ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1520/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin adresa nr. x/21.05.2020, Ministerul Justiției a înaintat Tribunalului Vaslui, spre competentă soluționare, în temeiul Tratatului dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală (Chișinău, 1996), cererea de asistență judiciară având ca obiect recunoașterea și încuviințarea executării în România a Hotărârii din 4 decembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Bălți, Republica Moldova, în soluționarea dosarului nr. x, hotărâre devenită irevocabilă la data de 4 ianuarie 2019.

Prin cererea anterior menționată s-a arătat că prin Hotărârea din 4 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Bălți, Republica Moldova, instanța moldavă a dispus încasarea, în mod solidar, a datoriei de 119.910 EUR (echivalent în RON moldovenești) și a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 RON moldovenești, de la debitorii S.C. A. S.R.L. și B., cu adrese indicate în municipiul Vaslui de către creditorul obligației de plată S.C. C. S.R.L., cu sediul în Republica Moldova.

În conformitate cu art. 52 pct. 2 și pct. 3 din Tratatul între România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997 publicată în Monitorul Oficial nr. 310/13.11.1997, la cerere au fost atașate, în copie conformă cu originalul, textul complet al hotărârii, o adeverință (un certificat) că hotărârea a rămas definitivă și este susceptibilă de executare, precum și copii certificate ale actelor din care să rezulte că persoanelor obligate prin hotărâre, care nu au luat parte la proces, li s-au înmânat, cel puțin o dată, la timp și în forma cuvenită, citațiile.

Prin sentința civilă nr. 79/2021 din 21 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență D. și B., ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia civilă nr. 318/2021 din 17 iunie 2021, a respins apelul declarat de S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 79/2021 din 21 ianuarie 2021 a Tribunalului Vaslui, secția civilă, sentință care a fost păstrată.

Instanța de prim control judiciar a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Societatea reclamantă solicită recunoașterea și încuviințarea hotărârii judecătorești Bălți, Republica Moldova, din data de 4.12.2018, pronunțată în cauza civilă x, prin care a fost dispusă încasarea, în mod solidar, de la S.C. A. S.R.L. și de la B. în beneficiul reclamantei a sumei de 119.910 EUR și 5.000 MDL, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prima instanță a respins solicitarea reclamantei, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 51 lit. a) și c) din Tratatul între România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 310/13.11.1997, potrivit cărora:

"hotărârile se recunosc și se execută în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții: a) dacă sunt definitive și susceptibile de executare potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia au fost pronunțate (...); c) dacă persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-au înmânat citația și actul de sesizare a instanței în timp util și în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărârea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exercițiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces".

A reținut că debitorul B. are domiciliul în Iași, dar a fost citat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se solicită la adresele din Vaslui, Ștefan cel Mare, și din Iași.

Potrivit înscrisurilor depuse în apel, comunicarea citațiilor și a cererii de chemare în judecată s-a făcut către pârâtul B. pentru instanța moldovenească prin procedura comisiei rogatorii, la domiciliul corect al pârâtului, respectiv în Iași, Șoseaua x, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de apel.

Curtea de Apel Iași a considerat că este îndeplinită și cu privire la pârâtul debitor B. condiția prevăzută de art. 51 lit. c) din Tratatul între România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, deoarece persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-a înmânat legal citația și actul de sesizare a instanței în timp util și în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărârea.

Cu toate acestea, nu s-a făcut dovada că hotărârea instanței din Bălți, Republica Moldova, din data de 4 decembrie 2018, a fost comunicată pârâtului B. la adresa din Iași, Șoseaua x.

Cu privire la acest aspect, reclamanta a susținut faptul că instanța moldovenească nu a putut accesa baza de date care conținea adresa pârâtului B.. Curtea de Apel Iași a apreciat însă că instanța moldovenească avea cunoștință de adresa reală a pârâtului B., deoarece i s-a comunicat soluția pronunțată în comisia rogatorie de către Judecătoria Iași, împreună cu citația emisă, ce conținea adresa corectă a pârâtului.

Pe de altă parte, pârâtul B. a probat faptul că a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac a apelului împotriva hotărârii pronunțate de instanța din Bălți, Republica Moldova.

Așadar, Curtea de Apel Iași a constatat că prima instanță a apreciat corect că nu este îndeplinită, la acest moment, cerința impusă de art. 51 lit. a) din Tratatul între România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, a existenței unei hotărâri definitive, cât timp instanța moldovenească nu s-a pronunțat asupra cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, formulată de pârât.

La data de 20 septembrie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 318/2021 din 17 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei privind recunoașterea și încuviințarea executării în România a Hotărârii din 4 decembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Bălți, Republica Moldova, în soluționarea dosarului nr. x, hotărâre devenită irevocabilă la data de 4 ianuarie 2019 în favoarea S.C. C. S.R.L., spre o nouă judecată, instanței competente.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Hotărârea Curții de Apel Iași este nelegală, cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Curtea de Apel Iași a recunoscut faptul că debitorul B. a fost citat corect de către Judecătoria Bălți la domiciliul acestuia și anume: Iași, Șoseaua x, jud. Iași, România, prin procedura comisiei rogatorii.

Totodată, Curtea de Apel Iași a constatat neîmplinirea cerinței prevăzute la art. 51 lit. a) din Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996, care prevede că:

"se recunosc și se execută în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții: a) dacă sunt definitive și susceptibile de executare potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia au fost pronunțate".

Instanța de apel a considerat că Hotărârea Judecătoriei Bălți din 4 decembrie 2018 în soluționarea dosarului nr. x, devenită irevocabilă la data de 4 ianuarie 2019, nu este una definitivă, "cât timp instanța moldovenească nu s-a pronunțat asupra cererii de repunere în termen de declarare a căii de atac, formulată de pârât".

Recurenta-reclamantă a comunicat că potrivit informației din Programul integrat de gestionare a dosarelor (PIGD), implementat în Republica Moldova, la data de 27 mai 2021 s-a pronunțat încheierea Colegiului Civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Bălți, în dosarul nr. x, prin care a fost restituită cererea de apel declarată de avocatul E. în interesele lui B. împotriva Hotărârii Judecătoriei Bălți din 4 decembrie 2018. A menționat că încheierea respectivă a fost pronunțată cu drept de recurs la Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Dosarul nr. x al Curții de Apel Bălți este unul finalizat, atâta timp cât încheierea din 27 mai 2021 nu a fost atacată cu recurs de către B. sau de către reprezentantul împuternicit al acestuia, informația rezultând din Programul integrat de gestionare a dosarelor.

Prin întâmpinarea prezentată Curții de Apel Iași, reprezentantul împuternicit al pârâtului B. a invocat formularea unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii judecătorești din 4 decembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Bălți, Republica Moldova.

În fapt, la data de 14 aprilie 2021 avocatul E., nefiind împuternicit să reprezinte interesele d-lui B., a formulat o cerere de apel împotriva hotărârii judecătorești din 4 decembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Bălți, Republica Moldova.

Curtea de Apel Bălți nu a dat curs cererii formulate, în condițiile în care nici intimatului B., nici avocatul E. nu au atacat cu recurs încheierea din 27 mai 2021.

Din aceste acțiuni, rezultă că motivul depunerii cererii de apel de către avocatul E. a fost acela de a induce în eroare Curtea de Apel Iași, astfel încât aceasta din urmă să nu dispună recunoașterea și încuviințarea executării în România a Hotărârii din 4 decembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Bălți, Republica Moldova, în soluționarea dosarului nr. x, devenită irevocabilă la data de 4 ianuarie 2019.

Anterior momentului la care a fost dată decizia civilă nr. 318/2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă (17 iunie 2021), Curtea de Apel Bălți a pronunțat încheierea din 27 mai 2021, în dosarul nr. x, prin care a respins cererea de repunere în termenul de apel, cerere depusă de reprezentantul d-lui B.. La data de 17 iunie 2021 a expirat și termenul în care se putea ataca, cu recurs, încheierea Judecătoriei Bălți din 27 mai 2021 (15 zile de la pronunțare).

În conformitate cu prevederile art. 102 alin. (4

1

) din C. proc. civ. al Republicii Moldova, "participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară".

În acest context, recurenta a relevat faptul că pârâtul B. a fost citat prin intermediul comisiei rogatorii la adresa de domiciliu a acestuia și anume: România, Iași, Șoseaua x.

Fiind citat legal în calitate de pârât în dosarul înregistrat, ca urmare a cererii promovate de reclamanta S.C. C. S.R.L., respectiv cunoscând despre faptul derulării cauzei civile de încasare a datoriei la judecătoria Bălți în Republica Moldova, d-l B. era obligat să urmărească soarta dosarului și să se intereseze de încheierile și hotărârile judecătorești emise în cadrul procedurii judecătorești derulate în Republica Moldova.

În pofida acestui fapt, d-l B. a demonstrat că este de rea-credință, a lipsit de la ședințele de judecată stabilite de Judecătoria Bălți, nu a atacat în termenul legal hotărârea judecătorească emisă de către Judecătoria Bălți la 4 decembrie 2018, în soluționarea dosarului nr. x.

Recurenta-reclamantă a menționat că hotărârea vizată, conform procedurii după pronunțare, a fost expediată de către Judecătoria Bălți la adresa d-lui B. pentru a da posibilitatea acestuia să-și exercite dreptul de contestare a hotărârii respective.

Totodată, a învederat că hotărârea judecătorească emisă de către Judecătoria Bălți la 4 decembrie 2018 în soluționarea dosarului nr. x a fost publicată pe portalul instanțelor judecătorești din Republica Moldova, aceasta având caracter public.

Conform art. 254 din C. proc. civ. al Republicii Moldova, "(1) Rămân definitive hotărârile judecătorești emise în primă instanță, supuse apelului, după examinarea cauzei în apel.

(2) Rămân irevocabile hotărârile judecătorești:

a) emise în primă instanță, după expirarea termenului de apel, dacă participanții interesați nu au exercitat calea de atac corespunzătoare".

După expirarea termenului de apel acordat d-lui B., Judecătoria Bălți, aplicând normele C. proc. civ. al Republicii Moldova, a atribuit hotărârii pronunțate, calitatea de definitivă și irevocabilă.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Intimatul-pârât B. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

La data de 28 februarie 2022, recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 28 martie 2022 s-a fixat termen la data de 16 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu preliminar, se impun a fi făcute precizări cu privire la particularitățile de reglementare a procedurii de exequatur pentru a se identifica limitele de analiză pe care instanțele le-au avut în vedere în raport cu obiectul învestirii.

Procedura de exequatur reglementată de dispozițiile art. 1.103-1.107 din C. proc. civ. este remediul procesual prin care jurisdicția română conferă forță executorie pe teritoriul României hotărârilor străine ce au caracter executoriu.

Cu alte cuvinte, această procedură permite creditorului obligației recunoscute prin hotărârea străină să își poată valorifica dreptul astfel dobândit în condițiile în care hotărârea străină nu a fost executată de bunăvoie.

Analiza pe care instanța învestită cu o cerere de recunoaștere trebuie să o facă este limitată exclusiv la examinarea condițiilor prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 1.095-1.102 din C. proc. civ., anume caracterul definitiv, competența materială a instanței care a pronunțat hotărârea străină, reciprocitatea în ceea ce privește recunoașterea hotărârilor străine.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 1.095 din C. proc. civ., "hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare".

În sensul art. 1.096 alin. (1) din același cod, "hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.095 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată; b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții; c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea".

Deși recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând faptul că hotărârea Curții de Apel Iași a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, trebuie menționat că dispozițiile art. 1095-1102 din C. proc. civ. nu constituie norme de drept material, ci norme de procedură.

Ca urmare, se impune încadrarea motivelor de recurs în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la încălcarea regulilor de procedură sancționată cu nulitatea.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate susținerile recurentei-reclamante S.C. C. S.R.L., potrivit cărora, anterior momentului la care a fost dată decizia civilă nr. 318/2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă (17 iunie 2021), Curtea de Apel Bălți a pronunțat încheierea din 27 mai 2021, în dosarul nr. x, prin care a respins cererea de repunere în termenul de apel, cerere depusă de reprezentantul d-lui B..

Recurenta-reclamantă a depus la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, o copie a încheierii din 27 mai 2021, astfel cum a fost încărcată în Programul integrat de gestionare a dosarelor (PIGD), implementat în Republica Moldova, x, încheiere care nu a fost atacată cu recurs în termen de 15 zile de la pronunțare, acest termen fiind expirat la data de 17 iunie 2021.

Totodată, se cuvine a fi precizat că art. 53 din Legea nr. 177 din 4 noiembrie 1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996 (având denumirea marginală "Procedura de recunoaștere și încuviințare a executării"), prevede, la pct. 8, faptul că:

"înainte de rezolvarea cererii de încuviințare a executării, instanța, dacă apreciază necesar, poate cere părților din proces să depună în scris anumite lămuriri sau să completeze cererea de executare. De asemenea, poate cere lămuriri suplimentare de la instanța care a pronunțat hotărârea".

În acest context, se dovedește a fi nelegală hotărârea Curții de Apel Iași care a constatat că prima instanță a apreciat corect că nu este îndeplinită, la acest moment, cerința impusă de art. 51 lit. a) din Tratatul între România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, a existenței unei hotărâri definitive, cât timp instanța moldovenească nu s-a pronunțat asupra cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, formulată de pârât.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. a invocat și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă acest motiv de recurs nu este dezvoltat corespunzător, spre a fi examinat în conținut.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în condițiile în care încălcarea normelor de procedură sus-arătate au produs recurentei-reclamante o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului astfel întocmit (decizia atacată), în condițiile art. 175 alin. (1) din același cod.

Așa fiind, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 318/2021 din 17 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, care va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre o nouă judecată, instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 318/2021 din 17 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.