ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1871/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 847 din 06 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți.

A fost obligat pârâtul la recalcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantei, aferente perioadei 01.08.2015-30.11.2015 prin aplicarea majorării de 12 % a salariului de bază, conform O.U.G. nr. 83/2014. A fost obligat pârâtul la recalcularea drepturilor salariale majorate conform O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 54/2015 și O.U.G. nr. 9/2017 luând în considerare majorarea de 12 % dispusă mai sus, pentru perioada 01.12.2015-30.06.2017.

A fost obligat pârâtul la plata diferențelor de drepturi salariale dintre cele calculate conform dispozițiilor de mai sus și cele efectiv încasate pe perioada 01.08.2015-30.06.2017, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective și la plata dobânzii legale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanta A. și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți.

Prin decizia nr. 673 din data de 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 847 din 06 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

A fost admis apelul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 847 din 06 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

A fost schimbată sentința civilă nr. 847 din 06 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în sensul că a repins acțiunea în totalitate.

Împotriva deciziei nr. 673 din data de 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a formulat cerere de revizuire A., solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea în tot a hotărârii atacate și modificarea hotărârii instanței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

A arătat faptul că în dosarul nr. x/2018 s-a pronunțat decizia civilă nr. 538/05.03.2019, definitivă, prin care s-a soluționat apelul formulat de către ISJ Mehedinți, în sensul respingerii căii de atac, iar soluția dată de către Tribunalul Mehedinți în acest dosar a rămas nemodificată, reclamantei fiindu-i acordate drepturi salariale.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 673 din data de 18.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, de către Curtea de Apel Craiova, definitivă, s-a dispus admiterea apelului formulat de către ISJ Mehedinți și respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de către revizuentă. Așadar, aceasta este critica pentru care a înțeles să formuleze prezenta cerere de revizuire, întrucât există două hotărâri judecătorești contradictorii, iar obiectul acțiunilor în ambele dosare este același.

În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 6 si pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2019.

La data de 23.04.2019, intimatul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire.

Prin decizia nr. 1378 din 15 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta susține că decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv nr. 673 din data de 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, este contradictorie față de decizia civilă nr. 538 din 05 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuenta a solicitat instanței anularea deciziei nr. 673 din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că aceasta este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 538 din 05 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege.

Revizuenta arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunțate, în spețe similare, de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în privința altor persoane, cauze soluționate în contradictoriu cu același intimat, Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți.

Din examinarea conținutului cererii de revizuire, se reține faptul că revizuenta invocă împrejurarea că, la nivelul Curții de Apel Craiova există practică judiciară neunitară, pronunțându-se hotărâri judecătorești contradictorii în pricini având ca obiect recalcularea și plata drepturilor salariale, promovate în baza aceluiași temei juridic.

Or, practica neunitară a instanțelor datorată aplicării și interpretării greșite a unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8. din C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privința situației revizuentei, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluțiile care se pronunță în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Craiova, spre deosebire de soluția pronunțată de aceeași instanță într-o cauză similară.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 673 din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 673 din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2019.