ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1498/2021

HOTĂRÂRE

15.06.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1498/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 15 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de emitere a ordonanței de plată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sectia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, creditoarea S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. S.R.L., a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 1.593.243,37 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor pe care creditoarea le-a livrat societății debitoare, precum și obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere de la data scadenței sumei datorate, conform capitolului VI din contract intitulat "Clauza penală".

De asemenea, a solicitat obligarea debitoarei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În drept, creditoarea a invocat art. 94 alin. (1) lit. k), art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 451 alin. (1) coroborat cu art. 453, art. 628 alin. (2), art. 1014 și următoarele din C. proc. civ., art. 14, art. 1350, art. 1535, art. 1719 din C. civ.

La data de 29 octombrie 2020, debitoarea S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov iar, pe fond, respingerea cererii privind emiterea unei ordonanțe de plată.

Prin sentința civilă nr. 733/C din 04 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalului Brașov sectia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

La pronunțarea hotărârii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1016 din C. proc. civ., potrivit cărora creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță iar, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 si art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. tribunalul în a cărui circumscripție își are sediul debitoarea este competent să soluționeze cererea.

În speța de față, având în vedere că sediul debitoarei este situat in Comuna Afumați, județul Ilfov, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Ilfov.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în data de 29 decembrie 2020, sub același numar.

La primul termen de judecată la care parțile legal citate au putut pune concluzii, respectiv în sedința din 05 aprilie 2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Prin sentința civilă nr. 1161 din 05 aprilie 2021, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Ilfov, secția Civilă și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivare, instanța a reținut dispozițiile art. 1016 din C. proc. civ. raportat la art. 107 alin. (1) și 126 alin. (1) din C. proc. civ.. Tribunalul a avut în vedere faptul că în contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 04.06.2018 părțile au prevăzut la pct. 11.1 din Secțiunea XI că "în cazul în care eventualele neînțelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, acestea se vor adresa instanțelor judecătorești competente de la sediul vânzătorului".

Așadar, Tribunalul a constatat că părțile au înțeles să prevadă în contract o clauză atributivă de competență, în favoarea creditoarei, care are calitatea de vânzătoare.

Într-o astfel de situație, tribunalul a reținut că reclamanta în mod corect și-a exercitat dreptul de opțiune în sensul sesizării Tribunalului Brașov, deci instanței competente de la sediul vânzătorului, așa cum este prevăzut în clauza atributivă de competență, iar prima instanță sesizată nu mai putea să își decline competența în favoarea celeilalte instanțe deopotrivă competentă.

În această situație, având în vedere că Tribunalul Brașov a încălcat dreptul de opțiune al creditoarei de a sesiza instanța competentă conform convenției părților, tribunalul, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În baza art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., Tribunalul Ilfov, secția Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 28 aprilie 2021, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalui Ilfov, secția Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauza dedusă judecății, creditoarea a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 1.593.243,37 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor pe care creditoarea le-a livrat societății debitoare, precum și obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere de la data scadenței sumei datorate, pentru nerespectarea obligației prevăzute la art. 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 04.06.2018, încheiat între părți.

La pct. 11.1 din Secțiunea XI a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 04 iunie 2018, părțile au prevăzut o clauză atributivă de competență potrivit căreia "în cazul în care eventualele neînțelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, acestea se vor adresa instanțelor judecătorești competente de la sediul vânzătorului". Sediul vânzătorului, respectiv al creditoarei S.C. A. S.R.L., este în Mun. Brașov.

În temeiul art. 1016 din C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut de art. 1015 alin. (1) din C. proc. civ., creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în prima instanță.

În materia competenței teritoriale regula de drept comun este înscrisă în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă în materia răspunderii contractuale iar potrivit art. 116 din C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Întrucât competența de soluționare a litigiului nu este una exclusivă, ci alternativă, clauza atributivă de competență stipulată de părți la pct. 11.1 din convenție privind instanța de la sediul vânzătorului îsi produce efectele în cauză, în sensul prorogării competenței în favoarea instanței sesizate de creditoare, alta decât cea la care se referă art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Pe cale de consecință, fiind întrunite cerințele referitoare la prorogarea voluntară de competență potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., instanța competentă este Tribunalul Brașov.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Brașov.