ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1522/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale din 12 februarie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 2.250 RON, reprezentând salarii neplătite pentru perioada 6 iunie - 6 septembrie 2017, sumă actualizată cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale aferente sumei menționate, începând cu data la care trebuia achitată și până la data plății efective, potrivit O.G. nr. 13/2001, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c), art. 171, art. 159, art. 166, art. 272, art. 269 alin. (1) Codul muncii, art. 208, art. 210 din Legea nr. 62/2011, contractul individual de muncă.

Prin sentința nr. 395 din 7 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. și s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantului salariul net cuvenit conform contractului individual de muncă nr. x/30.05.2017, pentru activitatea prestată în luna iunie 2017, sumă actualizată cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale aferente sumei, de la data scadenței până la data plății efective, fiind obligat pârâtul la 400 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul B..

Prin decizia 2336 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă s-a respins ca tardiv apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 395 din 7 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., fiind obligat apelantul-pârât B. la 200 RON, cheltuieli de judecată în apel către intimatul-reclamant A..

Împotriva deciziei nr. 2336 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a formulat recurs pârâtul B..

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât B. a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului și înlăturării cheltuielilor de judecată.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât reclamantul A. a încasat salariul aferent lunii iunie 2017 la data de 31 iulie 2017, conform statului de plata semnat de acesta și a registrului de casă întocmit de Sucursala C..

În opinia recurentului, în mod greșit instanța a apreciat că statul de plată aferent lunii iunie 2017 nu este semnat de reclamant, fără a proceda la verificarea înscrisului, fără a administra probe (expertiza grafoscopică în vederea identificării autorului semnăturii), fără a ordona prezentarea înscrisului original aflat în posesia pârâtului.

De asemenea, instanța nu a arătat care sunt elementele care au format convingerea acesteia ca semnătura de pe statul de plata nu este a reclamantului, având în vedere că acesta a fost semnat de reclamant și nu s-a înscris în fals cu privire la acest înscris, care face dovada deplină a achitării tuturor drepturilor salariale, conform contractului individual de muncă.

Având în vedere că recurentul, în calitate de angajator al reclamantului A. a achitat toate drepturile salariale restante, hotărârea instanței este una netemeinică, motiv pentru care se solicită instanței, admiterea recursului și modificarea deciziei atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului și înlăturării cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește tardivitatea apelului declarat de recurentă, aceasta arată că părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar potrivit art. 468 C. proc. civ., termenul de declarare a apelului este de 30 zile de la comunicarea hotărârii.

Raportat la aceste dispoziții legale, termenul de declarare a apelului este un termen legal imperativ, iar nu unul judecătoresc, astfel că, în speță, neindicarea în dispozitivul hotărârii a termenului de declarare a apelului, ca fiind de 30 de zile de la comunicare, nu face ca apelul formulat de pârât în termenul prevăzut de lege să fie tardiv, sens în care solicită instanței să rețină că apelul a fost formulat în termenul legal de 30 zile de la comunicare.

Prin întâmpinarea depusă la 11 ianuarie 2019, intimatul-reclamant A. a invocat excepția inadmisibilității recursului având în vedere că recursul a fost exercitat împotriva unei hotărâri definitive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 martie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 22 martie 2019, părțile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 26 septembrie 2019, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței".

În acest context, Înalta Curte constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși prin adresa emisă la 4 decembrie 2018, aflată la dosar recurs i s-a pus în vedere obligația timbrării recursului, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 2336 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 2336 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2019.