ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 927/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 10.09.2020, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe debitoarea B., solicitând instanței să emită o ordonanță de plată, prin care să oblige debitoarea la plata sumelor de 341.468,10 RON reprezentând contravaloare marfă neachitată, de 97.681,80 RON, cu titlu de penalități de întârziere, calculate de la data scadenței până la 08.05.2020, data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei principale S.C. C. S.R.L., precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de la data sesizării instanței și până la data achitării integrale a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3645/07.12.2020, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că debitoarea a fost chemată în judecată, în baza răspunderii civile contractuale, în calitate de fidejusor - persoană fizică și nu în calitate de reprezentat legal al societății cumpărătoare, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ.

A mai reținut că, deși la art. 15.2 din contract s-a prevăzut că instanța competentă să soluționeze litigiile ivite între părțile contractante este cea de la sediul vânzătorului, din interpretarea art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 126 alin. (1) C. proc. civ. se desprinde concluzia conform căreia competența teritorială este exclusivă, căci acțiunea se încadrează în categoria celor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, context în care instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Bistrița-Năsăud, în circumscripția căruia debitoarea își are domiciliul.

Prin sentința civilă nr. 66/12.03.2021, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiței, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că debitoarea nu are calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, astfel că art. 121 C. proc. civ. nu este incident, deoarece la momentul semnării contractului aceasta avea calitatea de asociat și administrator al debitoarei principale, S.C. C. S.R.L., iar în această calitate a semnat, ca fidejusor, contractul.

Totodată, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., dat fiind faptul că părțile au stabilit convențional ca litigiul să fie judecat de către instanțele de la sediul vânzătorului, respectiv Tribunalul Ilfov, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea respectivului tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 29.03.2021.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului constă în emiterea unei ordonanțe de plată, prin care debitoarea B., în calitate de fidejusor al debitoarei principale S.C. C. S.R.L., să fie obligată să achite creditoarei contravaloarea mărfii neachitate de către debitoarea principală, la care se adaugă și accesorii.

În cauză, creditoarea acționează în baza contractului nr. x/14.02.2017 pe care l-a încheiat, în calitate de vânzătoare, cu S.C. C. S.R.L., în calitate de cumpărătoare.

Debitoarea împotriva căreia a fost formulată prezenta ordonanță de plată a acționat din perspectiva calității sale de asociat și administrator al S.C. C. S.R.L., motiv pentru care nu are calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

Dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Prin art. 15.2 din contract, părțile au stabilit că "Dacă partenerii nu ajung la o înțelegere amiabilă, atunci litigiile vor fi înaintate spre rezolvare Curții de arbitraj București sau instanțelor competente de la sediul Vânzătorului".

În cauză sediul creditoarei este în raza de competență a Tribunalului Ilfov.

În aceste condiții, sesizarea Tribunalului Ilfov a fost făcută în acord cu alegerea de competență a părților, stabilită prin clauza inserată la art. 15.2 din contract, care derogă de la regula de drept comun.

Pe cale de consecință, date fiind dispozițiile art. 126 alin. (1) și cele ale art. 116 C. proc. civ., rezultă că prin sesizarea Tribunalului Ilfov, creditoarea și-a exercitat dreptul de alegere a instanței competente, în baza art. 15.2 din contractul nr. x/14.02.2017 încheiat între părți.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.