ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 256/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 23 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. a formulat cerere de recunoaștere pe teritoriul României a hotărârii emise la 20 iulie 2020 de către Judecătoria Chișinău, Republica Moldova, prin care instanța a admis acțiunea cu privire la încasarea pensiei alimentare în sumă de 2.243 RON, începând cu data de 16 august 2019 pentru întreținerea copilului minor B. de la pârâtul C.. Primul ciclu procesual

Sentința pronunțată în prima instanță Prin sentința civilă nr. 548 din 19 martie 2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis cererea formulată de petenta A. privind recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii pronunțate la 20 iulie 2020 de Judecătoria Chișinău, Republica Moldova, prin care instanța a admis acțiunea cu privire la încasarea pensiei alimentare în suma de 2.243 RON începând cu 16 august 2019 pentru întreținerea minorului de la pârâtul C.; a dispus recunoașterea pe teritoriul Statului Român a hotărârii pronunțate la 20 iulie 2020 de Judecătoria Chișinău, Republica Moldova, prin care instanța a admis acțiunea cu privire la încasarea pensiei alimentare în suma de 2.243 RON începând cu 16 august 2019 pentru întreținerea minorului de la pârâtul.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 397 din 23 septembrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis excepția tardivității apelului; a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelantul C. împotriva sentinței civile nr. 548 din 19 martie 2021 a Tribunalului Iași, secția I civilă.

Decizia pronunțată în recurs Prin decizia nr. 352 din 22 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a admis recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 397 din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă. A casat decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Al doilea ciclu procesual

Decizia pronunțată în rejudecarea apelului Prin decizia civilă nr. 247 din 18 mai 2022, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins apelul declarat de pârâtul C. împotriva sentinței civile nr. 548 din 19 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Recursul declarat în cauză În motivarea cererii de recurs, a susținut, în principal, că potrivit dispozițiilor art. 1096 alin. (2) și (3) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în Republica Moldova a fost dată în lipsa părții care a pierdut procesul, întrucât nu i-a fost înmânată în timp util o citație pentru dezbaterea pe fond a cauzei, astfel încât nu a avut posibilitatea de a se apăra ori de a exercita o eventuală cale de atac împotriva respectivei hotărâri. A apreciat că a fost nelegal citat chiar și pentru judecarea cauzei de față, întrucât nu a fost citat corespunzător și nu a putut să își exercite dreptul la apărare în timp util, aspect pe care îl poate proba în sensul că hotărârea instanței din Republica Moldova a fost pronunțată în lipsa lui și fără a fi citat. Sub acest aspect, a invocat nulitatea absolută a hotărârii pronunțate, întrucât pe plicul cu comunicarea actelor de procedură apare consemnat clar că nu locuiește la adresa menționată. În acest caz, având în vedere și dispozițiile art. 166 C. proc. civ., a apreciat că instanța trebuia să pună în vedere părții adverse să facă demersuri în vederea comunicării actului de procedură. În subsidiar, în ipoteza în care se va trece peste apărările formulate, a solicitat modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a clarifica aspectele legate de pensia de întreținere în cuantum de 2.243 RON, respectiv dacă se plătește pe întreaga perioadă stabilită - începând cu 16 august 2019 până la majoratul minorului - sau este vorba despre o sumă lunară de plată, începând de la data anterior menționată, dacă moneda în care trebuie să fie plătită pensia de întreținere, este în RON românești sau RON moldovenești. Instanța nu a făcut nicio distincție cu privire la monedă, deși în ambele țări este aceeași monedă, dar acestea nu au aceeași valoare intrinsecă. În drept, a invocat prevederile art. 466 și următoarele, art. 1096 alin. (2) și (3) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept: Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Scopul recursului transcende interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale. Din această perspectivă, motivarea căii de atac a recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată de către instanța de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute de lege. Obiectul recursului îl constituie decizia dată în apel, drept urmare motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele acestei hotărâri și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar. În prezenta cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurentul-pârât nu formulează nicio critică care să privească soluția instanței de apel și/sau raționamentul juridic ce a stat la baza pronunțării acesteia. Prin cererea de recurs, pârâtul a reiterat argumentele din cererea de apel privind incidența dispozițiilor art. 1.096 alin. (2) și (3) C. proc. civ., nelegala sa citare la judecarea cauzei și nulitatea absolută a hotărârii pronunțate. De asemenea, în subsidiar a solicitat clarificarea aspectelor legate de pensia de întreținere. Înalta Curte observă că aceste critici au primit dezlegare prin decizia recurată, instanța de apel constatând că este neîntemeiat motivul de apel ce privește nelegala citare a apelantului în fața Tribunalului Iași, raportat la conținutul art. 165 C. proc. civ., întrucât acesta a fost citat la ambele adrese, însă a refuzat primirea corespondenței așa cum rezultă din dovezile de realizare a procedurii de citare/comunicare. În ceea ce privește motivul de apel referitor la incidența prevederilor art. 1.096 alin. (2) și (3) C. proc. civ., curtea de apel a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile Cărții a VII-a din C. proc. civ. referitoare la procesul civil internațional, invocate de apelant, față de prevederile art. 1065 din acest cod, motiv pentru care a analizat critica din perspectiva dispozițiilor art. 51 lit. c) din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală. În acord cu prima instanță, curtea de apel a mai reținut că, din cuprinsul hotărârii pronunțate la 20 iulie 2020 de Judecătoria Chișinău, Republica Moldova rezultă că C. a fost legal citat și nu s-a prezentat pentru a participa în cadrul procedurii respective, fiind întrunită cerința prevăzută de art. 51 din Legea nr. 177/1997. Relativ la clarificarea aspectelor legate de pensia de întreținere, a constatat că hotărârea menționată prevede clar perioada pentru care este datorată pensia de întreținere și că referirea la moneda "leu" are în vedere moneda statului în care a fost pronunțată hotărârea, respectiv leu moldovenesc. Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, astfel că simplele susțineri formulate prin cererea de apel și reiterate, ca atare, prin cererea de recurs, nu constituie motive de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța de apel. De altfel, se poate observa că a reluat inclusiv temeiurile de drept ale cererii de apel, și anume dispozițiile art. 466 și art. 1.096 alin. (2) și (3) C. proc. civ. De asemenea, simpla indicare a unui text de lege, fără o corelare cu considerentele deciziei recurate, nu constituie un veritabil motiv de recurs în lipsa unei legături cu raționamentul instanței de apel. Față de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se reține că, fără să combată în vreun fel argumentele prezentate de instanța de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-pârât a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului. Instanța de recurs nu poate analiza direct legalitatea hotărârii primei instanțe, ci analiza care se efectuează în recurs reprezintă un control asupra judecății realizate de instanța de apel, astfel cum acesta se reflectă în decizia împotriva căreia a fost exercitat recursul. Prin urmare, în cauză controlul judiciar nu se poate realiza, deoarece prin cererea de recurs nu au fost aduse critici punctuale deciziei atacate, nu au fost expuse greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, recurentul-pârât limitându-se să copieze cererea de apel. Or, aparența de motivare a recursului nu poate fi privită ca un recurs motivat. În absența unor argumente care să reflecte critici privitoare la raționamentul curții de apel, instanța de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea recurentă urmărește a le invoca și nici dacă acestea pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., context în care intervine sancțiunea nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) din același cod. Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.