ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2117/2021

HOTĂRÂRE

13.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2117/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 27 ianuarie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 484,51 de RON, reprezentând marfă livrată, la plata dobânzii contractuale de 0,3 %, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 241 din 16 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Vaslui, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale absolute și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, motivat de împrejurarea că sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., având în vedere că, deși pârâta este o persoană juridică, în cadrul derulării contractului dintre părți, a acționat în calitate de consumator al serviciilor oferite de către reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 3832 din 19 august 2021, Judecătoria Piatra-Neamț, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Vaslui competența de soluționare a cererii de valoare redusă formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prezentul dosar are ca obiect cerere de valoare redusă, instanța competentă fiind stabilită potrivit art. 1028 C. proc. civ., conform căruia competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei.

Totodată, în raport de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanța a arătat că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar art. 130 alin. (3) C. proc. civ. statuează că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen e judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, instanța arătând că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Instanța a apreciat că, în prezenta cauză, nu poate fi vorba despre o competență teritorială absolută, astfel cum s-a reținut, deoarece competența teritorială absolută, în temeiul art. 121 C. proc. civ., este atrasă de calitatea de consumator a pârâtului, or, societatea pârâtă S.C. B. S.R.L. nu este consumator. Totodată, instanța a reținut că prin folosirea expresiei numai la instanța domiciliului consumatorului, din cuprinsul articolului anterior menționat, s-a dorit evidențierea împrejurării că regula este aplicabilă în situația unui pârât persoană fizică, doar aceasta fiind susceptibilă de a deține un domiciliu.

Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., ce stabilesc regula generală în materia competenței teritoriale, iar eventuala excepție de necompetență teritorială de ordine privată, putea fi invocată doar de către pârâtă, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., or, în cauză, această excepție nu a fost invocată de către pârâtă.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Vaslui competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea cu valoare redusă întemeiată pe dispozițiile art. 1026 și urm. C. proc. civ., nefiind incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Potrivit dispozițiilor art. 2. alin. (1) pct. 2 din Ordonanța nr. 21/1992, prin consumator se înțelege " (...) orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale", or în cauză, pârâta este un profesionist.

Instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria, raportat la prevederile art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., alin. (2) al aceluiași text de lege statuând:

"Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun."

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1), coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar în cererile privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligației.

Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.

Raportat la aceste considerente, Judecătoria Vaslui nu putea, din oficiu, să invoce necompetența în soluționarea cererii, raportat la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.