ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1399/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui sub nr. x/2019, la 24 decembrie 2019, prin declinare de la Judecătoria Huși, conform sentinței civile nr. 1265 din 16 decembrie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. Vaslui, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța în cauză, să dispună rezilierea contractului de arendă înregistrat la Consiliul Local Duda Epureni, jud. Vaslui, sub nr. x din 29 mai 2014, având ca obiect terenul arabil în suprafață de 1,97 ha, situat în raza com. Duda Epureni.

Prin sentința civilă nr. 739 din 25 martie 2020, Judecătoria Vaslui a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., invocată de către pârâtă prin întâmpinare; a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar C. și D..; a dispus rezilierea contractului de arendare înregistrat la Consiliul Local al com. Duda Epureni sub nr. x din 29 mai 2014, încheiat între autoarea reclamantului, E., în calitate de arendator și pârâta S.C. B. S.A., în calitate de arendaș; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în cauză.

Prin decizia nr. 1021/A din 16 septembrie 2020, Tribunalul Vaslui, secția civilă a respins, ca nefondat apelul formulat de S.C. B. S.A., prin administratorii judiciari F. și D., împotriva sentinței civile nr. 739 din 25 martie 2020 a Judecătoriei Vaslui.

Prin decizia nr. 19 din 20 ianuarie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis recursul formulat de S.C. B. S.A., prin administratorii judiciari F. și D. împotriva deciziei civile 1021/A/2020 din 16 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o casează integral. Rejudecând, a admis apelul formulat de S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 739 din 25 martie 2020, pronunțată de Judecătoria Vaslui pe care a schimbat-o în tot și, în consecință: a respins acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu S.C. B. S.A.; a obligat intimatul A. să plătească recurentei cheltuieli de judecată, în cuantum de 250 de RON, aferente judecății cauzei în apel și în recurs.

La 10 februarie 2021, împotriva deciziei nr. 19 din 20 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a formulat recurs A..

În cadrul memoriului de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., arată că hotărârea atacată nu este motivată, sens în care învederează lipsa totală a unei motivări a instanței de recurs în privința unor critici esențiale, soluționarea recursului fiind realizată în baza dispozițiilor Legii nr. 85/2014 și nu ale C. civ.. Astfel, susține că înscrierea creanței la masa credală nu înlătură analiza motivelor de reziliere invocate întrucât nicio dispoziție legală nu condiționează analiza neexecutării unui contract de posibilitatea recuperării unei creanțe rezultate din neexecutarea acestuia.

Invocă dispozițiile art. 1549 alin. (1) C. civ. și arată că, în speță, în exercitarea dreptului său de opțiune între executarea silită în natură a contractului și reziliere, a ales să solicite doar rezilierea, iar întârzierea la plata arendei, care atrage calcularea de daune interese, nu este de natură a înlătura sancțiunea rezilierii, aceste două sancțiuni fiind independente.

Susține că și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, de a preda terenul către intimată, însă aceasta din urmă nu a achitat arenda pentru perioada 2017-2020, iar pentru restul perioadei contractuale a fost achitată cu o întârziere de 2-3 ani, aspect neanalizat prin hotărârea atacată.

Arată că lipsa de analiză a instanței de recurs vizează și faptul că recurentul a depus notificări la sediul intimatei, prin care aducea la cunoștință acesteia că nu dorește prelungirea contractului.

II. Soluția și considerentele asupra recursurilor

Examinând admisibilitatea recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., statuează în sensul că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, art. 634 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Recursul declarat în cauză de reclamantul A. a fost formulat împotriva deciziei nr. 19 din 20 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, în recurs.

Întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

Potrivit principiului legalității căii de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, părțile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, întrucât reclamantul a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 19 din 20 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 19 din 20 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2021.