ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2628/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 105, art. 106, art. 111 și urm. din Legea nr. 85/2014 și ale art. 1270 și art. 1523 C. civ.

Prin cererea înregistrată la 24 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub același număr, reclamanta D. S.R.L. a formulat contestație la același tabel preliminar de creanțe, prin care a solicitat înscrierea în tabel cu suma totală de 5.715.802,17 RON, sumă formată din 3.085.754 RON reprezentând debit stabilit prin sentința civilă nr. 223 din 21.06.2018, 46.057,47 RON reprezentând cheltuieli de executare și 2.630.001,6 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de execuție.

În drept, reclamanta a invocat art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Prin cererea înregistrată la 24 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta D. S.R.L. a formulat contestație la același tabel, prin care a solicitat înlăturarea creanței creditoarei E. în cuantum de 10.605.735 RON.

În drept, reclamanta a invocat art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Prin cererea înregistrată la 24 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta E. a formulat contestație la tabelul preliminar rectificat de creanțe întocmit de administratorul judiciar provizoriu CII F. în procedura de insolvență a debitoarei C. S.R.L. și publicat în BPI nr. 12500/21.06.2019.

În drept, reclamanta a invocat art. 719 și urm. C. proc. civ. și art. 102 - 113 din Legea nr. 85/2014.

Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019a5, reclamanta C. S.R.L. prin administrator special a formulat contestație împotriva măsurii administratorului judiciar provizoriu CII F. privind publicarea tabelului preliminar rectificat de creanțe al debitoarei C. S.R.L. în BPI nr. 12500 din 21.06.2019.

În drept, reclamanta a invocat art. 59 și art. 102 - 113 din Legea nr. 85/2014.

La termenul din 05.09.2019, reclamanta a modificat cererea formulând și contestație la tabelul preliminar rectificat publicat de CII F. în BPI nr. 12500 din 21.06.2019, iar instanța a disjuns această cerere, formând dosarul nr. x/2019.1.

La termenul din 03.10.2019, instanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea de ședință din 21.11.2019 instanța a dispus citarea contestatoarei E. cu mențiunea de a depune la dosar titlurile constatatoare ale creanțelor cesionate ce fac obiectul contractului de cesiune încheiat cu G. S.R.L. și H. S.R.L., precum și orice alte înscrisuri constatatoare ale acestor creanțe pe care le deține.

Prin sentința nr. 150 din 18.06.2020, pronunțată de pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a admis contestația formulată de reclamanta A. S.R.L., s-a dispus înscrierea acesteia în tabelul de creanțe al debitoarei C. S.R.L. cu suma de 1.982.552,73 RON, sub condiția rezolutorie constând în soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Brașov; s-a respins contestația formulată de D. S.R.L. prin administrator judiciar CII I.-București, ca neîntemeiată; s-a respins contestația formulată de D. S.R.L. împotriva creanței creditoarei E., ca neîntemeiată; s-a admis contestația formulată de E. la tabelul preliminar rectificat de creanțe întocmit de administratorul judiciar provizoriu CII F. publicat în BPI nr. 12500 din 21.06.2019 și a dispus înscrierea în tabelul de creanțe cu suma de 10.605.735 RON; s-a respins contestația formulată de C. S.R.L. prin administrator special la tabelul preliminar rectificat de creanțe publicat în B.P.I. nr. 12500 din 21.06.2019, ca tardiv formulată.

Ulterior, prin cererea formulată la data de 10 iulie 2020 creditoarea D. S.R.L. a solicitat completarea sentinței nr. 150 din 18.06.2020, întrucât instanța de judecată a omis să se pronunțe pe un capăt de cerere, respectiv pe solicitarea sa din subsidiar ca, în situația în care instanța nu va dispune înlăturarea din tabel a creanței contestate, să dispună înscrierea acesteia ca fiind creanță subordonată potrivit art. 161 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința nr. 237 din 15.09.2020, pronunțată de Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de completare a hotărârii ca neîntemeiată.

De asemenea, împotriva sentinței civile nr. 150 din 18.06.2020 a promovat apel C.I.I. F., în calitate de administrator judiciar al debitoarei C. S.R.L., solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii contestației formulate de către E. la tabelul preliminar rectificat de creanțe întocmit de către administratorul judiciar provizoriu CII F. și publicat în B.P.I. nr. 12500 din 21.06.2019.

Prin decizia civilă nr. 97/A din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul declarat de D. S.R.L prin administrator judiciar CII I. împotriva sentinței nr. 237 din 15.09.2020 și a încheierii din 21.11.2019 pronunțate de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și s-a admis apelul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 150 din data de 18.06.2020.

S-a anulat în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a admis în parte contestația formulată de D. S.R.L. împotriva creanței deținute de E., astfel cum a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanțe publicat în B.P.I. nr. 11866 din 12.06.2019 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea contestației doar în ceea ce privește creanța creditoarei E..

Totodată, s-a dispus înscrierea provizorie a creanței creditoarei E. conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 în sumă de 10.605.735 RON, în ambele tabele preliminare de creanță până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 și s-au menținut celelalte dispoziții din sentință ce nu sunt contrare prezentei.

Potrivit recurentului, instanța de apel în mod greșit a admis apelul formulat de D. S.R.L. prin administrator judiciar CII I. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea contestației doar în ceea ce privește creanța creditoarei E., încălcând dispozițiile art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la 9 iunie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 18 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată la 7 decembrie 2021.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunțate în apel, într-o contestație formulată în cadrul procedurii insolvenței reglementate prin Legea nr. 85/2014, care conține norme de procedură speciale privind exercitarea căilor de atac.

Astfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2014 "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, hotărârile curții de apel fiind definitive" iar potrivit art. 46 alin. (1) din aceeași lege "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (…) 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Totodată, art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevede că "(…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazul în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În considerarea textelor de lege evocate, obiectul prezentei cauze îl constituie o decizie definitivă de la pronunțare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta C.I.I. F., în calitate de administrator judiciar al S.C. C. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 97/A din 31 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta C.I.I. F., în calitate de administrator judiciar al S.C. C. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 97/A din 31 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2021.