ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 395/2021

HOTĂRÂRE
17.02.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 395/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 26.08.2019, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale aferente perioadei 18.09.2017-25.10.2018, a zilelor de concediu anual de odihnă neefectuat, precum și la plata dobânzii legale până la achitarea în integralitate a debitului și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1544/10.12.2019, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. x/18.09.2017 aferente activității prestate în perioada 18.09.2017-25.10.2018, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor drepturi, calculată de la data scadenței până la data plății efective a debitului principal, a obligat-o pe pârâtă să compenseze în bani concediul de odihnă neefectuat de reclamantă aferent perioadei lucrate și la plata dobânzii legale aferentă acestor drepturi, calculată de la data scadenței până la data plății efective, precum și la plata către reclamantă a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 1805/08.07.2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat apelul și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea căruia a arătat că reclamanta deținea și funcția de administrator în cadrul societății pârâte și că nu a semnat statele de plată.

În cadrul cererii de recurs a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârile pronunțate în conflicte de muncă nu pot fi atacate cu recurs.

Prin încheierea din 17.02.2021, pronunțată în dosarul asociat, înregistrat sub nr. x/2019/a1, Înalta Curte a sesizat Curtea Constituțională cu excepția invocată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 1805/08.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă într-un conflict de muncă.

Potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Articolul 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

În raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia nr. 1805/08.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1805/08.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-01-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 128/2023
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023 Asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin – secția I Civilă la 22.02.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L.,
ÎCCJ 2023-12-05
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2546/2023
Ședința publică din data de 5 decembrie 2023 Deliberând asupra recursului, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în data de 15.10.2021 sub
ÎCCJ 2019-09-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1522/2019
Ședința publică din data de 26 septembrie 2019 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale din 12 februarie 2018 sub nr. x/2018, re
ÎCCJ 2019-02-28
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 467/2019
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 25 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat,
ÎCCJ 2024-04-17
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 872/2024
2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON, reprezentând daune morale pentru neplata drepturilor salariale a
Sursă