ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2061/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, a invocat dispozițiile art. 1270, art. 1530 și art. 1851 C. civ.

S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâții B. și C..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. S.R.L.

Au fost obligați pârâții B. și C. la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 925.454,63 RON reprezentând contravaloarea facturilor seria x/01.02.2018, seria x/06.02.2018, seria x/08.02.2018, seria x/08.02.2018 și seria x/8.02.2018 la care se adaugă dobândă legală penalizatoare calculată începând cu data de 17 mai 2018, până la data plății efective a debitului.

Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 7.722 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente soluționării cauzei în primă instanță, respecitv 1.722 RON onorariu expert și 6.000 RON onorariu avocat.

Recurenții-pârâți au solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea deciziei recurate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-pârâți au susținut că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, fiind astfel încălcate norme de drept material, precum art. 1864 alin. (1) C. civ. și art. 663 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți au susținut că obligația de plată nu era exigibilă, deoarece nu era întocmit procesul-verbal de terminare a lucrărilor, conform contractului. Sub acest aspect, reclamanta se află în culpă pentru faptul că nu a procedat la convocarea pârâților în vederea întocmirii procesului-verbal și nu a emis factura fiscală, aceste aspecte făcând posibilă invocarea eventualelor obiecțiuni.

Pe fond, s-a învederat că, în cauză, creanța solicitată de reclamantă nu este certă, lichidă și exigibilă, aceasta neîndeplinind condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vederea obligării pârâților la plata sumei solicitate.

Au mai precizat recurenții că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei nu sunt semnate, iar acestea au fost emise la o distanță de aproape un an de la data la care trebuia finalizată lucrarea.

Astfel, la data presupusă ca fiind încheiat procesul-verbal de recepție, reclamanta era deja în procedura insolvenței, aceasta fiind deschisă la data de 8 mai 2018.

La 21 februarie 2022, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, raportat la faptul că argumentele din recurs nu pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci vizează exclusiv critici de netemeinicie, fiind invocată și greșita apreciere a probelor. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 iunie 2022, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raport, s-a invocat excepția netimbrării recursului, având în vedere că la dosar nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.429,77 RON.

La data de 7 iulie 2022, recurenții-pârâți au depus la dosar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, precum și note scrise.

La termenul din 18 octombrie 2022, Înalta Curte a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., reținând următoarele:

Înalta Curte a stabilit în sarcina recurenților-pârâți B. și C., în solidar, o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 6.429,77 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, iar aceștia au fost înștiințat cu privire la obligația de achitare a taxei de timbru, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, precum și la filele x și 71/72 prin care s-a comunicat raportul.

Recurenții au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii/reducerii sau eșalonării taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din 29 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei încheieri, recurenții au formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din 15 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.1.

Această încheiere a fost comunicată recurenților la data de 14 iulie 2022, potrivit dovezilor aflate la dosarul nr. x/2018.1.

La 7 iulie 2022, recurenții-pârâți au depus la dosar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform dovezii aflate la fila x.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenții-pârâți nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit comunicărilor aflate la dosar, până la termenul de judecată, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. și să dispună anularea, ca insuficient timbrat, a recursului declarat de pârâții B. și C..

În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar D.., Înalta Curte urmează să o respingă, conform art. 452 C. proc. civ., având în vedere că nu au fost dovedite cheltuielile de judecată, prin depunerea la dosar a înscrisurilor justificative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1544/Ap din 2 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar D.. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2022.