ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 428/2022

Ședința publică din data de 01 martie 2022

Asupra cererii de revizuire, reține următoarele:

I. Prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Vaslui, disjunsă prin încheierea de ședință din 11.06.2020, reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B. solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., anularea actului adițional nr. x din 25.03.2019 la contractul individual de muncă nr. x/29.07.1976.

Ca temei legal au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 85/2006.

În urma disjungerii, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția Civilă sub dosar nr. x/2020.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 17.09.2020 sub nr. x/2009/a1.39, reclamantul B., în calitate de administrator judiciar al A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul C. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea actului adițional la contractul individual de muncă nr. x din 29.07.1976, înregistrat sub nr. x din 19.07.2018, încheiat între A. S.A., în calitate de angajator și C., în calitate de angajat, anularea actului adițional la contractul individual de muncă nr. x din 29.07.1976, înregistrat sub nr. x din 25.03.2019, încheiat între A. S.A., în calitate de angajator și C., în calitate de angajat, anularea oricărui demers efectuat ca urmare a încheierii actelor adiționale la contractul individual de muncă, obligarea pârâtului la plata sumei de 53.100 RON, precum și modificarea statelor de plată întocmite în baza actelor adiționale.

Ca temei legal al cererii, au fost invocate dispozițiile art. 11, art. 18, art. 20 din Legea nr. 85/2006, art. 209, art. 1179, art. 1250 din C. civ., prevederile din Codul muncii, precum și dispozițiile Legii nr. 31/1990.

Prin încheierea din 19.11.2020, Tribunalul Vaslui a dispus reunirea cauzei la dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Vaslui, secția Civilă.

Prin sentința nr. 51/2021 din 30.03.2021, Tribunalului Vaslui, secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul B., administrator judiciar al debitoarei A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul C..

A constatat nulitatea absolută a actului adițional la contractul individual de muncă nr. x din 29.07.1976, înregistrat sub nr. x din 19.07.2018, încheiat între A. S.A., în calitate de angajator și C., în calitate de angajat.

A constatat nulitatea absolută a actului adițional la contractul individual de muncă nr. x din 29.07.1976, înregistrat sub nr. x din 25.03.2019, încheiat între A. S.A., în calitate de angajator și C., în calitate de angajat.

A obligat pârâtul să restituie debitoarei A. S.A. suma de 32.600 RON încasată în temeiul celor două acte adiționale.

A respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind refacerea statelor de plată.

Pârâtul C. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 51/2021 din 30.03.2021, încheierii de ședință din 08.10.2020 și încheierii de ședință din 14.01.2021, pronunțate de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect acțiune în anulare.

Prin decizia nr. 437/2021 din 05 iulie 2021, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins recursul pârâtului.

II. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la 07.08.2020, sub nr. x/2020, repartizată spre soluționare unui complet specializat în jurisdicție de faliment, reclamantul C. a solicitat obligarea pârâtei A. S.A., prin administrator judiciar B., la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.10.2019 - 16.02.2020, indexate cu rata inflației, de la data scadenței și până la data plății efective, la plata dobânzii legale pentru drepturile salariale neachitate, calculată de la data scadenței și până la data plății efective, precum și la plata lunară a contribuțiilor de asigurări sociale și de sănătate, pentru aceeași perioadă. Cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile Codul Muncii, Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 84/2021 din 21.01.2021, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a hotărât următoarele:

A respins cererea de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

A admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă.

A respins cererea formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin administrator judiciar B., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul C. a formulat apel, care a fost admis prin decizia nr. 893/2021 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Prin această decizie, sentința civilă nr. 84/2021 din 21.01.2021 a Tribunalul Vaslui, secția Civilă a fost schimbată, după cum urmează: s-a respins excepția inadmisibilității, invocată de către pârâtă, ca neîntemeiată. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin lichidator judiciar B. S-a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantului drepturile salariale cuvenite în perioada 01.10.2019-16.02.2020 conform actului adițional nr. x din 12.03.2018 la contractul individual de muncă nr. x/29.07.1976, drepturi salariale indexate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective. S-a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantului dobânda legală pentru drepturile salariale cuvenite calculată de la data scadenței și până la data plății efective. S-a dispus obligarea pârâtei să vireze contribuțiile CASS și CAS aferente perioadei 01.10.2019-16.02.2020. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei.

Împotriva deciziei nr. 437/2021 din 05 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, revizuentul C. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., apreciind că decizia este potrivnică deciziei civile 893/2021 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Autorul căii de atac începe prin a prezenta soluțiile dispuse în dosarele nr. x/2020 și nr. y/2020 ale Curții de Apel Iași.

Precizează că între deciziile pronunțate în cele două dosare există contrarietate de considerente și dispozitive, în sensul în care, prin decizia civilă nr. 437/05.07.2021 s-a reținut faptul că revizuentul a încasat lunar, în perioada august 2018- septembrie 2019, în mod nejustificat, diferențe salariale dintre salariul de bază 4.000 RON și 5.000 RON și ulterior 8.100 RON, în timp ce, prin decizia nr. 893/10.11.2021 s-a reținut faptul că actul adițional nr. x/12.03.2018 produce efecte, în sensul majorării salariului de bază de la suma de 4.000 RON la suma de 4.800 RON și s-a reținut implicit faptul că, în perioada aprilie 2018- septembrie 2019, revizuentul a încasat corect suma de 4.800 RON/lunar, urmând ca pentru perioada următoare, octombrie 2019- februarie 2020, să primească diferența salarială de 800 RON.

Mai arată și că, prin pronunțarea succesivă a celor două hotărâri, s-a ajuns la un nonsens juridic, în sensul în care, prima instanță de judecată a anulat două acte adiționale pe care cea de-a doua instanță le-a considerat perfect valabile.

Față de cele prezentate, consideră că se impune admiterea cererii de revizuire și schimbarea deciziei civile nr. 437/05.07.2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2020.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei A. S.A., prin lichidator judiciar B. la 11 februarie 2022.

La 05 ianuarie 2022, intimata a transmis la dosar, prin e-mail, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca lipsită de temei legal.

La 28 februarie 2022, revizuentul a transmis la dosar, prin e-mail, note de ședință, prin care a reiterat motivele de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 și art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate" (pct. 7).

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și vizează anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

În cauză, revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 437/2021 din 05 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020 în raport cu decizia civilă nr. 893/2021 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, nefiind astfel îndeplinită condiția încălcării principiului puterii de lucru judecat prin hotărârile atacate, deoarece hotărârea potrivnică acesteia, respectiv decizia nr. 893/10 noiembrie 2021, nu exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Altfel spus, revizuentul solicită revizuirea primei hotărâri, respectiv a deciziei nr. 437/2021 din 05 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, susținând că aceasta încalcă principiul puterii de lucru judecat a unei alte hotărâri, decizia nr. 898 din 10 noiembrie 2021, care nu exista la data pronunțării celei dintâi.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ținând cont și de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții revizuentul C. împotriva deciziei nr. 437/2021 din 05 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 437/2021 din 05 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 martie 2022.