ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 467/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 25 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea acesteia la plata drepturilor salariale în cuantum de 1.920 RON, pentru perioada 01.07.2015 - 14.09.2015, a sumei de 717 RON, aferente concediului de odihnă neefectuat, precum și a sumei de 4.170 RON, reprezentând despăgubiri corespunzătoare prejudiciului suferit urmare neexecutării de către pârâtă a obligațiilor contractuale cu privire la plata salariului.

În drept, a invocat incidența art. 82, art. 112 și art. 274 C. proc. civ., art. 281 - 291, art. 154 - 166 din Codul muncii coroborate cu art. I, art. J cu modificările ulterioare pct. 1 și pct. 4 din Contractul individual de muncă nr. x/02.10.2014 și art. 85 alin. (1), (2) și 4 din Legea nr. 76/2002.

La data de 22 aprilie 2016, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.364 RON, reprezentând drepturi salariale ridicate în avans de la societate.

Prin Sentința civilă nr. 2894 din 12 septembrie 2017, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă. A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2.572 RON, din care 1.896 RON, reprezentând salariu și 676 RON, constând în indemnizație concediu de odihnă neefectuat. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 4.710 RON, reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului individual de muncă. A respins cererea reconvențională formulată de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta la data de 5 octombrie 2017. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, la 12 octombrie 2017, sub același număr de dosar.

Prin Decizia nr. 1202 din 17 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de S.C. B. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 2894 din 12 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. A schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 2.384 RON către reclamantă, reprezentând drepturi salariale și indemnizație de concediu. A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta la data de 11 mai 2018. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 23 iulie 2018, sub același număr de dosar, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 11 filtru.

Prin rezoluția completului din 3 august 2018, s-a dispus, conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit s-a reținut că hotărârea atacată nu este supusă recursului, față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia fiind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluția din 6 noiembrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul a fost comunicat părților la 19 noiembrie 2018, respectiv la 20 noiembrie 2018, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

La 3 decembrie 2018, recurenta a depus un punct de vedere la raport, prin care a susținut că își însușește concluziile raportorului cu privire la inadmisibilitatea recursului. Astfel, recurenta a solicitat recalificarea căii de atac din recurs în revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., și înaintarea cererii, spre competentă soluționare, Curții de Apel Craiova. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 22 alin. (4), art. 152 și art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluția din 13 decembrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 14 februarie 2019.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 25 martie 2016, sub nr. x/2016, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea acesteia la plata drepturilor salariale în cuantum de 1.920 RON, pentru perioada 01.07.2015 - 14.09.2015, a sumei de 717 RON, aferente concediului de odihnă neefectuat, și a sumei de 4.170 RON, reprezentând despăgubiri corespunzătoare prejudiciului suferit, urmare neexecutării de către pârâtă a obligațiilor contractuale cu privire la plata salariului.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă.

Conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/2013 a instituit două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Din coroborarea prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că Decizia civilă nr. 1202 din data de 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Prin urmare, Decizia nr. 1202 din data de 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Cât privește solicitarea recurentei pârâte privind recalificarea căii de atac, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4) teza I C. proc. civ., invocate de aceasta în susținerea cererii, "judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire".

În ceea ce privește posibilitatea părților de a determina calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, se constată că a fost reglementată prin alin. (5) al art. 22 C. proc. civ. Această situație este, însă, de strictă interpretare, fiind necesar un acord expres al părților în sensul arătat, ceea ce nu este cazul în speță.

Pe de altă parte, alin. (6) al aceluiași articol prevede că judecătorul este obligat să se pronunțe în limitele învestirii sale. Or, ceea ce recurenta a dedus judecății în această etapă procesuală este o cerere de recurs, întemeiată în drept pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Faptul că prin punctul de vedere la raport aceasta a înțeles, față de concluziile de inadmisibilitate a recursului din cuprinsul acestuia, să solicite recalificarea căii de atac exercitate, ca fiind cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de competența Curții de Apel Craiova, nu poate fi primită la acest moment procesual, întrucât, în cauză, a fost epuizată procedura de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 din actul normativ menționat.

Prin urmare, nu poate fi reținută nici incidența dispozițiilor art. 152 C. proc. civ., astfel cum a solicitat recurenta, întrucât dreptul de calificare a cererii presupune dreptul instanței de a da denumirea legală unei cereri intitulate greșit de părți, dar fundamentate corect în raport de situația de fapt și de stadiul judecății.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1202 din data de 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1202 din data de 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN