ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 773/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor de noapte efectuate, compensarea în bani a concediului de odihnă pentru perioada în care a desfășurat activitate, daune materiale în sumă de 5.000 RON, precum și daune morale de 5.000 RON; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1099 din 6 mai 2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturi salariale reprezentând sporul de 25% din salariul de bază pentru orele prestate pe timp de noapte și sporul de weekend pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, aferente perioadei 14.01.2021 - 01.03.2021, precum și dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței fiecărui sume și până la data plății efective; a obligat pârâta să plătească reclamantului indemnizația pentru concediul medical aferent perioadei 22.02.2021 - 28.02.2021, conform certificatului de concediu medical seria x nr. x, eliberat de C. S.R.L., precum și dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței și până la data plății efective; a obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea concediului de odihnă neefectuat, proporțional cu perioada lucrată, precum și dobânda legală penalizatoare, calculată de la de 01.03.2021 și până la data plății efective; a respins cererile reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 02.11.2020 - 12.01.2021 și la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 610 din 15 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1099 din 6 mai 2022 a Tribunalului Iași

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant expune situația de fapt în susținerea pretențiilor sale.

Precizează că din cauza condițiilor necorespunzătoare de muncă s-a îmbolnăvit, iar pârâta, în calitate de angajator a dispus încetarea contractului său de muncă în mod nelegal, fapt ce l-a prejudiciat.

De asemenea, arată că nu este de acord cu respingerea cererii sale privind drepturile salariale aferente perioadei 25.10.2020 - 12.01.2021 și plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale, reprezentând compensarea suferințelor cauzate de faptul că nu a fost angajat timp de 3 luni, nu a avut venituri, i-au fost cauzate probleme de sănătate și a fost jignit în fața colegilor săi.

Sub un ultim aspect arată că nu a semnat decizia de concediere, că nu i-au fost arătate motivele pentru care s-a dispus încetarea raportului de muncă, precum și faptul că nu s-a putut angaja, deși găsise două locuri de muncă.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

La 7 februarie 2024, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La aceeași dată, recurentul a depus note scrise și înscrisuri.

La 20 februarie 2024, recurentul a depus note scrise, la care a atașat înscrisuri.

Totodată, la 28 martie 2024, recurentul a depus adresă, precizând că din motive de sănătate nu se poate prezenta în instanță, atașând înscrisuri.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 610 din 15 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în apel, într-un conflict de muncă înregistrat la 14 aprilie 2021.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menționat și în dispozitivul acesteia, nefiind susceptibilă de a mai fi cenzurată pe calea recursului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 610 din 15 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2024.