ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 352/2022

HOTĂRÂRE

22.02.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 352/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. a formulat cerere de recunoaștere pe teritoriul României a hotărârii emise la data de 20 iulie 2020 de către Judecătoria Chișinău, Republica Moldova, prin care instanța a admis acțiunea cu privire la încasarea pensiei alimentare în sumă de 2.243 RON, începând cu data de 16 august 2019 pentru întreținerea copilului minor B. de la pârâtul C..

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Iași

Prin sentința civilă nr. 548 din 19 martie 2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis cererea formulată de petenta A. privind recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii pronunțate la data de 20 iulie 2020 de către Judecătoria Chișinău, Republica Moldova, prin care instanța a admis acțiunea cu privire la încasarea pensiei alimentare în suma de 2.243 RON începând cu data de 16.08.2019 pentru întreținerea copilului minor B. de la pârâtul C.; a dispus recunoașterea pe teritoriul Statului Român a hotărârii pronunțate la data de 20 iulie 2020 de către Judecătoria Chișinău, Republica Moldova, prin care instanța a admis acțiunea cu privire la încasarea pensiei alimentare în suma de 2.243 RON începând cu data de 16.08.2019 pentru întreținerea copilului minor B. de la paratul C..

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași

Prin decizia civilă nr. 397 din 23 septembrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis excepția tardivității apelului; a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelantul C. împotriva sentinței civile nr. 548 din 19 martie 2021 a Tribunalului Iași, secția I civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 397 din 23 septembrie pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul C..

Calea de atac a fost înregistrată la data de 16 noiembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2020, fiind repartizată computerizat aleatoriu completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

În motivarea căii de atac, a arătat că instanța de apel, deși, a reținut faptul că hotărârea Tribunalului Iași i-a fost comunicată la data de 29 martie 2021, iar apelul a fost declarat la data de 22 aprilie 2021, a apreciat că apelul este tardiv, admițând excepția de tardivitate, invocată din oficiu, fără să acorde termen pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la excepția invocată.

Dispozițiile art. 180 și urm. C. proc. civ., pe care instanța le-a redat în extenso pentru a justifica concluzia declarării apelului peste termen, indică termenul de apel ca fiind 30 de zile de la comunicarea hotărârii, însă de la data comunicării hotărârii Tribunalului Iași (29 martie 2021) și până la data declarării apelului (22 aprilie 2021) au curs 24 de zile și nu 30 de zile, cum a reținut în mod eronat instanța de apel.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483 și urm. art. 498 C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

La data de 29 decembrie 2021, în termenul legal, intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea poziției sale procesuale, a arătat că în mod corect instanța de apel a invocate, din oficiu, excepția tardivității și a admis-o, având în vedere că termenele privitoare la declararea căilor de atac sunt reglementate prin norme de ordine publică.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 23 noiembrie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 10 ianuarie 2022, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 471

alin. (5) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 22 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, se impune precizarea că recurentul-pârât, deși, nu indică în mod expres vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în cererea de recurs, argumentele expuse în sprijinul nelegalității deciziei recurate relevă aspecte ce țin de încălcarea dispozițiilor art. 180 și urm. C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a apelului și modul de calculare a acestuia, ceea ce face posibilă încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea unor hotărâri atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, perspectivă în raport de care instanța urmează a analiza prezentul recurs, în virtutea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În mod distinct, însă, se evidențiază critica referitoare la modalitatea în care instanța de apel a admis excepția tardivității căii de atac, invocată din oficiu, pe care Înalta Curte o apreciază ca fiind expusă în mod formal atât timp cât simpla mențiune a propriei aprecieri cu privire la nelegalitatea soluției nu este de natură să se circumscrie exigențelor sferei de reglementare a căii extraordinare de atac a recursului, în lipsa unor argumente de ordin juridic care să consolideze afirmațiile recurentului-pârât cu privire la pretinsa amânare a cauzei pentru a-și exprima poziția procesuală în raport cu excepția reclamată.

Cu toate acestea, se observă că excepția tardivității căii de atac a fost invocată de către instanța de apel în ședința publică din 23 septembrie 2021, termen de judecată la care apelantul-pârât nu s-a prezentat, deși a fost legal citat, potrivit procesului-verbal de comunicare a citației aflat la dosarul curții de apel, context care circumstanțiază posibilitatea conferită părții, iar nu necesitatea, să-și exprime opinia, lipsa apelantului-pârât de la acel termen de judecată nefiind imputabilă instanței pentru a determina amânarea cauzei.

În schimb, dezlegările jurisdicționale pe care instanța de apel le-a dat excepției procesuale referitoare la tardivitatea apelului sunt eronate și fondate pe o greșită aplicare a normelor de procedură incidente în această materie, criticile cu acest obiect fiind întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 468 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, hotărârea primei instanțe a fost comunicată apelantului-pârât la data de 29 martie 2021, la sediul societății S.C. D. S.R.L., situat în Oradea, județul Bihor (adresă indicată în cererea de chemare în judecată - dosarul de fond), conform mențiunilor de pe procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de fond, ceea ce însemna că termenul de declarare a apelului se împlinea într-o zi de joi, 29 aprilie 2021, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cum apelul a fost transmis Tribunalului Iași, prin poștă electronică, la data de 22 aprilie 2021, ora 13:14, în termenul legal imperativ prescris pentru efectuarea actului de procedură, în mod greșit instanța de apel a admis excepția tardivității căii de atac, prin raportare la art. 468 alin. (1) coroborat cu art. 182 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât sancțiunea decăderii apelantului-pârât din dreptul de a-i fi examinate criticile deduse judecății apelului, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., este lipsită de suport legal și a produs părții o vătămare a cărei înlăturare nu poate fi realizată decât prin anularea deciziei atacate cu recurs în condițiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. ce reprezintă regula de drept comun în materia nulității actelor de procedură.

În consecință, pentru considerentele expuse, reținând incidența în speță a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 397 din 23 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.