ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 229/2021

HOTĂRÂRE

03.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 229/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L. și a solicitat instanței obligarea pârâtei în culpă la restituirea sumei de plata sumei de 19.851,50 RON (TVA inclus), pe care o datorează conform facturii nr. x seria x din data 22.02.2017 și a avizului de însoțire a mărfii nr. 170112 seria x din de 21.02.2017. A mai solicitat obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata dobânzii legale/zi de întârziere pentru perioada începând cu data scadenței și până în ziua plății și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1516 alin. (1), art. 1489 și următoarele C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3091/2020 din 13 iulie 2020, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de pârâta C. S.R.L. și s-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe baza realțiilor comerciale stabilite între ea și pârâta C. S.R.L., cu care a și purtat corespondența pentru recuperarea prejudiciului suferit prin neplata unor facturi emise pe seama aceleiași pârâte.

În aceste condiții, s-a apreciat că, devreme ce părțile nu au stabilit o clauză atributivă de competență, iar pretențiile sunt formulate cu privire la pârâta C. S.R.L., se cuvine ca stabilirea competenței să se realizeze în raport de dispozițiile art. 107 C. proc. civ. și de împrejurarea că pârâta C. S.R.L. a invocat excepția, nefiind de acord cu alegerea făcută de reclamantă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 9323 din 4 decembrie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate s-a reținut că potrivit art. 112 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 116 din același cod, în materia cererilor care au ca pârâți mai multe persoane, competența teritorială pentru soluționarea cauzei este alternativă.

S-a apreciat că deși pârâta C. S.R.L. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj Napoca, pentru chemarea în judecată a unui pârât fictiv, nu a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.R.L., pretins a fi fost chemată în mod fictiv în judecată, doar pentru atragerea competenței teritoriale a unei anumite instanțe și nu a fost disjunsă cauza care o privește pe această pârâtă, astfel încât instanța a rămas sesizată cu cererea de chemare în judecată a celor două pârâte indicate de reclamantă, respectiv B. S.R.L., cu sediul în Cluj Napoca și C. S.R.L., cu sediul în Brașov.

Așadar, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre pârâți, precum și art. 116 C. proc. civ., reclamanta făcând alegerea între cele două instanțe deopotrivă competente prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, aceasta s-a opus admiterii excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj Napoca prin răspunsul la întâmpinare formulat, motiv pentru care a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza.

În consecință, față de faptul că pârâta B. S.R.L. are sediul în Cluj Napoca, iar pârâta C. S.R.L. are sediul în Ghimbav, iar conform art. 116, în situația în care competența instanței este alternativă reclamantul alege între mai multe instanțe competente, fiind sesizată Judecătoria Cluj Napoca cu cererea de chemare în judecată formulată, s-a concluzionat că Judecătoria Brașov nu este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, ci Judecătoria Cluj-Napoca.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o acțiune în răspundere civilă contractuală prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea uneia dintre pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., la plata sumei de 19.851,50 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x nr. x/22.02.2017, învederând că pârâta B. S.R.L. a efectuat comanda mărfii livrate, iar aceasta a fost recepționată de către pârâta C. S.R.L.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel".

Regula înscrisă în art. 107 din C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia".

Se observă că în speță, în raport de obiectul și cauza cererii introductive, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată competența teritorială este de ordine privată.

Prin urmare, se pot reține, de asemenea, și prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așadar, în cazul în care sunt chemați în judecată mai mulți pârâți, cum este situația în speța de față, cererea de chemare în judecată se poate introduce la instanța competentă pentru oricare dintre acești pârâți, alegerea aparținând reclamantei.

În speță, sunt deopotrivă competente atât instanța de la sediul pârâtei B. S.R.L., respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, cât și instanța de la sediul pârâtei C. S.R.L., respectiv Judecătoria Brașov.

Or, se constată că reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca, instanță competentă teritorial față de pârâta B. S.R.L., al cărei sediu se află Cluj-Napoca.

Nu poate fi primit argumentul pârâtei C. S.R.L. potrivit căruia reclamanta a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. doar pentru a atrage competența Judecătoriei Cluj-Napoca, în condițiile în care reclamanta a precizat că nu știe care dintre cele două pârâte este responsabilă de plata produselor livrate.

Or, chiar pârâta C. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtei B. S.R.L., invocând faptul că aceasta este responsabilă de achitarea obligației față de reclamantă; a arătat că pârâta B. S.R.L. a comandat de la reclamantă anumite ambalaje în cantitatea și cu specificațiile indicate, iar acestea au fost livrate direct ei, deoarece produsele ce urmau a fi ambalate se aflau în depozitul său, motiv pentru care această pârâtă este cea care trebuie să suporte prețul ambalajelor livrate.

Față de cele arătate mai sus, competența de soluționare revine Judecătoriei Cluj-Napoca, prima instanță sesizată.

Raportat considerentelor expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.