ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 698/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare înregistrată la 7 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., să se constate că au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 638 mp, identificat topometric sub nr. x, situat în Iași, str. x, jud. Iași, precum și să se dispună actualizarea mențiunii în evidențele de cadastru și carte funciară cu privire la dreptul de proprietate. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1895-1899 C. civ.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3000 din 28 martie 2022, Judecătoria Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C., invocată din oficiu, și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. și A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 2423 din 20 octombrie 2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 3000 din 28 martie 2022 pronunțate de Judecătoria Iași.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 222 din 15 iunie 2023, Curtea de Apel Iași, secția civilă a constatat nulitatea recursului formulat de recurenții A. și B. împotriva deciziei nr. 2423 din 20 octombrie 2022 pronunțate de Tribunalul Iași, secția civilă.

Recursul Împotriva deciziei nr. 222 din 15 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, reclamanții A. și B. au declarat recurs. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., ulterior expunerii situației de fapt și a parcursului litigiului, recurenții au susținut că hotărârea recurată nu este motivată, întrucât instanța nu a analizat criticile cu dezlegarea cărora a fost învestită, referitoare la situația juridică a terenului, apartenența acestuia la domeniul public sau privat al unității administrativ-teritoriale sau îndeplinirea condițiilor uzucapiunii, aspect ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, situație de natură a atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de recurs. De asemenea, au apreciat că, în baza rolului activ, instanțele anterioare aveau obligația de a suplimenta probatoriul administrat și de a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate, soluționarea cauzei la un unic termen de judecată de către Tribunalul Iași și, respectiv, Curtea de Apel Iași reprezentând o încălcare a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Recurenții au criticat, pentru nelegalitate, și soluția de constatare a nulității recursului de către Curtea de Apel Iași.

Apărările formulate Intimatul nu a depus întâmpinare.

Procedura de filtru Prin raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. s-a reținut că, față de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., decizia nr. 442 din 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, obiect al recursului pendinte, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. Prin rezoluția din 23 ianuarie 2024, s-a stabilit termen pentru analiza în principiu a recursului la 7 martie 2024, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. La termenul de judecată menționat, Înalta Curte, dând eficiență acestor dispoziții legale, a rămas în pronunțare asupra admisibilității recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României statuând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive (…) "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". În cauză, obiectul recursului pendinte este reprezentat de decizia nr. 222 din 15 iunie 2023, prin care Curtea de Apel Iași, secția civilă a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 2423 din 20 octombrie 2022 pronunțate de Tribunalul Iași, secția civilă. Raportat la normele legale enunțate, admisibilitatea unei căi de atac și, implicit, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate sunt condiționate de exercitarea lor în condițiile prevăzute de lege. Fiind pronunțată în recurs, decizia nr. 222 din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Ca atare, hotărârea care formează obiectul recursului pendinte este definitivă și nesusceptibilă de reformare în această cale extraordinară de atac. Totodată, decizia recurată nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul exercitat împotriva unei decizii pronunțate în recurs nefiind permis de lege. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 222 din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă.