Decizia nr. 1890/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 2159/2019 a Judecătoriei Pașcani

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani la 25 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 200.000 RON, reprezentând daune morale, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul a fost citat cu mențiunea de a preciza cu cine înțelege să se judece având în vedere că, din răspunsul la întâmpinare, rezulta că își îndreaptă pretențiile și împotriva numitului C. și, față de lipsa unui răspuns din partea reclamantului, a fost introdus, în calitatea de pârât, și C.. La termenul de judecată din 26 septembrie 2019, reclamantul a precizat că înțelege să se judece doar cu B., renunțând la a se judeca și cu C..

Sentința Judecătoriei Pașcani Prin sentința civilă nr. 2159 din 22 noiembrie 2019, Judecătoria Pașcani a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată; a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul C.; a stabilit că suma de 100 de RON pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar rămâne în sarcina statului; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta B., ca neîntemeiată.

Încheierea Tribunalului Iași, secția I civilă Prin încheierea din 24 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata apelului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2159 din 22 noiembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Pașcani.

Decizia Curții de Apel Iași, secția civilă Prin decizia civilă nr. 81 din 8 februarie 2022, Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2019, a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii din 24 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2019.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei Curții de Apel Iași, secția I civilă, reclamantul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 18 martie 2022. Prin cererea de recurs a solicitat admiterea căii de atac și obligarea pârâtei să plătescă daune morale și materiale. A solicitat încuviințarea probei cu doi martori.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 28 martie 2022, s-a dispus comunicarea recursului către intimată și s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita taxa judiciară de timbru, în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat. Prin rezoluția din 6 iunie 2022 fost fixat termen de judecată la 13 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când instanța, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul din perspectiva excepției de netimbrare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În speță, prin rezoluția din 28 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit că recurentul A. datorează o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 100 RON, în temeiul art. 24 alin. (2), teza a II a din O.U.G. nr. 80/2013 pentru soluționarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 81/2022 din 8 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Prin adresa comunicată recurentului la 6 mai 2022, a fost adus la cunoștința acestuia cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, precum și faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la data comunicării cuantumului taxei și de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării aceleiași taxe, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. La 11 aprilie 2022, a fost înregistrată cererea formulată de recurentul A. privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru. Prin încheierea din 5 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019.3 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă cererea de acordarea a ajutorului public judiciar, hotărârea fiind comunicată recurentului la 20 mai 2022, prin poștă. Ulterior comunicării încheierii anterior menționate, recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru. Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că cererea formulată de recurentul A. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 81/2022 din 8 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.