ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 813/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui – secția Civilă la 20.04.2016, sub nr. x/2016, debitoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva sa.

Prin încheierea civilă nr. 13/F/26.04.2016, Tribunalul Vaslui – secția Civilă a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., a desemnat pe B.., în calitate de administrator provizoriu și a luat primele măsuri reglementate de Legea nr. 85/2014.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui – secția Civilă la 07.02.2020, sub nr. x/2016/a2, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 42.311,64 RON, reprezentând plata nedatorată și a dobânzii legale, calculate de la 14.03.2017 și până la data plății debitului principal.

Prin încheierea din 09.06.2020, Tribunalul Vaslui – secția Civilă a respins excepțiile necompetenței funcționale a judecătorului-sindic și necompetenței sale materiale, a constatat că prin încheierea nr. 497/22.05.2020, Judecătoria Brăila a admis excepția litispendenței și a înaintat dosarul nr. x/2019 în vederea atașării la dosarul dedus judecății și a repus cauza pe rol, pentru continuarea judecății.

La 30.06.2020, numitul D. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea pârâtei la plata către S.C. A. S.R.L. a sumei de 49.526 RON, reprezentând plată nedatorată, în loc de 42.311,64 RON, cât s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea din 14.07.2020, Tribunalul Vaslui – secția Civilă a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de D..

Prin sentința civilă nr. 187/F/03.11.2020, Tribunalul Vaslui – secția Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâta S.C. C. S.R.L. să-i restituie reclamantei suma de 35.126,76 RON, reprezentând plată nedatorată la data de 29.06.2018, precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu 21.12.2017 până la data achitării efective; a respins restul pretențiilor reclamantei și cererea de intervenție în interes propriu.

Pârâta a declarat apel împotriva încheierilor din 09.06.2020, 14.07.2020 și a sentinței primei instanțe, precum și împotriva încheierii nr. 497/22.05.2020 a Judecătoriei Brăila, iar intervenientul a declarat apel numai împotriva sentinței.

Prin decizia nr. 244/06.05.2021, Curtea de Apel Iași – secția Civilă a respins apelurile.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.

În motivare, după prezentarea parcursului judiciar al litigiului, recurenta a susținut că obiectul prezentului litigiu este specific cererilor de drept comun, susceptibile de formularea căii extraordinare de atac a recursului, nefiind aplicabilă excepția de la dreptul de a formula recurs, reglementată de Legea nr. 85/2014.

Sub acest aspect, a mai arătat că acțiunea introductivă se întemeiază pe dispozițiile art. 1.341-1.344 C. civ. și art. 1.365-1.649 C. civ., iar competența aparține instanțelor de drept comun, întrucât nu a avut ca obiect anularea unei plăți efectuate după deschiderea procedurii, ci o acțiune în restituire bazată pe o eventuală plată nedatorată, fundamentată pe dispozițiile C. civ.

A mai susținut că a fost încălcată competența materială și teritorială a instanțelor de judecată, deoarece valoarea patrimonială viza o sumă inferioară cuantumului de 200.000 RON, iar sediul pârâtei era în Brăila.

În continuare, după prezentarea principiului legalității căii de atac, recurenta a afirmat că hotărârea instanței de apel este supusă recursului, având în vedere obiectul cauzei, normele fundamentale și cele de ordine publică, ce reglementează competența de primă instanță a judecătoriei de la domiciliul pârâtei, chiar dacă decizia recurată este pronunțată în cadrul unui dosar asociat celui de insolvență al reclamantei.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., pe care recurenta a susținut că îl poate valorifica în condițiile alin. (2) din același articol, a precizat că în cauză a fost încălcată, pe de o parte, competența materială funcțională a judecătorului-sindic, iar pe de altă parte, competența materială procesuală după valoarea obiectului pricinii și competența teritorială față de sediul pârâtei.

Referitor la necompetența funcțională, după prezentarea noțiunii și redarea art. 45 alin. (1) și (2), art. 58 alin. (1) lit. h) și l) din Legea nr. 85/2014, recurenta a relevat că niciunul dintre textele legale prezentate nu prevede competența judecătorului-sindic de a se pronunța asupra cererilor introduse de debitoarea în insolvență împotriva creditorilor săi, iar cererea pentru restituirea unei sume de bani pe baza unui fapt juridic licit este una care trebuia judecată de instanța de drept comun.

Totodată, potrivit recurentei, competența materială a instanței de drept comun a fost încălcată prin nerespectarea procedurilor reglementate de art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 98 alin. (1) C. proc. civ., iar competența teritorială a fost încălcată prin nerespectarea art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că nerespectarea regulilor de competență exclusivă a instanțelor presupune încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În drept, a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.

La 01.09.2021, intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, apreciind că decizia atacată nu este susceptibilă de calea de atac a recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 22.09.2021, intimatul D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la excepția inadmisibilității recursului, a invocat prevederile art. 457 alin. (1) și ale art. 634 alin. (1) C. proc. civ. și a arătat că litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/2014, iar hotărârea judecătorului-sindic este supusă numai apelului.

Cu privire la excepția nulității recursului, a susținut că motivele dezvoltate în cererea de recurs nu vizează nelegalitatea hotărârii și că nu se încadrează în motivele de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La 03.10.2021, recurenta a răspuns la întâmpinarea formulată de S.C. A. S.R.L., solicitând înlăturarea apărărilor prezentate de această parte.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., admisibilitatea recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

Cererea având ca obiect obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei de 42.311,64 RON, reprezentând plată nedatorată, a fost formulată în cadrul dosarului de insolvență, fiind înregistrată sub nr. x/2016/a2.

Prin încheierea din 09.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă excepția necompetenței materiale procesuale a judecătorului-sindic, cauza fiind soluționată în primă instanță în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014.

Apelul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins, iar calea de atac exercitată împotriva sentinței a fost soluționată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014.

Ca atare, litigiul în care a fost pronunțată decizia recurată se circumscrie materiei insolvenței. Or, în această materie hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate, separat, numai cu apel, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, curtea de apel este instanță de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar hotărârile curții de apel sunt definitive, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale evocate anterior rezultă că hotărârile pronunțate în materia insolvenței de judecătorul-sindic sunt supuse numai apelului.

În aceste condiții, devine incident art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 care prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată asupra apelului exercitat împotriva sentinței judecătorului-sindic, rezultă că această decizie are caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, decizia instanței de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Criticarea prin cererea de recurs a competenței judecătorului-sindic de soluționare a cauzei în primă instanță nu influențează însă regimul juridic al căilor de atac, deoarece căile de atac sunt stabilite prin lege în funcție de materia în care a fost pronunțată hotărârea atacată.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 244/06.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.