ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 719/2020

Ședința publică din data de 31 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1341 și următoarele din C. civ.

În motivarea sentinței, prima instanță a reținut în esență că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. privind competența teritorială alternativă, ci regulile generale instituite la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care a constatat că instanța competentă din punct de vedere teritorial, prin raportare la sediul pârâtei, care se află în Ploiești, este Judecătoria Ploiești.

Totodată, în susținerea faptului că nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., s-a reținut că acțiunea în repetițiune nu poate fi considerată ca având la bază săvârșirea unei fapte ilicite, de vreme ce plata nedatorată este considerată de către doctrină și jurisprundență ca fiind un fapt juridic licit.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța a reținut că la data de 25 septembrie 2018 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și materiale a Judecătoriei Vaslui, iar la termenul din 6 martie 2019 Judecătoria Vaslui, în temeiul art. 131 C. proc. civ., s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze litigiul. Ulterior, la 16 octombrie 2019, respectiv la al patrulea termen de judecată, Judecătoria Vaslui a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale, după care a dispus declinarea judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Cea de-a doua instanță a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, având în vedere dispozițiile art. 130 alin. (3), art. 132 alin. (1), precum și art. 235 C. proc. civ., apreciind că, în speță, competența de soluționare a cauzei a rămas câștigată Judecătoriei Vaslui, aceasta nemaiputând invoca excepția necompetenței la al patrulea termen de judecată, după ce reținuse competența în favoarea sa.

De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că reclamanta în mod expres a menționat că fapta pârâtei este una ilicită, fiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Vaslui, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 56.077,72 RON reprezentând plată nedatorată, precum și la plata dobânzii legale, până la data restituirii sumei încasate necuvenit.

Pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C.. a depus la Judecătoria Vaslui întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și materiale a judecătoriei Vaslui.

Totodată, se reține că prin încheierea de ședință din data de 6 martie 2019, Judecătoria Vaslui a constatat, în temeiul art. 131 C. proc. civ., că este competentă general, material și teritorial să judece litigiul. Ulterior, la data de 16 octombrie 2019, respectiv al patrulea termen de judecată, Judecătoria Vaslui a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale, iar prin sentința civilă nr. 3605/23.10.2019 a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Potrivit dispozițiilor art. 235 C. proc. civ. "Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase."

Înalta Curte a reținut că, în conformitate cu art. 131 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., încheierea prin care se stabilește competența are caracter interlocutoriu, instanța nemaiputând reveni asupra soluției.

Potrivit art. 131 verificarea competenței jurisdicționale se realizează la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și, din momentul în care instanța se declară legal învestită, potrivit art. 132 alin. (1) și (2) C. proc. civ., rămâne competentă să soluționeze cauza.

Cum, în speță, Judecătoria Vaslui a constatat la termenul de judecată cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 C. proc. civ., că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, aceasta nu mai avea posibilitatea de a reveni asupra excepției necompetenței teritoriale, fiind legată de încheierea interlocutorie pronunțată la 6 martie 2019, astfel cum prevăd dispozițiile art. 235 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei rămânând căștigată Judecătoriei Vaslui.

În plus, instanța reține că Judecătoria Vaslui este competentă și potrivit dispozițiilor art. 107 coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că prezenta cauză este guvernată de norme juridice care instituie o competență teritorială alternativă, precum și că alegerea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Vaslui, opțiune susținută de prevederile art. 116 C. proc. civ.

În consecință, având în vedere considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 martie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.