Decizia nr. 359/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1127/2018 a Judecătoriei Pașcani

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani la data de 27 martie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se oblige pârâtul la plata sumei de 10.000 de RON, reprezentând despăgubiri pentru utilizarea/exploatarea fără acordul său a terenului agricol în suprafață de 39 de ari menționat în titlul de proprietate emis pe numele defunctei C., tarlaua x, parcela x. Cu cheltuieli de judecată și judecata în lipsă.

Sentința pronunțată de Judecătoria Pașcani Prin sentința civilă nr. 1127 din 14 iunie 2018, Judecătoria Pașcani a respins excepțiile lipsei calității procesual pasive și a autorității de lucru judecat, invocate de către pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiate; a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată; a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 700 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Tribunalul Iași Prin decizia nr. 3338 din 03 decembrie 2018, Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins cererea de apel formulată de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1127 din 14 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Pașcani; a obligat apelanta să plătească intimatului B. suma de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Iași Prin decizia civilă nr. 966 din 04 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 3338 din 03 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă. Prin decizia civilă nr. 209 din 21 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a constatat nulă pentru tardivitate contestația în anulare, formulată de A., împotriva deciziei civile nr. 966 din 04 decembrie 2019, pronunțată de aceeași instanță.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 209 din 21 mai 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs reclamanta A.. Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 209 din 21 mai 2020 și deciziei civile nr. 966 din 04 decembrie 2019 ale Curții de Apel Iași, a sentinței civile nr. 1127 din 14 iunie 20118 a Judecătoriei Pașcani, a deciziei civile nr. 3338 din 03 decembrie 2018 a Tribunalului Iași, secția I civilă, cu consecința admiterii contestației în anulare. În cuprinsul cererii de recurs, cu referire la istoricul litigiului, a arătat că decizia civilă nr. 209 din 21 mai 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, este netemeinică și nelegală, având în vedere că prin acțiunea promovată în instanță a solicitat despăgubiri în cuantum de 10.000 RON pentru exploatarea unui teren agricol din extravilan, fără acordul recurentei, pentru partea ce i se cuvine pe baza repartizării pe cale amiabilă pentru anii 2015-2016. În drept, cererea nu a fost motivată.

Apărările formulate în cauză La data de 30 iunie 2021 (data depunerii la oficiul poștal), în termenul legal, intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu are nicio legătură cu exploatarea terenului ce se află în proprietatea recurentei, nu lucrează terenuri agricole ca persoană fizică și nici în calitate de administrator al vreunei forme juridice de funcționare, nu are terenuri închiriate, arendate și nu desfășoară nicio activitate agricolă, afirmații care au fost dovedite de probatoriul administrat în cauză (înscrisuri și martori). Reținând faptul că din eroare a semnat procesul-verbal de punere în posesie în dreptul arendatorului, a precizat că în cadrul comisiei de punere în posesie a avut calitatea de membru având în vedere că la acea vreme a fost membru în Consiliul Local al comunei Halaucesti La data de 13 februarie 2022 (data transmiterii prin poștă electronică), recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a expus pe larg situația de fapt și istoricul unor litigii în care a fost parte, arătând că este de acord ca recursul să fie soluționat în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a reținut că decizia atacată este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea punctelor de vedere, în scris, la raport. Recurenta-contestatoare a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, exprimându-și acordul pentru soluționarea acestuia de către completul de filtru, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluția din 17 decembrie 2021, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 22 februarie 2022, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 209 din 21 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția I civilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului Art. 634 alin. (1) stipulează că: "Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că: "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". În litigiul supus analizei, decizia civilă nr. 209 din 21 mai 2020 a Curții de Apel Iași, secția I civilă, pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare, formulată de aceeași parte, împotriva deciziei civile nr. 966 din 04 decembrie 2019 a aceleiași instanțe, prin care s-a soluționat un recurs, este o hotărâre definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Principiul legalității căii de atac este reglementat expres la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, părțile nu pot exercita alte căi de atac decât cele pe care legea le prevede expres pentru o anumită procedură. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiilor art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt de ordine public, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea afecta legalitatea sau temeinicia primei judecăți. Ca atare, nici uneia dintre părți nu îi este îngăduit să formuleze și nici să învestească în mod legal instanța cu judecata unei căi de atac, exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege. Totodată, art. 460 C. proc. civ. reglementează principiul unicității căii de atac, care presupune că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri judecătorești numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac. Așadar, dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce presupune că nimănui nu îi este permis de a uza de două sau mai multe ori de aceeași cale de atac. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din același act normativ, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 209 din 21 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția I civilă.