ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2705/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 11 martie 2019 pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, sub nr. x/2017/a27, reclamantul A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A. Vaslui, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. și D. S.A. prin administrator judiciar E. S.P.R.L., în temeiul art. 117 alin. (1) și (2) lit. b) și c) din Legea nr. 85/2014, anularea contractului de preluare a datoriei, încheiat la 1 noiembrie 2017 între părțile din cauză, având ca obiect preluarea de către D. S.A. a datoriei în cuantum de 6.031.183,51 USD și 919,229,37 RON pe care pârâta C. o avea față de S.C. B. S.A. Vaslui și repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea pârâtei C. la plata către B. S.A. Vaslui a datoriei în cuantum de 6.031.183,91 USD și 919.229,37 RON.

La termenul de judecată din 17 septembrie 2019 Tribunalul Vaslui a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale - funcționale a judecătorului sindic și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vaslui cu privire la teza finală a capătului de cerere nr. x, având în vedere următoarele aspecte: sumele ce fac obiectul capătului de cerere nr. x derivă din contractul de preluare a datoriei încheiat la data de 1 noiembrie 2014 între părțile din cauză și a cărui anulare s-a solicitat. Instanța a reținut că soluționarea capătului de cerere nr. x are legătură cu primul capăt de cerere și, față de dispozițiile art. 118 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, care se aplică cu prioritate în cauză, s-a constatat că judecătorul sindic are competența de a se pronunța și asupra acestui capăt de cerere, neputând fi disjuns conform clauzei elective de competență din contractul a cărui anulare s-a solicitat. De asemenea, Tribunalul Vaslui a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. de a solicita repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de preluare a datoriei.

Prin sentința civilă nr. 2/F/2020 din 7 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.A. Vaslui (în prezent, lichidator judiciar), în contradictoriu cu pârâtele C., D. S.A. prin administrator judiciar E. S.P.R.L. și B. S.A., societate aflată în insolvență, s-a dispus anularea contractului de preluare a datoriei încheiat la data de 1 noiembrie 2017 între părțile din cauză, având ca obiect preluarea de către D. S.A. a datoriei în cuantum de 6.031.183,51 USD și 919,229,37 RON pe care C. o avea față de S.C. B. S.A.; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului mai sus menționat în sensul că obligația de a restitui suma ce derivă din executarea silită a S.C. B. S.A. revine în patrimoniul pârâtei C. care își recapătă astfel calitatea de debitor al societății B. S.A. pentru această sumă; pârâta C. a fost obligată să restituie debitoarei S.C. B. S.A. suma de 24.677.788,5 RON; s-a respins cererea pârâtei C. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. a formulat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată și acordării cheltuielilor de judecată.

Totodată, pârâta a formulat apel împotriva încheierii de ședință din 17 septembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care a solicitat schimbarea acesteia, în sensul admiterii excepției necompetenței materiale - funcționale a judecătorului sindic pentru teza finală a capătului de cerere nr. x și, pe cale de consecință, anularea în parte a sentinței apelate urmând a pronunța o soluție în acord cu cea dată asupra excepției soluționate greșit de către prima instanță.

Prin încheierea din 17 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea apelantei, de administrare a probei cu înscrisuri în condițiile art. 297 C. proc. civ., de la terțul F. S.A.

Prin decizia civilă nr. 498/2020 din 21 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul formulat de pârâta C. împotriva încheierii de ședință din 17 septembrie 2019 și a sentinței civile nr. 2/F/2020 din 7 ianuarie 2020, ambele pronunțate de Tribunalul Vaslui; s-a anulat în parte încheierea de ședință din 17 septembrie 2019, în sensul că s-a admis excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului Vaslui - judecător sindic în soluționarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei C. la plata către S.C. B. S.A. a sumei de 6.031.183,91 USD și 919.229,37 RON; s-a disjuns și s-a declinat în favoarea Tribunalului București soluționarea capătului de cerere privind pe reclamanta S.C. B. S.A. (în faliment) prin lichidator judiciar A. și pe pârâta C., având ca obiect obligarea celei din urmă la plata sumei de 6.031.183,91 USD și 919.229,37 RON; s-a anulat în parte sentința civilă nr. 2/F/2020 din 7 ianuarie 2020, anume dispoziția privind obligarea apelantei-pârâte C. la plata către debitoarea B. S.A. a sumei de 24.677.788,5 RON; s-a trimis, spre competentă soluționare, Tribunalului București capătul de cerere privind pe reclamanta B. S.A. (în faliment) prin lichidator judiciar A. și pe pârâta C. ce are ca obiect obligarea celei din urmă la plata sumei de 6.031.183,91 USD și 919.229,37 RON; s-au păstrat celelalte dispoziții ale încheierii din 17 septembrie 2019, pe de o parte, și ale sentinței civile nr. 2/F/2020 din 7 ianuarie 2020, pe de altă parte, inclusiv cea privind respingerea cererii pârâtei C. de obligare a reclamantei S.C. B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierii de ședință din 17 iunie 2020 și a deciziei civile nr. 498/2020 din 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, recurenta-pârâtă C. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 8 martie 2021.

Recurenta-pârâtă C. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei civile nr. 498/21.10.2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2017, cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului formulat de pârâtă cu privire la capătul de cerere nr. x din acțiunea introductivă.

A mai solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 17 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2017, casarea în parte a încheierii recurate, în ceea ce privește respingerea cererii de administrare a probei cu înscrisurile solicitate în condițiile art. 297 din C. proc. civ. de la terțul F. S.A. (actualmente G.) și, pe cale de consecință, a deciziei civile nr. 498 din 21 octombrie 2020, în ceea ce privește soluția dată apelului formulat cu privire la capătul de cerere nr. x din acțiunea introductivă.

Totodată, recurenta-pârâtă a cerut obligarea intimatului-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în etapa recursului.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului, s-a arătat că acțiunea promovată de reclamantul A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A. are ca obiect atât o cerere principală dată de lege, în mod expres, în competența judecătorului sindic, cât și o cerere principală care nu este de competența materială a judecătorului sindic, fiind o pretenție de competența instanțelor de drept comun. Astfel, Tribunalul Vaslui (n.n. judecătorul sindic) a fost învestit cu soluționarea unei acțiuni având două capete de cerere diferite, pe care le-a soluționat prin pronunțarea sentinței civile nr. 2/F/2020 din 7 ianuarie 2020.

Recurenta-pârâtă consideră că sunt incidente în speță dispozițiile art. 460 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principate sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului".

Aceasta este și ipoteza din prezenta cauză: prin sentința civilă nr. 2/F/07.01.2020 a Tribunalului Vaslui au fost soluționate două capete de cerere principale (n.n. 1. anularea contractului de preluare de datorie și 2. obligarea pârâtei la plata unor sume de bani), iar aceste capete de cerere principale au un regim diferit al căilor de atac.

Pe de o parte, soluția dată cu privire la capătul de cerere nr. x, referitor la anularea contractului de preluare de datorie, este susceptibilă doar de apel, conform prevederilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, iar, pe de altă parte, soluția pronunțată cu privire la capătul de cerere nr. x, vizând plata sumei de 6.031.183,19 USD și 919.229,37 RON, este susceptibilă atât de apel, cât și de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 466 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) și (2) din același cod.

Așadar, soluționarea unei acțiuni în pretenții pentru sumele de 6.031.183,19 USD și 919.229,37 RON, astfel cum este cea formulată de intimata-reclamantă A. prin capătul de cerere nr. x, impune concluzia că hotărârea este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nicio dispoziție legală nerestricționând accesul la calea de atac a recursului față de natura și valoarea obiectului cererii deduse judecății.

În accepțiunea recurentei-pârâte C., este neechivoc faptul că în situația în care prin aceeași hotărâre sunt soluționate mai multe cereri care au un regim juridic al căilor de atac diferit, va fi aplicabil principiul unicității căii de atac, astfel încât întreaga hotărâre va fi supusă apelului, iar hotărârea din apel va fi supusă recursului.

De aceea, întregul sistem al căilor de atac configurat de legiuitor derivă din modul în care Tribunalul Vaslui și-a reținut, în mod nelegal, competența asupra unei cereri principale care cădea în competența instanțelor de drept comun specializate în materia litigiilor cu profesioniști. În mod inevitabil, hotărârea pronunțată de instanța de apel, în judecarea apelului, a vizat, deopotrivă, un litigiu cu tipicitatea procedurii de insolvență și o acțiune în pretenții de drept comun, soluția pronunțată cu privire la acțiunea în pretenții de drept comun deschizând părților calea de atac a recursului pentru întreaga hotărâre pronunțată în apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, raport care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părților, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-pârâtă C. a depus punct de vedere la raport, solicitând să se constate caracterul incomplet al analizei raportorului și, pe cale de consecință, lipsa de validitate a concluziei propuse, respectiv aceea a inadmisibilității recursului declarat în cauză.

Prin rezoluția din 26 octombrie 2021 s-a stabilit termen la data de 9 decembrie 2021 pentru examinarea stadiului recursului.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-reclamant A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A., potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) din același cod, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Așa fiind, instanța supremă are în vedere că la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, sub nr. x/2017/a27, prin care reclamantul A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A. Vaslui, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. și D. S.A. prin administrator judiciar E. S.P.R.L., în temeiul art. 117 alin. (1) și (2) lit. b) și c) din Legea nr. 85/2014, anularea contractului de preluare a datoriei, încheiat la 1 noiembrie 2017 între părțile din cauză, având ca obiect preluarea de către D. S.A. a datoriei în cuantum de 6.031.183,51 USD și 919,229,37 RON pe care pârâta C. o avea față de S.C. B. S.A. Vaslui și repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea pârâtei C. la plata către B. S.A. Vaslui a datoriei în cuantum de 6.031.183,91 USD și 919.229,37 RON.

Art. 117 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că "administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii".

Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:

i) judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operațiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 și a acțiunilor în nulitatea plăților sau operațiunilor efectuate de către debitor, fără drept, după deschiderea procedurii";

Așadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenței.

Fiind de competența judecătorului sindic, acțiunea este guvernată inclusiv de dispozițiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât vor fi avute în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel" și cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din același act normativ, în conformitate cu care,"curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei S.C. B. S.A., respectiv 20 iunie 2017.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu referire la art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" și că, în baza alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Reținând incidența criteriului materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că încheierea și decizia ce formează obiectul prezentului recurs au caracter definitiv de la pronunțarea lor, astfel că nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Susținerile recurentei-pârâte C. referitoare la incidența dispozițiilor art. 460 alin. (3) din C. proc. civ. nu pot fi primite, întrucât hotărârea pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă a fost supusă controlului judiciar, iar Curtea de Apel Iași a decis, în mod definitiv, că aparține instanței de drept comun, respectiv Tribunalului București, competența de a soluționa capătul de cerere nr. x din acțiunea reclamantului, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.031.183,91 USD și a sumei de 919.229,37 RON.

Față de cele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva încheierii din 17 iunie 2020 și a deciziei civile nr. 498/2020 din 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva încheierii din 17 iunie 2020 și a deciziei civile nr. 498/2020 din 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2021.