ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2389/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Contestatorul arată că a fost angajat al pârâtei în baza contractului de muncă nr. x/11.09.2020, iar în perioada 14.09.2020-13.10.2020 a lucrat ca agent de securitate la obiectivul Școala Gheorghe Asachi Iași.

Prin decizia nr. 6207/09.10.2020, pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii, pentru necorespundere profesională, aspect ce l-a nemulțumit întrucât și-a îndeplinit toate sarcinile de serviciu încredințate de conducerea școlii unde a fost repartizat pentru pază și că decizia emisă este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 239/10.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2020.

În esență, recurentul a prezentat situația de fapt a litigiului, după care a solicitat admiterea recursului și anularea hotărârilor invocate, cu consecința admiterii cererii de revizuire, fără a fi invocat vreun temei legal în susținerea cererii formulate.

Cauza a fost înregistrată la 5 august 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 18 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 15 noiembrie 2022.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, coroborat cu art. 513 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afara celor prevăzute de lege.

Recursul formulat în cauză vizează sentința civilă nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, decizia civilă nr. 239/2022 din 10 martie 2022, precum și decizia nr. 519/2022 din 31 mai 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin cea din urmă decizie fiind respinsă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 239/10.03.2022 a Curții de Apel Iași.

Astfel, se constată că obiectul deciziei nr. 519/2022, atacate cu recurs, constă în revizuirea unei decizii, în condițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă sunt aplicabile ipotezele prevăzute la punctele 1-11. Cu ocazia soluționării cererii de revizuire, deși s-a pus în discuție în ședință publică, revizuentul nu a precizat cazul de revizuire pe care își întemeiază cererea. De asemenea, nici recursul nu a fost întemeiat în drept.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Este de remarcat că acțiunea în care s-au pronunțat hotărârile a căror revizuire s-a cerut vizează un litigiu de muncă prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 5.000 RON daune materiale, reprezentând drepturi salariale și 5000 RON daune morale, ca urmare a încetării contractului individual de muncă, în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite."

Dispoziția legală anterior evocată reglementează litigiile care nu au prevăzută calea de atac a recursului, după criteriul materiei.

De altfel, art. 214 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social dispune, cu referire la cererile vizând soluționarea conflictelor individuale de muncă - hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Totodată, dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, decizia nr. 239/2022 din 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, care a făcut obiectul cererii de revizuire, este definitivă.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." Cum hotărârea a cărei revizuire se solicită este definitivă, rezultă că și hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire este definitivă.

În consecință, din interpretarea coroborată a normelor legale precitate rezultă că hotărârile recurate, care au fost pronunțate în cadrul aceluiași dosar, respectiv fond, apel și revizuire, nu sunt susceptibile de a fi cenzurate în calea de atac a recursului, în cauză fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Față de considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, a deciziei nr. 519/2022 din 31 mai 2022, precum și a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, a deciziei nr. 519/2022 din 31 mai 2022, precum și a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2022.