ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1709/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, secția I civilă, sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei S.C. B. S.R.L. Iași, prin care solicită obligarea agentului economic S.C. B. S.R.L. de a emite o nouă dispoziție de încetare a contactului de muncă, legală, fără acea mențiune de absențe nemotivate și plata de către S.C. B. S.R.L., prin reprezentant legal, a sumei de 2000 RON daune morale.

Prin sentința civilă nr. 2141/12.10.2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis în parte contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. Iași.

A anulat Decizia de încetare a contractului de muncă al salariatului A., emisă de intimată sub nr. x/04.01.2021 în ceea ce privește mențiunea de la pct. 1 privind zilele pontate nemotivat.

A obligat intimata S.C. B. S.R.L. să plătească contestatorului A. suma de 500 RON cu titlu de daune morale.

A respins cererea contestatorului privind anularea cererii de demisie.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata S.C. B. S.R.L., considerând-o nelegală și netemeinică.

Prin decizia nr. 136/2022 din 22.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale s-a admis apelul formulat de S.C. B. S.R.L. Iași împotriva sentinței civile nr. 2141 din 12.10.2021 pronunțată de Tribunalul Iași sentință pe care o schimbă în parte.

S-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului A. având ca obiect obligarea intimatei S.C. B. S.R.L. la plata daunelor morale și s-a păstrat restul dispozițiilor sentinței ce nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs A., prin care a solicitat "anularea deciziei de apel și menținerea deciziei instanței de fond", fără a indica motivele de casare pe care își întemeiază recursul.

Intimata S.C. B. S.R.L. nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "conflictele de muncă și de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Astfel, acțiunea, introdusă pe rolul instanțelor la 12.01.2021, are ca obiect obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. de a emite o nouă dispoziție de încetare a contactului de muncă al reclamantului A., fără acea mențiune de absențe nemotivate și plata de către pârâtă a sumei de 2000 RON daune morale, fiind dedus judecății un conflict de muncă.

În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, iar dispozițiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunțate în fond sunt definitive".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

În aceste condiții, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunțare, situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 136/2022 din 22 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 136/2022 din 22 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022.