ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1539/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 18 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 70.748,20 Euro, reprezentând debit datorat și la plata dobânzii legale datorate și calculate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată în cuantum de 117.571,399 RON și în continuare până la plata efectivă a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. A. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția de neexecutare și excepția nulității parțiale a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de ședință din 31 ianuarie 2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins proba cu expertiza de specialitate, solicitată de pârâtă, și a reținut cauza spre soluționare.

Prin sentința civilă nr. 147/C din 14 februarie 2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate de pârâtă, a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 70.748,20 Euro, reprezentând debit datorat, în echivalent RON la data plății și dobânda legală datorată aferentă sumelor restante, calculată de la scadență și până la plata efectivă, precum și suma de 10.276 RON cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat apel împotriva încheierii din 31 ianuarie 2019 și a sentinței civile nr. 147/C din 14 februarie 2019.

Prin încheiere de ședință din 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins probele solicitate de pârâta S.C. B. S.R.L. și a reținut că cererea pârâtei privind efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate va fi analizată odată cu fondul apelului.

Prin decizia civilă nr. 1685/Ap. din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea de apel formulată de către pârâtă împotriva încheierii de ședință din 31 ianuarie 2019 și a sentinței civile nr. 147/C din 14 februarie 2019 pronunțate de Tribunalul Brașov, pe care le-a păstrat.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019 și a deciziei civile nr. 1685/Ap. din 10 decembrie 2019, solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel ar fi trebuit să argumenteze de ce nu se aplică o anume instituție de drept și apreciază că a fost limitată în a propune și administra probe. Afirmă că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției de neexecutare și a reținut în mod greșit că această excepție ar fi trebuit invocată printr-o cerere reconvențională, și nu prin întâmpinare.

Autoarea căii de atac arată că au fost încălcate dispozițiile art. 706 alin. (1) Cod procedură civilă și ale art. 2539 C. civ. deoarece curtea de apel a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Apreciază că decizia recurată nu este motivată conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă și că nu datorează debitul la plata căruia este obligată și nici dobânzile aferente.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

Recurenta-pârâtă a formulat cererea de acordare facilități la plata taxei de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din 18 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea din 11 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.1, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii din 18 martie 2020.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu, sub condiția achitării taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, termenul stabilit la 13 ianuarie 2021 a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecție în scopul prevenirii unor eventuale situații generate de pandemia de COVID-19.

Prin încheierea din 24 februarie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. astfel că recursul formulat în prezenta cauză este supus obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.588 de RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a atașat cererii de recurs o taxă de timbru în cuantum de 20 de RON și că i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 3.568 de RON, astfel cum reiese din adresa de la dosar, comunicate părții conform dovezii aflate la fila x.

Recurenta-pârâtă a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 18 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017. Prin încheierea din 11 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.1, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de aceeași parte împotriva încheierii din 18 martie 2020.

Obligația de plată a taxei judiciare de timbru a fost reținută și în raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, raport care a fost comunicat recurentei-pârâte conform procesului-verbal aflat la dosar.

Față de cele de mai sus, și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) din același cod, va anula, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019 și a deciziei civile nr. 1685/Ap. din 10 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019 și a deciziei civile nr. 1685/Ap. din 10 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2021.