ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2243/2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)”, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 79/21.01.2021, Tribunalul Vaslui – Secția Civilă a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A S.R.L. în contradictoriu cu pârâții S.C. B S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C, și D, având ca obiect recunoașterea și încuviințarea executării în România a hotărârii din 04.12.2018 pronunțată de Judecătoria Bălți, Republica Moldova, în dosarul nr. x/18.

Apelul declarat de S.C. A S.R.L. împotriva acestei sentințe civile a fost respins, în primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 318/17.06.2021 a Curții de Apel Iași – Secția Civilă. Împotriva acestei decizii civile, S.C. A S.R.L. a declarat recurs. Prin decizia nr. 1520/16.06.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel. În rejudecare, Curtea de Apel Iași – Secția Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 42/29.01.2024, prin care a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis cererea și a dispus recunoașterea și încuviințarea executării în România a hotărârii din 04.12.2018 pronunțată de Judecătoria Bălți, Republica Moldova, în dosarul nr. x/18.

Împotriva acestei decizii civile, D a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ei. În motivare, a arătat că hotărârea cuprinde motive străine de aspectele pe care le-a invocat în apărare și încalcă art. 1.095 teza finală și art. 1.096 alin. (2) teza finală C. proc. civ. A imputat instanței de apel nerespectarea normelor de drept vizând comunicarea actelor de procedură în dosarul nr. x/245/2018 și a subliniat că aspectele reținute în motivarea deciziei recurate cu referire la acest dosar apar a fi străine de cauză.

Din perspectiva încălcării dispozițiilor de drept material, a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde analiza cerințelor Codului de procedură civilă pentru recunoașterea efectelor hotărârii străine pe teritoriul României, ci singurul temei juridic reținut este art. 51 din Tratatul între România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală din 06.07.1996, ratificat prin Legea nr. 177/1997, încă instanța de apel nu a examinat îndeplinirea condițiilor impuse de lit. c) a acestui articol și de art. 1.096 alin. (2) C. proc. civ. sub aspectul comunicării actelor de procedură către partea obligată prin hotărâre, care nu a participat la proces. La 11.07.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Recursul nu este timbrat, împrejurare în considerarea căruia Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanței.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. În speță, în etapa regularizării cererii de recurs, constatându-se că recursul declarat nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, calculată conform art. 24 alin. (1) și (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, iar prin adresa comunicată la 03.06.2024, i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru și să depună la dosar dovada plății; această obligație nu a fost îndeplinită de autorul căii de atac.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor legale evocate mai sus, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât D împotriva deciziei civile nr. 42/29.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția Civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2024.