ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 26/2024

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 07 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Sectorului 5 prin primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate prin accesiune imobiliară artificială asupra construcției – casă formată din parter și 2E+M, construită de către reclamant pe terenul proprietatea sa, situat în București, str. x. Prin sentința civilă nr. 1329/22 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată la data de 23 martie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub dosar nr. x/2017.

Hotărârea pronunțată în primă instanță, în primul ciclu procesual: Prin sentința civilă nr. 620 din 03 mai 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 5 București și a respins acțiunea formulată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Decizia pronunțată în apel, în primul ciclu procesual: Prin decizia civilă nr. 974A din 21 septembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 620 din 03 mai 2017, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a civilă la data de 02 noiembrie 2018, sub nr. x/2017*.

Hotărârea pronunțată în primă instanță, în rejudecare: Prin sentința civilă nr. 1927 din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 1819A din 15 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1927 din 18 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Împotriva deciziei 1819A din 15 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamantul A.. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a expus situația de fapt și a arătat că prin sentința civilă 1927 din 18 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, cererea de chemare în judecată a fost respinsă cu motivarea incidenței în cauză a deciziei nr. 13/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Arată că această motivare nu a fost pusă în discuția părților înainte de pronunțare, fiind invocată de instanța de fond direct în sentință. Cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată când, în realitate, ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, excepție care, în mod obligatoriu, trebuia pusă în discuția părților, fiind încălcat dreptul la apărare. Din acest motiv, nu a putut invoca la fond excepția de neconstituționalitate a deciziei nr. 13/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Arată că prin apelul formulat în cauză a criticat sentința pronunțată întrucât instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată pe texte de lege ce nu sunt aplicabile în cauză, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară, în baza art. 567, 577, 578, 579 din C. civ. și nu intabularea construcției în temeiul art. 580 din C. civ. În faza apelului a invocat excepția de neconstituționalitate a deciziei nr. 13 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care și-a întemeiat instanța de fond soluția de respingere a acțiunii. În cadrul excepției de neconstituționalitate a invocat încălcarea principiului ierarhizării legilor, stabilit de Constituția României la art. 15, 73, 76, 77, 79 și 124, încălcarea principiului separației puterilor în stat, stabilit de art. 1, pct. 4,5 din Constituția României, precum și încălcarea principiului previzibilității legii, încălcând art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și principiul neretroactivității legii. Consideră a fi incidente în cauză cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., întrucât s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, prin pronunțarea instanței de fond direct prin hotărâre pe chestiuni care nu au fost puse în discuție înainte de închiderea dezbaterilor, cu motive contradictorii și străine de natura cauzei, cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, la care instanța de apel a achiesat și le-a însușit prin respingerea apelului formulat. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările părților: Intimata-pârâtă Primăria Sectorului 5 București nu a depus întâmpinare. 6. Procedura de filtru: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 1 noiembrie 2023, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Raportul a fost comunicat părților la 8 - 9 noiembrie 2023. Părțile nu au depus puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 16 ianuarie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților. În ceea ce privește timbrajul cererii de recurs, se reține că recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea achitării unei taxe de timbru în cuantum de 3.921 RON. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea a formulat cerere de reexaminare – respinsă de completul imediat următor prin încheierea din 27 aprilie 2023 (comunicată la 23/24 mai 2023 – dovezi filele x). Recurentul-reclamant a formulat cerere de ajutor public judiciar – respinsă prin încheierea din 18 mai 2023 (comunicată la 9 iunie 2023 – dovezi filele x). La 16 ianuarie 2024, înainte de deschiderea ședinței completului de filtru din camera de consiliu, la dosar a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat de instanță. Nefiind chestiuni prealabile de soluționat, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată din oficiu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Aspectele evidențiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Criticile vizează simple nemulțumiri ale părții față de soluțiile pronunțate de instanțele de fond, recurentul-reclamant criticând sentința pronunțată de tribunal, arătând că instanța și-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată pe texte de lege ce nu sunt aplicabile în cauză. Deși a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., în cuprinsul memoriului de recurs nu se prezintă critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Criticile formulate vizează în realitate situația de fapt și soluția pronunțată de prima instanță, nemulțumirea părții fiind dată de faptul că, prin respingerea apelului formulat, instanța de apel a achiesat și și-a însușit sentința tribunalului. Un asemenea demers al recurentului-reclamant, în forma în care a înțeles să prezinte și să dezvolte criticile inserate în cuprinsul recursului, apare ca fiind incompatibil cu natura juridică a căii extraordinare de atac exercitate, în cadrul căreia pot fi supuse judecății numai aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.