săvârșite, cât și persoana inculpatului (aceasta a
recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire penală), aspecte ce au condus
la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, este
în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de
dispozițiile art. 52 C. pen.
Față
de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile declarate în
cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova și de inculpatul G.M.P. împotriva
deciziei penale nr. 94 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 7 octombrie 2007
la 8 octombrie 2008.
Obligă recurentul inculpat
la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 8 octombrie 2008.