ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2546/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 266 Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 3406/18.05.2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea și a obligat pârâta către reclamantă la plata drepturilor salariale nete cuvenite pentru perioada martie-08.06.2021, prin raportare la un salariu de bază lunar brut de 3.174 RON, astfel cum a fost stabilit în contractul individual de muncă nr. x/11.09.2020 și la plata dobânzii legale aferente debitului, de la data scadenței și până la data achitării efective.

A obligat pârâta către reclamantă la plata contravalorii concediului de odihnă neefectuat, respectiv pentru anul 2020 și pentru anul 2021, în raport de fracțiunea de normă de 4 ore/zi, 20 ore săptămână, conform contractului individual de muncă nr. x/11.09.2020.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 10 iulie 2023.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar în data de 22 august 2023 intimata-reclamantă A. a invocat excepțiile inadmisibilității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 266 și 271 din Legea nr. 53/2003 prin raportare la art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și excepția nulității potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a fi depuse acte doveditoare în acest sens.

Prin rezoluția din 18 octombrie 2023 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 5 decembrie 2023 cu citarea părților în ședință publică.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.

Obiectul litigiului îl reprezintă obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante datorate în baza contractului individual de muncă și la compensarea în bani a concediului neefectuat, decizia recurată fiind o hotărâre dată în materia conflictelor de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale".

În egală măsură, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

De asemenea, potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ.

Tot astfel, art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului."

Înalta Curte reamintește că obligația instanței este de a analiza căile de atac în limitele și în condițiile impuse de legiuitor, cu respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Respectarea principiului legalității este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată respectiv a materiei juridice în care a fost formulată, Înalta Curte reține că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, acesta fiind suprimat în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta ­­­­­­­­­­­Ora Design Concept S.R.L. împotriva deciziei nr. 2322 din 10 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Referitor la cererea intimatei-reclamante A., privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Intimata-reclamantă nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta ­­­­­­­­­­­Ora Design Concept S.R.L. împotriva deciziei nr. 2322 din 10 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A., privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2023.