ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1276/2019

Ședința publică din data de 11 iunie 2019

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. l-au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la:

- recalcularea și plata drepturilor salariale aferente majorării de 12% începând cu 1 august 2015 și până la 1 decembrie 2015, conform O.U.G. nr. 83/2014, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective;

- încadrarea salarială și plata drepturilor salariale în conformitate cu O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 54/2015, respectiv acordarea majorării de 15 % aplicată la salariul majorat cu 12%, prevăzut de art. 2 alin. (6) începând cu 1 decembrie 2015 și până la data plății, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective;

- majorarea salariului de bază cu 15%, conform O.U.G. nr. 9/2017 pentru personalul nedidactic din Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți, începând cu 1 ianuarie 2017, față de luna decembrie 2016, până la 31 decembrie 2017, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective;

- recalcularea și plata drepturilor salariale aferente majorării salariului de bază cu 15 % pentru complexitatea muncii, începând cu 1 aprilie 2018 față de luna martie 2018, conform pct. 2 la nota din Legea nr. 79/2018, care prevede că "personalul contractual din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Mediului, Ministerului Muncii și Justiției Sociale, Ministerului Sănătății și Ministerului Educației Naționale beneficiază pentru complexitatea muncii de o majorare a salariului de bază de 15%."

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014 și ale Legii nr. 153/2017, precum și pe decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4426/2013.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, tribunalul, din oficiu, în baza art. 139 alin. (5) C. proc. civ., a dispus disjungerea cauzei pentru fiecare reclamant, pentru o mai bună administrare a probelor, formând dosare separate.

În urma disjungerii, pe rolul aceleiași instanțe a fost înregistrat dosarul nr. x/2018 privind acțiunea reclamantei B..

Prin sentința civilă nr. 849/2018 din 6 decembrie 2018, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. și l-a obligat pe pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți la recalcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantei, aferente perioadei 1 august 2015-30 noiembrie 2015 prin aplicarea majorării de 12 % a salariului de bază, conform O.U.G. nr. 83/2014 și la recalcularea drepturilor salariale majorate, conform O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 54/2015 și O.U.G. nr. 9/2017, luând în considerare majorarea de 12% dispusă mai sus, pentru perioada 1 decembrie 2015 - 30 iunie 2017. Totodată, tribunalul l-a obligat pe pârât la plata diferențelor de drepturi salariale dintre drepturile salariale calculate conform dispozițiilor de mai sus și cele efectiv încasate în perioada 1 august 2015-30 iunie 2017, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective și a dobânzii legale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri atât reclamanta, cât și pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 574/2019 din 6 martie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. împotriva sentinței civile nr. 849/2018 din 6 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și a admis apelul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta B. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă sub nr. x/2019.

Prin memoriul depus la dosar, revizuenta a solicitat anularea în tot a hotărârii atacate, respectiv a deciziei civile nr. 574/2019 din 6 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, cu consecința admiterii apelului propriu și schimbării sentinței primei instanțe, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de revizuire, autoarea prezentului demers judiciar a susținut, în esență, că decizia atacată este potrivnică deciziei nr. 538/2019 din 5 martie 2019, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 1293/2019 din 7 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis excepția propriei necompetențe materiale, invocată din oficiu în baza art. 510 alin. (2) teza I, raportat la art. 129 alin. (2) pct. 2 și la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre.

Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat sub același număr unic pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă în considerarea celor ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul" se poate cere în cele unsprezece cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text.

Prin urmare, potrivit normei legale menționate, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate a căii de atac de retractare, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., respectiv a celor prevăzute la alin. (1) pct. 3, doar în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, cazuri în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În speță, revizuenta și-a fondat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Or, în speță, verificarea cererii de revizuire relevă faptul că autoarea căii de atac s-a limitat doar să indice cazul de revizuire instituit de norma legală precitată, fără să dezvolte niciun fel de susțineri circumscris acestuia, astfel că nu a putut face obiectul cenzurii Curții de Apel Craiova, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei de declinare.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și care atrage competența instanței supreme vizează existența unor "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, chiar din redactarea normei menționate, respectiv din sintagma "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe…" rezultă cu evidență condițiile impuse pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, prin adoptarea de către instanțe de soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație de natură să determine imposibilitatea executării hotărârilor ca și consecință a împrejurării că fiecare dintre părți s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieși. Astfel, pentru depășirea acestei situații aparent insurmontabile, legiuitorul a statuat posibilitatea revizuirii ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În speță, se constată că prin decizia nr. 538/2019 din 5 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a cărei autoritate de lucru judecat susține revizuenta că ar fi încălcată de decizia a cărei anulare se cere, Curtea de Apel Craiova, secția Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 850/2018 din 6 decembrie 2018 a Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I..

Prin urmare, instanța supremă impune concluzia că nu poate fi reținută potrivnicia celor două hotărâri, cea de-a doua hotărâre pronunțată neîncălcând autoritatea de lucru judecat a primei, având în vedere neîndeplinirea în cauză a condiției identității de părți instituite de legiuitor.

Astfel, verificarea celor două hotărâri pretins contradictorii relevă faptul că, deși au fost date în litigii având același obiect - pretenții decurgând din drepturi salariale - și aceeași cauză (întemeiate pe aceleași prevederi legale), procesele au fost purtate între părți diferite.

Astfel, în primul dosar soluționat, nr. x/2018, apelant-pârât a fost Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți, iar intimată-reclamantă a fost I., în timp ce în dosarul nr. x/2018 au figurat ca părți Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți și B..

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în limitele cerințelor de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., neexistând identitate de părți, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B., împotriva deciziei nr. 574/2019 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2019.