ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1733/2022

Ședința publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 28 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții D., E., E., F. și G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafața de 280 mp și construcția edificată pe acesta, situat în București, str. x, fără număr cadastral și neînscris în Cartea Funciară.

Prin sentința civilă nr. 6679 din 22 iunie 2018, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, unde aceasta a fost înregistrată pe rolul secției a III-a civile la data de 24 septembrie 2018, sub nr. x/2018.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă:

Prin sentința civilă nr. 1156 din 10 august 2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată de către aceștia prin întâmpinare, și a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 1601A din data de 12 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 1156 din 10 august 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă; a anulat sentința civilă apelată; a acordat termen pentru evocarea fondului la data de 04 februarie 2022, ora 10:00, cu citarea părților.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1601A din data de 12 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs pârâții E., F., H., I. și G..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 17 februarie 2022, sub nr. x/2018/a2, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurenții-pârâți au solicitat anularea hotărârii recurate, cu consecința constatării în ceea ce îi privește a lipsei calității procesuale pasive în prezentul litigiu și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, au susținut că hotărârea are la bază motive contradictorii, în sensul în care instanța de apel a reținut că ar fi excesiv să li se solicite intimaților-reclamanți să facă dovada calității de moștenitor prin depunerea unor certificate de moștenitor în condițiile în care recurenții-pârâți au recunoscut faptul că nu au dezbătut succesiunea, însă tot recurenții-pârâții și-au invocat lipsa calității procesuale pasive pe acest aspect; întreaga motivare în ceea ce privește uzucapiunea are la bază împrejurarea că intimații-reclamanți sunt moștenitori ai autorilor drepturilor inițiale și că tocmai calitatea de moștenitori îi face să invoce joncțiunea posesiilor, aspect ce intră în contradicție cu principiul disponibilității.

Au precizat că intimații-reclamanți au solicitat să se constate că au uzucapat un imobil, nefăcând însă dovada calității de moștenitori ai autorului lor, împrejurare care nu a prezentat relevanță, în aprecierea instanței, cât timp nici recurenții-pârâți nu au făcut dovada că sunt moștenitori.

Au arătat că hotărârea recurată este dată cu încălcarea art. 1837 din vechiul C. civ. în condițiile în care se invocă dobândirea unui drept real având la bază calitatea de moștenitori a intimaților-reclamanți, calitate pe care aceștia nu au reușit să o justifice.

II.2. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că hotărârea atacată nu este supusă recursului decât odată cu cea prin care se soluționează fondul cauzei în condițiile în care curtea de apel a admis apelul, a anulat sentința atacă și a reținut procesul acordând termen pentru evocarea fondului, hotărârea recurată făcând parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii, astfel că epuizarea examinării căii de atac a apelului are loc prin pronunțarea asupra fondului litigiului.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, iar acestea nu și-au exprimat poziția procesuală prin depunerea unor puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 20 iulie 2022, s-a stabilit termen de judecată la data de 04 octombrie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării admisibilității în principiu a recursului declarat de pârâții I., E., H., F. și G. împotriva deciziei nr. 1601A din 12 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursurile în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Decizia civilă nr. 1601A din 12 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, atacată pe calea recursului, este o decizie intermediară, prin care instanța de apel a anulat sentința civilă nr. 1156 din 10 august 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, și a acordat termen pentru evocarea fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, are doar menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei.

Prin decizia recurată, instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei, iar doctrina și practica judiciară au reținut în mod constant că o astfel de hotărâre intermediară nu poate face obiectul recursului pe cale separată, ci doar odată cu decizia finală pronunțată după rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Cum o atare hotărâre, nu rezolvă prin ea însăși obiectul litigiului, în privința acesteia sunt incidente dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora: " împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel", a căror rațiune constă tocmai în a nu se exercita de mai multe ori, succesiv, o anumită cale de atac într-o cauză aflată în același stadiu de rezolvare.

Câtă vreme cauza rămâne în curs de rezolvare după anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, astfel că nu poate fi considerată soluționată definitiv decât după pronunțarea deciziei asupra fondului procesului, iar rațiunea pentru care s-a instituit principiul de a fi supuse căii extraordinare de atac a recursului numai hotărârile judecătorești definitive este tocmai necesitatea instituirii unui sistem de natură să asigure judecarea completă și într-un timp rezonabil a cauzelor, fără fragmentarea cursului judecății, se impune cu evidență concluzia că o atare cale de atac nu poate fi exercitată și împotriva deciziei de anulare în tot sau în parte a procedurii urmate și a hotărârii apelate, cu menținerea cauzei spre judecare.

De altfel, față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nici nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii, astfel că atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii extraordinare de atac a apelului, prin pronunțarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, o atare cale de atac nu se poate exercita și asupra hotărârii anterioare, care a declanșat procedura ulterioară de cercetare din nou a cauzei pe fond.

Mai mult, expresia "(...) va judeca procesul, evocând fondul" din finalul reglementării cuprinse în art. 480 alin. (3) C. proc. civ. impune interpretarea textului de lege în sensul că, într-o astfel de ipoteză, admiterea apelului și anularea hotărârii supuse acestei căi de atac nu dezînvestesc instanța de apel, ci o atare soluție se încorporează în succesiunea actelor procesuale ce se finalizează prin decizia cu caracter definitiv, care rezolvă pe fond procesul, singura susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pe de altă parte, o atare soluție este impusă și de regula unicității de exercitare a căii de atac instituită prin art. 460 C. proc. civ., fiind de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecării în apel, încât și sub acest aspect prima hotărâre a instanței de apel, de anulare a hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanța de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală, dată asupra fondului.

A considera altfel ar însemna nu numai să se prelungească nerezonabil soluționarea apelului pe fond, ci și să se limiteze fără justificare legală posibilitatea instanței de apel de a exercita un control judiciar deplin în cadrul examinării căii de atac cu care este învestită, ceea ce ar contraveni principiului plenitudinii de jurisdicție pe care trebuie să o aibă judecătorii.

De altfel, o atare interpretare a fost dată și de către instanța supremă în cadrul Deciziei nr. XXXIII din 16 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 772 din 14 noiembrie 2007, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că este inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de apel, prin care s-a anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum și hotărârea atacată, cu consecința reținerii cauzei spre judecare.

Chiar dacă decizia este pronunțată cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 299 alin. (1) cu referire la art. 297 alin. (2) teza finală din vechiul C. proc. civ., pentru identitate de rațiune, justețea argumentelor și similaritatea de dispoziții procedurale, soluția este aplicabilă și sub imperiul actualului C. proc. civ.

Pentru considerente expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții I., E., H., F. și G. împotriva deciziei nr. 1601A din 12 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții I., E., H., F. și G. împotriva deciziei nr. 1601A din 12 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 octombrie 2022.